Plângere contravenţională. Sentința nr. 4267/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4267/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 16-05-2016 în dosarul nr. 4267/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 4267/2016
Ședința publică de la 16 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier A. A. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. F. M. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R. DE P. POIANA LACULUI, având ca obiect plângere contravențională P.VB. PAGX_/12.11.2015.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 09.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de față instanța constată urmatoarele:
Prin plângerea contravențională, înregistrată pe rolul Judecatoriei P. la data de 18.11.2015, sub nr._, petentul S. F. M., a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie ., nr._, încheiat de către intimatul I. de P. al J. Argeș – Secția de Poliție Rurală Poiana Lacului, la data de 1.11.201. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile cu avertisment.
In motivarea plângerii, contestatorul a arătat că în data de 12.11.2015, în jurul orelor 11:30, a condus auto Dacia L., cu nr. de înmatriculare,_, pe DN 67B, pe raza comunei Poiana Lacului și a fost oprit de un agent de poliție, care după ce i-a solicitat documentele, i-a precizat că deține o avarie ușoară la bara spate a autoturismului.
În continuare, petentul a arătat că avaria a fost produsă în pădure cu trei săptămâni înainte de momentul reținerii contravenției în sarcina sa. A mai precizat că măsurile dispuse prin procesul verbal sunt exagerate și disproporționate, în raport cu gravitatea faptei comise, iar avertismentul ar reprezenta singura măsură legală și temeinică.
In dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Anexat cererii, au fost depuse copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ (fila 8) ,copie act identitate și dovadă reținere permis de conducere (filele 9-10).
Acțiunea a fost legal timbrată în conformitate cu taxă de timbru în valoare de 20 de lei, în conformitate cu art. 19 din OG 80/2013, conform chitanței de la fila 7 din dosar.
La data de 22.02.2016, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale.
Intimatul arată că, în fapt, în data de 12.11.2015, ora 11:30, un agent constatator din cadrul acestuia a efectuat un control rutier, în urma căruia a depistat în trafic autoturismul cu nr._, condus de petent, care prezenta avarii și nu deținea autorizație de reparație.
Având în vedere cele constatate a fost întocmit procesul verbal de contravenție contestat. Cu ocazia controlului, petentul a precizat că avariile au fost produse în pădure în urmă cu trei săptămâni.
Intimatul a precizat că sancțiunea principală, aplicată în cuantumul minim este proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârșite, având în vedere că există sesizări primite de la cetățeni, privind identificarea persoanelor ce au fost implicate în diferite evenimente rutiere, care prin neanunțarea organelor de poliție se sustrag de la plata daunelor provocate.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118-c pr. Civ., legea 180/2002, OUG 195/2002.
În dovedirea celor susținute, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a incuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._, din data de 12.11.2015(fila 8), incheiat de un agent constatator, din cadrul I. DE P. AL J. A. –Post Poliție Poiana Lacului, petentul, S. F. M., a fost sanctionat cu 4 puncte-amenda in cuantum de 420 lei, precum și cu masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 30 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevăzută de art. 79 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, retinandu-se ca, în data de 12.11.2015, ora 11:30, a condus auto marca Dacia Logancu nr de înmatriculare_, ce prezenta avarii în partea din spate, fără a putea prezenta autorizație de reparație și fără a se prezenta la poliție în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului, pentru întocmirea documentelor de constatare.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, .data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
În raport de prevederile 16 si 17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa dă posibilitatea instantei să administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului instanța reține că potrivit art. 79 alin.1, lit. b, din OUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea autovehiculelor și/sau alte pagube materiale, sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, pentru întocmirea documetelor de constatare.
Potrivit art.100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni(4-5 puncte amendă) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, neprezentarea conducătorului de vehicul la unitatea de poliție competentă, pe raza căreia s-a produs un accident de circulație, din care au rezultat numai pagube materiale.
Instanța constată că petentul a recunoscut prin plângerea formulată că a condus autoturismul cu nr._, prezentând avarii în partea din spate a acestuia, avarii care au fost produse însă în pădure. Simpla susținere a acestuia, în sensul că avarierea autoturismului a avut loc în pădure, nu este însă suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe, pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției și nu înlătură obligația acestuia de a anunța la unitatea de poliție competentă, evenimentul produs.
Analizând sancțiunile stabilite prin actul atacat, instanța constată că acestea au fost aplicate în limitele prevăzute de art. art. 100 alin. 3, lit. g din OUG 195/2002.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia prevăzută de art. 79 alin. 1, lit. b din OUG 195/2002 (4 puncte-amenda, 420 lei), si apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului,constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții, întrucât ar putea induce ideea de impunitate a faptelor.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța reține că aceasta a fost aplicată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002. Instanța consideră că masura complementara nu poate fi inlaturata, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalca regulile de circulatie rutiera pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru are va respinge plângerea ca neîntemeiată.
În baza art. 453-C. Pr. Civ. ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul S. F. M., CNP_, cu domiciliul în com. Vedea, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16.05.2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, A. A. T. |
A.O. 14 Iunie 2016/4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4607/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4197/2016.... → |
|---|
