Plângere contravenţională. Sentința nr. 702/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 702/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 702/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 702/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier F. G. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, petentul fiind reprezentat de avocat M. L. I.. A fost prezent și martorul P. C. I., propus de petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța, în baza dispozițiilor art. 311, coroborate cu art. 319 și 323 Cod Procedură Civilă procedează la audierea martorului sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei, conform prevederilor art. 392 Cod Procedură Civilă.
Având cuvântul, avocat I. solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere. În prezenta cauză, sarcina probei revine în primul rând agentului constatator și apoi petentului. Intimatul nu a depus planșe foto și nici înregistrare video a pretinsei contravenții. Simplele susțineri ale agentului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor nu au fost probate. Petentul a dovedit cele susținute de el. Depune concluzii scrise.
În conformitate cu prevederile art. 394 Cod de Procedură Civilă, considerându-se lămurită, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, la data de 20.02.2015, petentul C. I., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal ..P. nr_, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș- Biroul Poliției Rutiere Pitești, la data de 14.02.2015, și pe cale de consecință anularea sancțiunii aplicate în valoare de 390 lei, precum și a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
In motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal s-a reținut că în ziua de 14.02.2015, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, către cartierul P., la trecerea pietonală din zona Finanțelor Publice nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea părții carosabile, din partea stângă, pietoni care se aflau pe banda nr. 2 de circulație, iar autoturismul pe banda nr. 1 din cele trei existente. În continuare a învederat instanței că a acordat prioritate de trecere pietonilor, continuând deplasarea după ce pietonii au traversat banda sa de circulație.
In dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat martorul P. C. I..
Anexat cererii, au fost depuse procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ (fila 4),copie act identitate(fila 5).
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 20 de lei taxa judiciara de timbru, în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013(fila 6
La data de 30.03.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a învederat instanței că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În dovedirea celor sustinute, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat întâmpinării a depus raportul agentului constatator(fila 20).
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118-C.p.c, Legea 180/2002, art. 135 lit. h, art. din HG 1391/2006, art. 100 alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, art. 36 alin. 1 și art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 25.05.2015, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.10.2015.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 07.12.2015, a fost încuviințată pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul P. C. I.. Pentru intimat a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr_, din data de 14.02.2015(fila 4), întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentului C. I., i-au fost aplicate o amendă contravențională in cuantum de 390 lei, precum si o sancțiune complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru comiterea contraventiei prevăzută de art. 135 lit. h din din H.G 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. În cuprinsul acestui proces-verbal a fost consemnat faptul că a condus auto marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe . a efectuat virajul dreapta pe C. Craoivei, către Cartierul P., iar la trecerea pietonală din zona Finanțelor Publice, nu a acordat prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea părții carosabile, din partea stângă privind sensul de mers al autovehiculului, afându-se pe același sens de mers. Menționez că pietonii se aflau pe banda nr. 2 de circulație, iar autoturismul pe banda nr. 3 de circulație.
În baza art. 34 alin1-O.G.2/2001, instanța constată că plangerea contravențională a fost introdusa în termenul prevaut de art. 32 alin. 1-C.pr. civ.
Sub aspectul legalității procesului-verbal,instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În raport de prevederile art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de către agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa dă posibilitatea instantei să administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește faptele impuate petentului, instanța reține că art. 135 lit. h din HG 1391/2006, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere, pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Potrivit art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni(4-5 puncte amendă) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulemantară a drumului public prin locurile special amenajate, și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului”.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie.
Din declarația martorului P. C. I. (fila 12), reiese că în timp ce se afla pe scaunul din dreapta al autoturismului condus de petent, a observat că pe marcajul pietonal din dreptul Finanțelor Publice, se aflau mai mulți pietoni, angajați în traversarea străzii, moment în care petentul a oprit pentru a le acorda prioritate. A precizat de asemenea că petentul și-a continuat deplasarea când pietonii se aflau pe banda nr. 3 de mers. Acest aspect nu este de natură să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal, având în vedere că inclusiv din declarația martorului reiese că, pe marcajul pietonal se aflau încă pietoni, în momentul în care petentul și-a continuat deplasarea. Faptul că pietonii se aflau pe o altă bandă de circulație, însă pe același sens de mers cu cel al autoturismului condus de petent, nu este în măsură să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Așa fiind, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.
Pentru aceste motive, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a analiza proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța constată că aceasta a fost aplicate în limitele prevăzute de art. art. 100 alin. 3, lit. b din OUG 195/2002
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia prevăzută de art. 135 lit. h HG 1391/2006, (4 puncte-amenda, 390 lei.)
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de gradul de pericol social concret al faptei și de circumstanțele comiterii acesteia. Totodată, conform unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educativă constând în procesul de antrenare a individului să respecte anumite norme de comportament, și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce dispozițiile legale.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța apreciază, raportat la gradul de pericol social concret al contravenției reținute în sarcina petentului, că atitudinea acestuia față de dispozițiile legale poate fi corectată și fără aplicarea sancțiunii amenzii, având în vedere că nu a stânjenit circulația pietonilor aflați în traversare străzii, care se aflau pe o altă bandă de mers, așa cum reiese din declarația martorului, și nu a pus în niciun fel viața acestora în pericol. Ținând seama și de prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, aplicată pentru contravenția prev. de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, cu sancțiunea „avertisment”, apreciind astfel că această din urmă sancțiune este de natură să asigure realizarea scopului punitiv și preventiv-educativ al incriminării faptelor contravenționale.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, instnța reține că măsura complementară aplicată se include în sfera „acuzației în materie penală” (I. P. c. României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului aplicarea unor sancțiuni automat, în virtutea legii, oricărei persoane care săvârșește o faptă ce ține de o acuzație în materie penală, fără a se face o analiză de proporționalitate, contravine Convenției (S. si Pircalab c. României, par. 44-19).
În cauza dedusă judecății instanța constată că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile se aplică automat ca urmare a săvârșirii unei fapte precum cea din prezentul dosar, fără nicio evaluare.
Mai mult decât atât, potrivit art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, fiind menite să completeze sancțiunea principală în atingerea scopului punitiv și preventiv-educativ pe care îl îndeplinesc. Or în cauza de față, instanța a apreciat că amenda contravențională este excesivă raportat la circumstanțele speței, dispunând înlocuirea acesteia cu avertisment, astfel că în aceste condiții sancțiunea complementară aplicată petentului are consecințe mai grave decât sancțiunea principală. Prin urmare, instanța apreciază că, din punct de vedere al efectelor produse, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, apare ca fiind excesivă raportat la sancțiunea principală a avertismentului, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la cele în care fapta a fost săvârșită.
În aceste condiții, instanța va constata că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile este disproporționată față de pericolul social concret al faptei și, în consecință, o va înlătura.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să modifice procesul-verbal . nr._/14.02.2015, în sensul ca va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei cu sancțiunea „avertisment” și va înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
În baza art. 453-C. Pr. Civ. ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. I., CNP_, domiciliat în comuna Leordeni, ., județul Argeș, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș-Biroul Rutier Pitești, cu sediul în Pitești, ..
Modifică procesul-verbal . nr._, în sensul ca înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, cu sancțiunea „avertisment”.
Înlătură măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce aplicată.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, F. G. B. |
Red, dact., A.O. 26 februarie 2016/4ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 701/2016. Judecătoria PITEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1819/2016.... → |
|---|
