Plângere contravenţională. Sentința nr. 9117/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9117/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 9117/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9117/2015
Ședința publică din 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – FPR Mioveni având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în camera de consiliu din data de 09.12.2015, fiind cuprinse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 11.12.2015, când, în aceeași compunere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ la data de 13.03.2015, petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - FPR MIOVENI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal . nr._, emis la data de 02-03-2015, de Poliția din orașul Mioveni prin care a fost amendat cu suma de 390 RON și 4 puncte de penalizare plus suspendarea permisului pe o perioada de 30 de zile.
A motivat faptul că agenții au considerat că acesta a trecut cu autoturismul personal marca Dacia L. NR_ pe culoarea roșie a semaforului, a cerut sa i se arate filmarea întrucât, aceștia erau cu echipajul in spatele petentului si i s-a spus că a fost filmat timp ce trecea pe culoarea roșie a semaforului.
A susținut petentul faptul că, în momentul in care a ajuns în dreptul semaforului culoarea verde era aprinsă.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor, cu avertisment.
În susținere, petentul a depus la dosar, înscrisuri.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 26.05.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat faptul că, la data de 02.03.2015 la ora 1130, agentul șef principal de poliție rutieră N. I. aflat în timpul serviciului pe . Mioveni, cu autospeciala cu nr. de înregistrarea MAI_, a observat că conducătorul autovehiculului cu nr._, a circulat la culoarea roșu a semaforului electric care funcționa corespunzător.
Având în vedere această situație, agentul de poliție a procedat la oprirea din trafic a autovehiculului cu nr._ folosind semnalele acustice și luminoase din dotarea autospecialei cu nr. MAI_.
Cu ocazia opririi autovehiculului cu nr. 02-03-2015, la volanul acestuia, a fost identificat conducătorul auto în persoana numitului P. I., persoană căreia i s-a adus la cunoștință motivul opririi și măsura ce urmează a fi luată și care a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ / 02.03.2015.
De asemenea, a fost luată și măsura complementară de reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public, pentru o perioadă de 30 zile.
Contravenientul a semnat și primit o copie a procesului verbal de constatare a contravenției, iar la rubrica alte mențiuni din cuprinsul procesului verbal acesta a consemnat personal.
Cu privire la afirmațiile făcute de petent în plângerea depusă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției acestea sunt nereale și nefondate, întrucât, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, abaterea săvârșită de numitul R. G. A. a fost constată în mod direct de agentul de poliție agent șef principal de poliție N. I., constatarea abaterilor de către agenții sau ofițerii de poliție nefiind condiționate de existența unor înregistrări video sau foto.
În drept, au fost invocate preved. disp. art. 205 - 208 C. pr. civilă, Legea nr. 180/2002, Reg. pt. aplic. OUG 195/2002 Rep. și OUG 195/2002 Rep.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, intocmit de catre agentul constatator din cadrul intimatei la data de 02-03-2015 in loc.Mioveni., jud.Argeș, s-a retinut in sarcina petentului urmatoarele: conducând autovehiculul cu nr._ nu a respectat culoarea roșu a semaforului electric, traversând intersecția, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei, dispunându-se și suspendarea permisului de conducere pe 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art.52 alin.1 din RAOUG nr.195/2002.
Sub aspectul legalității procesului- verbal :
Acesta este intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, cuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a caror lipsa atrage sanctiunea nulitatii actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de catre instanta.
Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal :
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
La data de 3 aprilie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, Curtea) a pronunțat o hotărâre în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05), similară cauzei A. împotriva României.
Prin această hotărâre, Curtea a constatat că statul român a respectat exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare, Convenția), în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anumite condiții.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut că nu exista niciun element care să dovedească faptul că instanțele naționale ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei. Dacă este cert că, așa cum rezulta din hotărârea judecătoriei, instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță.
S-a arătat că nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. Arătând în ședință publică că nu dorea să fie administrate alte probe, reclamanta s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.
În speță, Curtea nu a putut reține niciun indiciu de comportament arbitrar sau de lipsă de echitate a procedurii. Faptul că instanțele naționale, prin hotărâri motivate, au analizat motivele de nulitate invocate de reclamantă și au considerat că acestea nu atrăgeau nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de reclamantă, nu este suficient pentru a pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acesteia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o . reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală. Ne referim la decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H. și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrariul.
Instanta constată că, în prezenta cauză, dreptul petentului la un proces echitabil a fost pe deplin respectat, insa acesta, prin neprezentarea in fata instantei pentru a-si sustine plangerea si prin nesolicitarea unor probe concludente care să dovedească susținerile acestuia din plângere, nu s-a conformat obligatiei legale de a-si proba pretentia și apărările astfel cum este prevazut in Codul de Procedura Civila (C.p.c.).
Astfel, conform art.10 alin.1, art.194 lit.e raportat la art.249, art.254 alin.1 si art.255 alin.1din C.p.c., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, cu arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător. Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată. Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. Aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către petent.
Astfel, instanta constata ca petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contraventie, deși, in conformitate cu dispozitiile legale enuntate, sarcina acestei probe îi incumba, potrivit legii.
F. de cele expuse, instanta va respinge plangerea contraventionala, ca neintemeiata.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul P. I., domiciliat în Maracineni, nr. 541, jud. Argeș, CNP:_, împotriva procesului verbal de contravenție ._/2015, emis de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - FPR MIOVENI, cu sediul în mun. Pitești, jud. Argeș, ca neîntemeiată .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform disp. art.396 alin.2 C.proc.civ., azi 11.12.2015.
Președinte, C. T. | ||
Grefier, D. T. |
Red. CT
Tehn. RP/4 ex 26.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1111/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9113/2015. Judecătoria... → |
|---|
