Plângere contravenţională. Sentința nr. 4372/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4372/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 4372/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4372/2016
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. S. C. și pe intimatul I. DE P. AL J. A., având ca obiect plângere contravențională PAGX,_/22,08,2015
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, s-a depus o cerere prin serviciul registratură din partea petentului prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Față de cererea depusă la dosarul cauzei din partea petentului prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, instanța, o va respinge având în vedere data efectuării procedurii de citare și dovada de primire respectiv 14 Martie 2016, petentul având suficient timp pentru a își angaja apărător.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art.32 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța urmează a proceda la soluționarea pricinii.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o consideră concludentă pentru judecarea procesului, urmând a o administra în condițiile legii.
Instanța, apreciază că proba testimonială solicitată de petent, nu este concludentă soluționării cauzei, raportat la modul de constatare a contravenției cu mijloc tehnic verificat și omologat metrologic, urmând a o respinge.
Având în vedere înscrisurile existente la dosar, instanța, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.09.2015, petentul D. S. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, emis la data de 22.08.2015 de către lucrătorii MAI- Serviciul Rutier din cadrul IPJ Argeș, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile pentru faptul că în data de 22.08.2015, în jurul orelor 07,58 ar fi condus autoturismul înmatriculat sub nr._, pe DN 73, km 8+500 m, cu o viteză de 118 Km/h în localitate, viteză care încalcă dispozițiile legale.
Menționează petentul că procesul verbal este netemeinic pentru că susținerile agentului de poliție care l-a întocmit nu au valoare de prezumție de vinovăție, iar conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului se impune necesitatea dovedirii săvârșirii faptei prin probe, solicitând totodată intimatului să depună planșele foto și înregistrările video de la locul săvârșirii pretinsei fapte, verificarea metrologică a aparatului radar, certificatul de omologare, manual de utilizare radar, dovada calitate polițist rutier a agentului constatator, indicând totodată faptul că în momentul în care a fost depistat și înregistrat de aparatul radar rula cu o viteză mult mai mică, fiind șofer experimentat.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile din OG 2/2001, art. 6 CEDO, art. 172 C. și Ordinul 301/25.11.2005.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
Petentul a înțeles să propună dovedirea susținerilor printr-un martor și prin înscrisuri anexând plângerii contravenționale în copie certificată: procesul verbal de contravenție (fila 9), copie CI (fila 11), și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 10), fiind reprezentat de apărător ales, avocat V. R..
La data de 23.11.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 20-22), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute. A invocat intimatul și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere și prin urmare sancționarea acestuia este temeinică. Totodată intimatul susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă în localitate există și un pericol social concret.
În dovedirea pretențiilor intimatul IPJ Argeș a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: planșe foto (fila 25), buletin de verificare metrologică (fila 23), extras registrul abaterilor radar (fila 24), atestatul operatorului radar (fila 26) .
Prin sentința civilă nr. 1807/ 08.02.2016 pronunțată de Judecătoria C. s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 24.02.2016 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
La termenul din data de 17.05.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile propuse de petent și intimat, respingând proba cu martorul solicitat de petent și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal . ., nr._, emis la data de 22.08.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș- Serviciul Rutier, petentul D. S. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 945 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 22.08.2015 ora 0758, pe raza localității Micești, DN 73, km 8+500 m, jud. Argeș, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat cu aparatul radar tip Phython, seria_, cu viteza de 118 km/h în localitate.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, nefăcând mențiuni la rubrica obiecțiuni, iar plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța constată că petentul nu a invocat ca motive de nelegalitate a procesului verbal contestat. Verificând legalitatea procesului verbal contestat din oficiu, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut utiliza de orice mijloc de probă și a putut invoca orice argument (cu respectarea totodată și a disciplinei procesuale impuse de normele legale) pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Respingerea probei cu martori solicitate de petent a avut drept argumente lipsa tezei probatori pentru martorul indicat în cerere, precum și imposibilitatea dovedirii cu proba testimonială a unei contravenții constatate cu un mijloc tehnic, prin propriile simțuri o persoană putând face cel mult aproximări cu privire la viteza de deplasare.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât nu conducea cu viteza reținută de agentul constatator, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 25), rezultă fără dubiu că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins când circula cu o viteză de 118 km/h în localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar tip Phython, seria_, montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 23.
Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării (22.08.2015, ora 07.58), precum și valoarea vitezei măsurate, care a fost constantă în toate cele 4 cadre reținute în planșa fotografică depusă de intimat, de unde rezultă constanța acestei viteze pentru intervalul de 3 secunde la care sunt prelevate instantaneele foto.
Totodata, instanța constata că petentul a fost înregistrat din față, iar în preajma sa nu apar alte autovehicule, în concluzie neexistând dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar, care nu putea înregistra viteza unui alt autovehicul decât cel surprins în planșele fotografice. Cu privire la constatările reprezentanților intimatei și respectiv la locul săvârșirii contravenției, instanța reține faptul că în proba foto depusă de intimată se disting în lateralul căii de rulare imobile cu destinație de locuință, fiind fără dubiu că locul constatării este o localitate. Aceste înregistrări respectă dispozițiile din NML-021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14.07.2009.Prin urmare, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrului constituie o probă valabilă pentru aplicarea legislației rutiere.
Săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice (de la data de 30.04.2015), valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
Instanța constată că operatorul radar era atestat să utilizeze aparatul folosit la constatarea contravenției din speță, potrivit atestatului depus la fila 26, rolul acestuia fiind de a asigura funcționarea corectă a aparatului, iar contestarea calității de polițist rutier a agentului constator nu poate fi reținută de instanță, fiind considerată neîntemeiată, din moment ce petentul nu a înțeles să precizeze care este motivul pentru care solicită această certificare (fiind fără temei și comunicare de către intimat de exemplu a numărului insignei acestui agent), relevante pentru constatarea contravenției fiind mijloacele de probă analizate. De asemnea, apreciază instanța că agentul constatator nu are nevoie de atestat de utilizare a aparatului radar, agentul constator și operatorul radar fiind două perosane distincte, astfel că agentul constatator este cel care încheie procesul verbal în urma observării directe a vitezei constatate cu aparatul radar (manevrat de operatorul atestat) după identificarea contravenientului.
Totodată apreciază instanța că intimatul nu are obligația să furnizeze manualul de utilizare radar, avându-se în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, nici în analiza temeiniciei sancțiunii aplicate în baza înregistrărilor operate.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic, instanța reținând că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Astfel, în raport de faptul că petentul a condus cu o viteză excesivă în localitate (118 km/h), unde riscul producerii unor accidente cu victime crește, chiar și în cazul unui șofer cu experiență, instanța apreciază că atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este corect individualizată și aplicată. Totodată la individualizarea sancțiunii se are în vedere și faptul că depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h (68 km/h în speța analizată) prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, având în vedere numărul de accidente produse din cauza vitezei excesive ce au ca urmare victime omenești, cu predilecție în localitate, unde pot apărea mult mai ușor obstacole neprevăzute.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. S. C., cu domiciliul în ., ., nr. 33, jud. D., CNP_, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Mai 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
5 ex./Red. T.I./Tehn. T.I./26.05.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3949/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4684/2016.... → |
|---|
