Plângere contravenţională. Sentința nr. 666/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 666/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 666/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M. P.
Grefier - M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/19.08.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 22.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.01.2016, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2015, petentul T. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș anularea procesului-verbal . nr._ din data de 19.08.2015.
În motivare, petentul a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât agentul de poliție nu a făcut dovada existenței certificatului de verificare și omologare metrologică a aparatului radar, respectiv a atestatului său de operator radar la momentul opririi în trafic. În plus, formularul pe care s-a trecut fapta contravențională și sancțiunea dispusă nu este cel prevăzut de HG nr. 1391/2006, respectiv Anexa 1D. Totodată, agentul care a constatat contravenția este diferit de cel care a aplicat sancțiunea, astfel încât procesul-verbal este lovit de nulitate absolută. A mai arătat petentul că detectorul radar instalat pe autoturismul său nu a emis niciun semnal de alarmă pentru prezența unui aparat radar și că viteza maximă pe care a atins-o de la . și până la momentul opririi a fost de maxim 56-58 km/h. În plus, fapta prezintă în concret un grad de pericol social redus.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 16, 26, 31, 32 și 36 alin.(1) din OG nr. 2/2001, art. 118 alin.(1) din OUG nr. 195/2002, art. 5-6, 9, 33, 94, 111, 148 și urm., art. 192, 194, 249-250, 254, 292, 300, 309 NCPC, art. 21 din Constituție, art. 6 CEDO.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către petent, următoarele înscrisuri: certificat de înmatriculare și carte de identitate (f.16), proces-verbal . nr._ din data de 19.08.2015 (f.17).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 15).
Intimatul a depus întâmpinare (filele 22-24), prin care a arătat invocat tardivitatea, iar pe fondul cauzei a arătat că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat, motiv pentru care plângerea trebuie respinsă în consecință.
În esență, intimata a arătat că viteza de rulare a fost constatată cu un aparat radar verificat și omologat metrologic și a fost manevrat de un agent autorizat. De asemenea, sarcina probei incumbă petentului, acesta trebuind să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea consemnată în cuprinsul actului contestat.
Intimatul a invocat în drept dispozițiile dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Sub aspect probatoriu, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate întâmpinării, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către intimată, următoarele înscrisuri: istoric sancțiuni (fila 25), buletin de verificare metrologică (fila 26), atestat (fila 27), planșe foto (fila 28), registru abateri radar (fila 29).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.32-33) prin care a solicitat respingerea excepției tardivității, iar pe fondul cauzei a reiterat o parte dintre motivele menționate în plângerea contravențională.
La termenul din data de 22.01.2016, instanța a respins excepția tardivității invocată de intimat prin întâmpinare, iar sub aspect probatoriu, a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.08.2015, întocmit de ASP A. I. din cadrul intimatului (f.17), petentul T. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și 4 puncte de penalizare, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin.(1) din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin.(2) din OUG nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că, la data de 19.08.2015, ora 10:07, pe DN 73 km B, în localitatea Micești, petentul a condus autoturismul marca SKODA cu numărul de înmatriculare_ și a fost depistat de aparatul radar_ montat pe_ staționat, cu viteza de 85 km/h în localitate.
În ceea ce privește cererea de anulare a procesului-verbal . nr._ din data de 19.08.2015, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 118 alin.(1) din OUG nr.195/2002, astfel încât va trece la analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, în conformitate cu art. 34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.08.2015 conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, fiind întocmit de către un agent constatator competent, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește prima critică de legalitate semnalată de petent, respectiv faptul că între agentul care a încheiat procesul-verbal și echipajul radar nu există nicio identitate, întrucât cel care a constatat efectiv contravenția nu este cel menționat în procesul-verbal, instanța apreciază că este neîntemeiată, întrucât constatarea contravențiilor la regimul contravențiilor se face de către un operator radar, care, alături de unul sau mai mulți polițiști constatatori, alcătuiesc echipa desemnată să acționeze pentru constatarea și sancționarea contravențiilor. Astfel, când operatorul care lucrează cu aparatul radar observă că un autovehicul este condus cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, notează abaterea în registrul de evidență a constatărilor și transmite agentului constatator contravenția înregistrată, acesta din urmă având atribuția de a opri conducătorul vehiculului care a încălcat regimul legal de viteză, dacă acest lucru este posibil, și de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Referitor la cea de-a doua critică adusă procesului-verbal în privința formei, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 181 din HG nr. 1391/2006, în situația în care fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat sau un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, cum este cazul de față, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut la anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Cu toate acestea, deși agentul constatator a utilizat modelul prevăzut la anexa 1A, în cuprinsul procesului-verbal au fost consemnate . numărului aparatului radar, precum și autoturismul pe care aceasta a fost montat, astfel încât au fost completate mențiunile obligatorii specifice modelului prevăzut la anexa 1D.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:
Potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, jurisprudența CEDO a instituit trei criterii (criteriile Engel): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura și gradul de severitate al sancțiunii.
În cazul concret, deși materia contravențională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura și severitatea sancțiunii principale aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancțiunilor penale, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, precum și faptul că, deși norma sancționatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmărește apărarea unui interes general al societății (siguranța și securitatea celorlalte persoane participante la trafic), instanța apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.
De asemenea, jurisprudența CEDO a statuat că, atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane – iar potrivit dispozițiilor OG 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.
În prezenta cauză, instanța apreciază că nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (Hot. din data de 04.11.2007, A. c. României, parag. 54).
Simpla invocare a petentului, în sensul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură să conducă, automat, la admiterea plângerii formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Din planșa foto depusă la dosar de către intimată (f. 28) și înregistrarea video (f.39), reiese că autoturismul petentului, cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 85 km/h, la data de 19.08.2015, ora 10:07:27, putându-se observa în mod clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
De asemenea, conform mențiunilor agentului constatator, viteza a fost înregistrată cu aparatul radar tip PYTHON II, având ._, montat pe auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică (fila 26) atașat la dosar, aflat în perioada de valabilitate la momentul constatării faptei.
Totodată, conform atestatului nr._ (fila 27), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională și care a întocmit registrul de abateri radar (f.29) are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală necesară în acest scop.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului T. C. săvârșirea contravenției privind depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de art.108 alin.(1) lit.d) pct.3 din OUG nr.195/2000, realizându-se o corectă individualizare a sancțiunilor față de criteriile prevăzute de art. 21 alin.(3) din OG nr.2/2001.
Aplicarea sancțiunii avertismentului nu se impune în prezenta cauză, având în vedere gravitatea faptei, viteza cu care petentul a circulat în localitate creând o stare de pericol sporit pentru ceilalți participanți la trafic și în special pentru pietonii care s-ar angaja în traversarea străzii prin locuri special amenajate. În plus, analizând fișa „Istoric sancțiuni” (fila 25), contrar celor susținute de către petent, instanța constată că aceasta a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în baza art. 34 alin.(1) din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. C., domiciliat în C., ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Pitești, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2016.
Președinte, A. M. P. | ||
Grefier, M. G. |
Red. A.M.P/Tehnored. M.G
4 ex./22.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 347/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 752/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
