Pretenţii. Sentința nr. 4818/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4818/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 27-05-2016 în dosarul nr. 4818/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4818/2016
Ședința publică de la 27 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulate de reclamanții P. V. și Cabinet M. V. P. V., împotriva pârâtului V. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în ședința publică de la data de 20.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu disp. art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea asupra fondului cauzei la data de 27.05.2016.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta P. V. și reclamantul Cabinet M. –V. P. C. V. în contradictoriu cu pârâtul V. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000.000 lei; obligarea pârâtului să publice timp de 2 luni, în fiecare număr al publicației ziarului Jurnalul de Argeș pe prima pagină, un comunicat prin care să îi ceară scuze pentru denigrarea reclamantei; obligarea pârâtului să publice timp de 2 luni, în fiecare număr al unui ziar local pe prima pagină hotărârea judecătorească ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, din anul 2004 îndeplinește funcția de medic veterinar, titular al Cabinet M. –V. P. C. V., fiind autorizată să-și desfășoare activitatea potrivit legii și că, în baza contractului de concesiune încheiat cu Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, Cabinet M. –V. P. C. V. își desfășoară activitatea.
Mai arată că, în calitate de medic, își desfășoară activitatea potrivit legii și că merge permanent la toate acțiunile care impun prezența sa, se implică în toate proiectele și acțiunile impuse și stabilite prin contract.
Precizează că pârâtul de circa 3-4 ani, prin atitudinea pe care o manifestă și modul în care acționează, a încercat și încearcă permanent să o denigreze în fața autorităților sanitar veterinare, față de locuitorii din . care se află sediul Cabinetului M. –V. P. C. V. și unde își desfășoară activitatea, să o intimideze, amenințând-o permanent și folosind injurii la adresa sa.
Consideră că, fapta pârâtului, de a face afirmații calomnioase la adresa sa ,,așa-zisa doctoriță”, ,,care și-a făcut vilă” – fiind vorba practic despre cabinetul medical, ,,care lipsește de la serviciu”, ,,care nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu”, etc. sunt de natură să aducă atingere imaginii și reputației sale, cauzându-i un prejudiciu moral prin prezentarea unor informații de natură să creeze impresia că ea ar obține venituri ilicite, că nu ar fi de fapt doctor și că nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu ce-i revin.
Menționează că toate afirmațiile au fost făcute de acesta atât verbal cât și în scris, făcând numeroase sesizări la Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, a solicitat permanent să fie controlat Cabinetul M. V..
Mai arată că afirmațiile jignitoare ale pârâtului, atât cele adresate direct reclamantei cât și cele menționate în cererile, sesizările privitoare la reclamanta și adresate Direcției Sanitar Veterinare constituie o faptă ilicită ce antrenează răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în raport de disp. art.1349-1357 Cod civ., art.1381 Cod civ.
Totodată arată că acuzațiile aduse de pârât cu privire la fapte pretins săvârșite de reclamanta în exercițiul funcției pe care o deține, (uneori afirmând că ar favoriza anumiți beneficiari) aceea de medic veterinar, sunt de natură să-i producă un prejudiciu, lezându-i demnitatea, onoarea și imaginea atât în comunitate cât și la locul de muncă.
Mai arată că raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar săvârșirea faptei, prin lezarea valorilor sociale ocrotite, de normele interne și internaționale.
Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că pârâtul a acționat cu intenția de a jigni și de a denigra.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.1349 Cod civ., art.1357 Cod civ., artz.1381 Cod civ., art.72, art.73 Cod civ., O.U.G. nr.23/2010, Legea nr.191/2012.
A anexat acțiunii înscrisuri (filele 10-52).
La data de 10.12.2015 pârâtul a depus întâmpinare (filele 56-57) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că reclamanta se plânge de pierderea imaginii și demnității prin sesizările pârâtului la organele abilitate D.S.V.S.A. și primărie.
Mai arată că mulți cetățeni s-au plâns de procedeele folosite de reclamantă, că el i-a reproșat că nu a văzut-o la nicio intervenție; nu a văzut-o făcând injecții.
A anexat întâmpinării înscrisuri (filele 58-67).
La data de 08.01.2016 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (fila 72) prin care a solicitat să se constate că din actele depuse de pârât, respectiv adresa nr.4189/19.10.2015 emisă de Primăria Comunei Merișani, reiese că ar exista anumite sesizări la adresa reclamantei privind nemulțumirile cetățenilor din comună.
Mai arată că nu este în subordinea primăriei, iar aceasta nu este o autoritate în drept să-i poată controla activitatea pe care o desfășoară.
Precizează că din adresa nr.73/04.11.2015 emisă de Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, s-a răspuns punctual la toate cererile și nemulțumirile contestatorului.
La data de 12.02.2016 s-au depus la dosar înscrisurile de la filele 86-90, iar la data de 29.02.2016 s-au depus înscrisurile de la filele 96-104.
La data de 04.03.2016 s-a depus la dosar înscrisul de la fila 107 din dosar.
La data de 22.03.2016 reclamata a depus la dosar înscrisuri (filele 114-123), la aceeași dată pârâtul a depus înscrisurile de la filele 125-127.
La data de 15.04.2016 s-au depus la dosar înscrisurile de la filele 131-136.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu (filele 105-106), s-au audiat martorii E. I. (fila 144) și D. M. (fila 145).
Față de cele prezentate instanța constată și reține următoarele:
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei pârâtului, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
Partea care solicită acordarea daunelor morale este, deci, obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta pârâtului.
Din declarația martorului E. I. (fila 144) reiese că este angajat al cabinetului reclamantei și că s-au deplasat la domiciliul pârâtului pentru acțiuni sanitar-veterinare și atunci când pârâtul îi cheamă; că nu s-a întâmplat niciodată să îi cheme și să nu se ducă.
Mai arată martorul că, prin atitudinea pârâtului îi este afectată imaginea reclamantei, în jurul dânsului, acolo, la vecini.
Precizează martorul că el nu a observat că reclamanta nu ar mai avea clienți la cabinet din cauza comportamentului pârâtului față de reclamantă; că el consideră că față de ceilalți medici i-a afectat imaginea reclamantei, întrucât în urma reclamațiilor pârâtului au venit în control de la Direcția Sanitar-Veterinară Argeș și de la Agenția București; că ei au constatat că toate problemele invocate de dânsul nu sunt reale, dar dânsul a continuat să reclame.
Totodată arată martorul că el consideră că și imaginea cabinetului a fost afectată pentru că pârâtul vine la vecini și spune despre doamna doctor; dar că el nu a auzit vecinii vorbind.
Mai arată martorul că el nu a auzit pe nimeni că pârâtul ar fi violent cu reclamanta; dar că reclamanta i-a spus că mereu se leagă pârâtul de dânsa și îi spune că merge la direcție să o reclame.
Tot din depoziția martorului Eemia I. reiese că a auzit că pârâtul a vrut să strângă semnături de la oamenii din . demită pe d-na doctor, asta au spus cei de la direcție, când au venit în control; că unul din . cu animalul la recoltat analize pentru că a zis că are d-na doctor reclamații din partea pârâtului, dar că nu s-a ajuns la închiderea cabinetului din motivul arătat.
Arată martorul că a văzut-o supărată pe reclamantă; că fiecare reclamație a petentului conducea la desemnarea unor reprezentanți al D.S.V. la fața locului și că reclamanta era foarte supărată la momentul controalelor, că nu puteau să își desfășoare activitatea lor, trebuind să stea de dânșii, să meargă prin comună cu dânșii.
Din declarația martorului D. M. (fila 145) rezultă că pârâta este o persoană conflictuală; că el a auzit oamenii din . fost chemată să efectueze anumite servicii veterinare pentru locuitorii din . răspunde la solicitări.
Mai arată martorul că din 2012 până în prezent, a fost consilier local și a ridicat această problemă, aflată de la o parte considerabilă a cetățenilor.
Totodată arată că pârâtul nu i-a spus nimic legat de reclamantă; că el are cunoștință de la vecinii pârâtului că reclamanta nu efectuează serviciile veterinare solicitate și de la foarte mulți cetățeni.
Potrivit disp. art.1349 Cod civ., ,,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor altor persoane”.
Art.252 prevede că ,,orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea ...”.
Conform art.253 alin.(2) Cod civ., ,,prin excepție de la prevederile alin.(1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la liberă exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin.(1) și (2) Cod civ.”, iar potrivit alin.(3) al aceluiași articol, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins ... .
Potrivit art.233 alin.(4) Cod civ., ...persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepetrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Conform disp. art.257 Cod civ., dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
Daunele morale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care i-a fost afectată situația profesională și socială (în cazul de față).
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Cum obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, este evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din însăși săvârșirea faptei.
Proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate.
În ceea ce privește petițiile formulate de pârât, instanța apreciază că, exercitarea dreptului de petiționare, în limitele dreptului obiectiv, nu poate avea în mod abstract și nu are în cazul concret analizat, un caracter ilicit, nefiind de natură a produce reclamantei un prejudiciu.
Mai mult decât atât, petițiile vizează activitatea desfășurată de reclamantă prin intermediul cabinetului.
Instanța constată că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că pârâtul nu și-a exprimat în mod public opinia despre pregătirea profesională a reclamantei, despre calitatea sa de medic, negându-i aceste calități, ci a folosit astfel de expresii în petițiile adresate organelor abilitate să efectueze controale în raport de nemulțumirile pârâtului.
În ceea ce privește aducerea la cunoștința vecinilor a unor aspecte legate de reclamantă, cât și faptul că tot din depoziția martorului E. I. reiese că reclamanta i-a spus că pârâtul se leagă mereu de ea, coroborat cu recunoașterea pârâtului prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriu prin care a recunoscut că a zis că vine la pensiune, instanța apreciază că libertatea de exprimare nu este și nu trebuie să fie absolută, iar dreptul la liberă opinie și exprimare, ca orice alt drept, de altfel, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane.
În ce privește cabinetul sanitar-veterinar, instanța constată că din depoziția martorului E. I. reiese că, urmare a atitudinii manifestate de pârât, un singur locuitor al comunei nu s-a prezentat la cabinet, dar că în total au fost vreo 7 dintr-un total de 89 de cetățeni care au cabaline și alți 250 care au bovine, astfel că instanța va raporta cuantumul daunelor morale acordate cabinetului la aceste aspect.
Instanța apreciază că acțiunea este întemeiază doar în parte, apreciind că obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei față de reclamanta persoană fizică și a sumei de 500 lei reprezentând daune morale către reclamantul Cabinet M. - V. P. C. V., rezultând astfel un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având totodată în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă valorilor lezate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea hotărârii judecătorești în ziarele indicate pe perioada solicitată, instanța apreciază că acest capăt de cerere este neîntemeiat, apreciind că finalitatea acoperirii daunelor morale a fost îndeplinită prin pronunțarea hotărârii.
Având în vedere considerentele expuse, cât și disp. art.1357 Cod civ., instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de 500 lei cu titlu de daune morale; va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea în ziar a hotărârii judecătorești.
În raport de disp. art.453 alin.(2) Cod proc. civ., având în vedere faptul că acțiunea a fost admisă numai în parte, va acorda cheltuielile de judecată doar în parte, și va obliga pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. V., domiciliată în Pitești, ..102, ., . și Cabinet M.-V. P. C. V., cu sediul în ., . împotriva pârâtului V. V., domiciliat în com. Merișani, ..
Obligă pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea în ziar a hotărârii judecătorești.
Obligă pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2016
Președinte, F. M. | ||
Grefier, S. B. |
5 ex. /red. F.M./tehn. F.M./08.06.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4312/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4311/2016.... → |
|---|
