Plângere contravenţională. Sentința nr. 3524/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

Sentința nr. 3524/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 3524

Dosar nr._ - plângere contravențională –

Cod operator 2720 (Legea nr. 92/2007)

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA PIATRA-N.

JUDEȚUL N.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3524

Ședința publică de la 3 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – L. M. - judecător

Grefier – F. B.

La ordine venind pronunțarea asupra plângerii contravenționale promovate de petenta . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea asupra cauzei civile de față, pentru astăzi – 03.11.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2015, sub nr._, petenta . a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.03.2015, solicitând anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de 13.03.2015, în urma unui control în trafic, un agent de poliție a constatat că societatea efectua un transport public local de călători cu un autovehicul care era proprietatea altei societăți. Așa cum a susținut și conducătorul auto, acest fapt nu este unul real, deoarece începând cu data de 08.01.2014, autovehiculul în cauză a trecut în proprietatea societății în baza actului de vânzare-cumpărare reprezentat de factura fiscală . nr._ din data de 08.01.2014. Conducătorul auto a mai susținut că nu poate prezenta certificatul de înmatriculare având în vedere că societatea avea demersurile făcute pentru preschimbarea documentelor.

În drept, a invocat OG nr. 2/2001.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, respectiv audierea conducătorului auto A. M..

Au fost anexate plângerii, în copie, înscrisuri.

Petenta a achitat, în mod legal, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 17.06.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. a depus la dosar întâmpinare, la fila 18 din dosar, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

În fapt, intimatul a arătat că, din cuprinsul procesului-verbal, rezultă că, la data de 13.03.2015, ora 11:20, agentul constatator, aflându-se pe Bulevardul 9 Mai din Piatra-N., a procedat la oprirea în trafic a autobuzului cu numărul de înmatriculare_, condus de A. M., constatându-se că societatea petentă a dispus efectuarea unui transport de persoane tip cursă regulată cu un autobuz aparținând societății Transmoldavia SRL.

A precizat că fapta este prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 92/2007 și sancționată de art. 45 alin. 7 lit. a din Legea nr. 92/2007, societatea fiind sancționată cu amendă în valoare de 10.000 lei.

S-a mai aratat că, deși Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În plus, fapta este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate și cu prezumția de veridicitate.

Intimatul a mai precizat că, sub aspectul individualizării sancțiunii, au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

Intimatul a arătat că, potrivit Deciziei nr. 183/08.05.2003, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale și în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției și să îi fie respectate garanțiile procesuale.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 2/2001 și art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 92/2007.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv întâmpinarea, actul sancționator și planșa fotografică efectuată după înregistrarea video a abaterii săvârșite, depuse la dosar.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petentă la poștă la data de 15.04.2015 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, 01.04.2015 (fila 8).

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de petentă la dosar și proba cu planțele fotografice depuse de intimat.

Intimatul a indicat în cadrul probei cu înscrisuri și întâmpinarea, însă instanța reține că aceasta este un act de procedură cu semnificație proprie prevăzută expres de art. 205 – art. 208 din Codul de procedură civilă, iar nu un mijloc de probă.

Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal . CP nr._, încheiat la data de 13.03.2015 de către un agent din cadrul Poliției Municipiului Piatra N., petenta . a fost sancționată cu amendă în valoare de 10.000 lei.

S-a constatat că, la aceeași dată, ora 11:20, societatea petentă, în calitate de operator de transport rutier de persoane, a efectuat transport tip cursă regulată pe traseul Cuejdi – Ocol – Piața M. – Autogară cu autobuzul marca DEN OUDSTEN ALLIANCE INTERCITY cu numărul de înmatriculare_, condus de A. M., autobuzul fiind în proprietatea . N..

Fapta a fost încadrată juridic la art. 4 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 92/2007 și sancționată potrivit art. 45 alin. 7 lit. a din Legea nr. 92/2007.

În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)

Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost corect întocmit.

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. d) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, „Este considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate transportul public care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: ... d) se efectuează de către operatorul de transport rutier sau transportatorul autorizat cu mijloace de transport în comun, respectiv cu autobuze, troleibuze, tramvaie sau metrou, deținute în proprietate sau în baza unui contract de leasing, înmatriculate sau înregistrate, după caz, în județul sau localitatea respectivă”.

Potrivit art. 45 alin. 7 lit. a), „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați, pentru următoarele fapte: a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) privind condițiile în care se execută transportul public local de persoane prin curse regulate”.

Din certificatul de înmatriculare depus de societatea petentă la dosar, la fila 5, rezultă că autobuzul cu numărul de înmatriculare_ a fost înmatriculat ca aparținând acesteia la data de 26.03.2015, ulterior constatării contravenției, la data de 13.03.2015.

În ceea ce privește factura fiscală din data de 08.01.2014, depusă la fila 9 din dosar, instanța apreciază că aceasta nu produce efecte față de terți, având natura unui înscris sub semnătură, iar potrivit art. 278 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege”. Așadar, dobândirea dreptului de proprietate asupra autobuzului nu putea fi invocată de societatea petentă față de terți în lipsa datei certe a facturii fiscale. În plus, art. 4 alin. 1 lit. d) impune nu numai condiția deținerii în proprietate a mijloacelor de transport în comun, ci și condiția înmatriculării acestora.

Având în vedere însă că societatea petentă avea dobândit dreptul de proprietate asupra autobuzului, așa cum rezultă din factura fiscală depusă la dosar, coroborat cu împrejurarea că aceasta a îndeplinit procedura de înscriere în certificatul de înmatriculare la data de 26.03.2015, instanța apreciază că fapta este de o gravitate redusă, fiind suficientă aplicarea sancțiunii cu avertisment pentru a o determina pe societatea petentă să respecte pe viitor dispozițiile legale încălcate, amenda în cuantumul minim de 10.000 lei fiind disproporționată în raport cu circumstanțele mai sus arătate.

În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., va înlocui cu avertisment amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/13.03.2015, va atrage atenția petentei să respecte pe viitor normele legale privind efectuarea de transport în comun cu autobuze deținute în proprietate și înmatriculate sau înregistrate, după caz, în județul sau localitatea respectivă.

Instanța va respinge ca nefondată cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că nu se poate reține culpa intimatului pentru desfășurarea acestui proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. TEHNIC BUS S.R.L. (CUI RO_), cu sediul în municipiul Piatra N., .. 27, județul N. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. (cod fiscal_), cu sediul în municipiul Piatra N., ., județul neamț.

Înlocuiește cu avertisment amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/13.03.2015.

Atrage atenția petentei să respecte pe viitor normele legale privind efectuarea de transport în comun cu autobuze deținute în proprietate și înmatriculate sau înregistrate, după caz, în județul sau localitatea respectivă.

Respinge ca nefondată cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2015.

Președinte, Grefier,

L. M. F. B.

Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 22.02.2016

5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 3524/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT