Plângere contravenţională. Sentința nr. 4607/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4607/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 23-05-2016 în dosarul nr. 4607/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4607/2016
Ședința publică de la 23 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. C.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. C. C. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat G. Gioarsă pentru petent, martorul P. D., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul și stadiul de soluționare al cauzei, după care:
Instanța procedează la administrarea probei video, după care, revine asupra probei testimoniale, apreciind că nu se mai impune administrarea acesteia.
Apărătorul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat prealabile acordării cuvântului asupra fondului cauzei.
Instanța, față de această împrejurare, în temeiul art. 392 C. proc.civ., constată cauza în stare de judecată și acordă acestuia cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului, având cuvântul pe fond, solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție întrucât în procesul verbal nu se arată în mod concret unde s-a produs fapta contravențională, a menționat doar Frații Golești, este insuficient individualizată fapta, din vizionarea probei video rezultă că autoturismul se afla în rulare și după acest moment pietonii s-au angajat în traversarea străzii; agentul constatator trebuia să menționeze în mod expres tipul aparatului radar și autoturismul pe care acesta era montat. .
Instanța în temeiul art. 394 alin.1 C. proc.civ constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.11.2015 sub numărul de mai sus, petentul B. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 04.11.2015, solicitând anularea acestuia și înlăturarea sancțiunilor contravenționale aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, fapta nu este suficient individualizată, iar agentul constatator avea obligația probării susținerilor sale.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. D..
În dovedire, petentul a anexat plângerii procesul-verbal de contravenție în original și copie a actului de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare, în termen legal, la data de 05.02.2016, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca legal încheiat.
În motivare, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, iar fapta a fost săvârșită de către petent cu vinovăție, astfel că sancțiunile contravenționale au fost corect dispuse și nu se impune înlocuirea cu avertisment având în vedere gradul ridicat de pericol social al contravenției.
S-a mai invocat de către intimat că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, astfel că petentul trebuie să dovedească cele afirmate, sarcina probei incubând acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 180/2002, HG nr. 1391/2006, OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimatul a depus raportul agentului constatator, CD cu înregistrarea video a faptei reținute prin procesul-verbal contestat, buletin de verificare metrologică, atestat operator, extras din registrul abateri radar și istoricul de sancțiuni al petentului.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți. Totodată, a încuviințat proba video pentru intimat și proba testimonială pentru petent. După administrarea probei video la termenul de judecată din data de 09.05.2016, instanța, în temeiul art. 259 C.proc.civ., a revenit asupra probei testimoniale solicitată de petent, apreciind că nu mai este necesară pentru soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.11.2015, s-a aplicat petentului B. C. C. sancțiunea amenzii contravenționale constând în aplicarea a 4 puncte-amendă, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Din conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției rezultă că în data de 04.11.2015, ora 11:06, petentul a condus autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ pe . mun. Pitești, pe direcția centru către P., și nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni ce se aflau regulamentar în traversarea străzii.
Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator și de persoana sancționată, iar la rubrica referitoare la obiecțiunile contravenientului s-a consemnat: „cu obiecțiuni, am martor pasager”.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, analizând modul de întocmire al acestuia, se reține că au fost respectate dispozițiile imperative ale legii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cele privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Contrar celor susținute de petent, procesul-verbal cuprinde locul săvârșirii contravenției, iar fapta este suficient descrisă pentru a permite instanței verificarea procesului-verbal din punct de vedere al veridicității mențiunilor din cuprinsul actului.
În privința lipsei cuantumul amenzii contravenționale, instanța reține că nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, având în vedere că în actul constatator s-a bifat căsuța corespunzătoare sancțiunii principale a amenzii și, totodată, s-a consemnat numărul de puncte-amendă aplicate, respectiv 4 puncute-amendă. Astfel, cuantumul amenzii poate fi stabilit prin aplicarea dispozițiilor art. 98 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, la data săvârșirii faptei de către petent, respectiv la data de 04.11.2015.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se constată că din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța constată că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba faptului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice în principiu prezumțiile de fapt și de drept, acestea fiind comune tuturor sistemelor judiciare. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva art. 6 din Convenție, este tocmai respectarea unei anumite proporții între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea contestatorului, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, demiza concretă a procesuluipentru individ și, pe de altă parte, dedreptul său la apărare. Obligația care revine instanței este de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, se reține că una dintre limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, actul este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Întrucât, în speță, procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Din cele arătate mai sus, reiese că doar simpla solicitare de anulare a actului nu conduce la inversarea sarcinii probei, ci petentul, în temeiul art. 249 C.proc.civ., trebuia să ceară instanței, în conformitate cu art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, ori acesta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a acestuia.
Totodată, instanța apreciază că susținerile petentului cu privire la faptul că cele consemnate nu corespund realității, sunt neîntemeiate, fiind contrazise și de proba video administrată în cauză, din care se observă în mod evident săvârșirea faptei de către petent, respectiv faptul că în momentul în care a depășit marcajul pietonal, un pieton se afla deja în traversarea străzii, pe sensul de mers al autovehiculului petentului, fiind confirmată veridicitatea celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Prin urmare, din probele administrate nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța constată că fapta reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, individualizarea sancțiunilor a fost în mod corect realizată de către agentul constatator, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001, raportat la gravitatea faptei săvârșite, întrucât prin acțiunea sa de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea regulamentară a străzii, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, cât și a proprietății publice și private, sancțiunile aplicate acestuia prin procesul-verbal de contravenție fiind pe deplin justificate.
Mai mult, cercetând istoricul de sancțiuni al petentului (f.25), conform căruia acesta a mai avut numeroase abateri la legislația rutieră, luând în calcul pericolul social ridicat al contravenției săvârșite și faptul că se puteau produce urmări grave pentru siguranța circulației, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, petentul nefăcând dovada că a înțeles obligațiile impuse de legislația rutieră, având în vedere, totodată, și faptul că agentul constatator a aplicat minimul de puncte-amendă prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, reținând că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. C. C., cu domiciliul în P., ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2016.
Președinte, D. C. C. | ||
Grefier, S. B. |
4 ex./Red.Tehn.D.C.C./16 Iunie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4456/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4267/2016.... → |
|---|
