Acţiune în constatare. Sentința nr. 349/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 349/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 349
DOSAR NR. 3541/291/2014 acț. în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 349
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte A. B.-C.
Grefier N. M.
Pe rol fiind, s-a luat spre soluționare cauza civilă cu nr. de mai sus, având ca obiect „acț. în constatare „ formulată de reclamanta Cașter E. în contradictoriu cu pârâtul I. D..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 30.07.2014, reclamanta Cașter E. a chemat in judecată pe pârâtul I. D., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că aceasta este unicul moștenitor acceptant al succesiunii defuncților Iotu I., decedat la data de 30.05.1993 și Iotu A., decedată la data de 19.06.2005, prin neacceptarea succesiunii de către pârât.
Cererea a fost timbrată cu 1011 lei taxă judiciară de timbru.
In motivarea cererii reclamanta arată că este fiica defuncților, care au mai avut o fată, Iordăceschu M., decedată la data de 18.04.2002. Ca moștenitor al acesteia a rămas Pârâtul I. D., care nu a făcut nici un act de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunii bunicilor materni, iar în acest sens la data de 12.04.2012 a dat o declarație autentică în fața notarului public prin care a declarat că nu s-a făcut nici un fel de acceptare a succesiunii, nici de către mama sa, nici de către acesta.
În drept, a invocat prevederile art. 696, 700 C.civ.
În dovedire, a depus un set de înscrisuri.
Pârâtul, legal citat cu copie de pe acțiune și de pe înscrisuri, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări
La termenul de judecată din data de 04.02.2015, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului I. D..
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, în speță, reclamanta susține că are calitatea de unic moștenitor după defuncții săi părinți, depunând la dosarul cauzei declarații autentice date de pârât, prin care acesta afirmă că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunilor, față de care înțelege să rămână străin (filele 26-27).
În considerentele Deciziei nr. 2 din 4 aprilie 2011 cu privire la calitatea procesuala pasiva a statului roman prin Ministerul Finantelor Publice sau a unitatilor administrativ teritoriale, in actiunile avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, aceasta a statuat că “ Functia dreptului procesual consta, in principal, in a asigura sanctiunea dreptului civil material, ceea ce inseamna ca pozitia de reclamant in cadrul litigiului apartine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, in timp ce calitatea procesuala pasiva o are cel obligat in acelasi raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Intrucat reclamantul declanseaza procedura jurisdictionala, lui ii revine sarcina de a demonstra atat legitimarea sa procesuala, cat si pe aceea a paratului, respectiv faptul ca transpunerea pe plan procesual se face in legatura cu un raport juridic de drept material in care partile litigiului au calitatea de titular al dreptului si, in mod corespunzator, al obligatiei corelative. La randul ei, instanta are obligatia verificarii din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenta partilor in proces. Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se retine ca, in situatia actiunilor analizate (vizand pretentia asupra calitatii de unic mostenitor), statului nu ii este justificata calitatea procesuala, deoarece el nu este parte in raportul juridic dedus judecatii si nu se afla . interese fata de reclamant pentru a i se legitima pozitia de parat in cadrul litigiului. Promovand actiunea, reclamantul se prevaleaza de vocatia sa succesorala concreta la mostenirea defunctului, ceea ce inseamna ca, ab initio, este contestata orice vocatie a statului, avand in vedere dispozitiile art. 680 din Codul civil, potrivit carora bunurile trec la stat *in lipsa de mostenitori legali sau testamentari*. In acelasi sens sunt dispozitiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora *in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii*. Rezulta ca in absenta unui astfel de certificat de vacanta succesorala (a carui eliberare ar putea semnifica nesocotirea drepturilor mostenitorilor, in ipoteza in care acestia exista si nu au fost exheredati sau chiar exheredati fiind, daca sunt in acelasi timp si mostenitori rezervatari), statului nu-i poate fi justificata prezenta in proces in asemenea litigii. O vocatie succesorala generala, abstracta a statului nu ii poate legitima acestuia calitatea de parat, intrucat nu are nicio legatura cu dreptul subiectiv care este supus dezbaterii judiciare, iar reclamantul nu poate justifica atragerea in procedura jurisdictionala a unei parti careia nu are motive sa ii opuna dreptul afirmat si nici aceasta din urma, motive de a contesta dreptul pretins de catre reclamant. Asadar, pentru ca statului sa i se recunoască legitimare procesuala pasiva in litigii de genul celor analizate este necesar sa fi fost eliberat certificat de vacanta succesorala, fie privitor la intreaga masa succesorala, prin nesocotirea drepturilor mostenitorului legal rezervatar (cel care se pretinde unic succesor), fie sa existe vacanta succesorala pentru parte din mostenire, atunci cand defunctul, desi lasă mostenitori (legali sau testamentari), acestia nu au vocatie la intreaga mostenire, ci doar la parte din ea, restul revenind statului cu titlu de mostenire vacanta.
Sub acest aspect, trebuie observat ca statul poate avea vocatie succesorala concreta nu doar in cazul lipsei totale a mostenitorilor legali sau testamentari, ci si atunci cand, de exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai multi legatari cu titlu particular, avand in vedere ca acesti legatari nu au vocatie la patrimoniul succesoral, ci doar la bunurile care fac obiect al legatului. De asemenea, vocatia statului poate subzista si alaturi de legatarii cu titlu universal daca aceste legate nu epuizeaza masa succesorala si chiar in prezenta mostenitorilor legali rezervatari care au fost exheredati (avand in vedere ca acestia culeg rezerva, iar statului ii revine cotitatea disponibila). Deci, statului nu ii poate fi legitimata pozitia procesuala de parat in astfel de litigii decat in masura in care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanta succesorala pentru tot sau parte din mostenire, in sensul dispozitiilor art. 680 din Codul civil, cererea de constatare a calitatii de unic mostenitor avand in acest caz si valoarea de contestare a valabilitatii unui asemenea certificat si asigurând astfel interesul atragerii in proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuala pasiva). In absenta unui asemenea certificat, nu exista conflict intre parti aflate pe pozitii de contrarietate juridica si deci statului nu i se poate opune, in calitate de parat, pretentia reclamantului asupra unei mosteniri fata de care statul este tert. “.
Instanța constată că același raționament juridic este aplicabil și în cauza de față, reclamanta și pârâtul neaflându-se pe poziții de contrarietate juridică, acesta din urmă declarându-se străin de succesiunile defuncților Iotu I. și Iotu A..
Mai mult, potrivit Legii 36/1995, competența efectuării procedurii succesorale aparține notarului public potrivit art. 66 și următoarele din Legea 36/1995. Prin urmare, reclamanta are deschisă calea procedurii succesorale notariale, cu obligația pentru notarul public de a cita persoanele cu vocație la moștenire.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și să respingă ca atare acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. D., invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta CAȘTER E., cu domiciliul în comuna I. C., ., jud. N., în contradictoriu cu pârâtul I. D., domiciliat în orașul Fălticeni, .. 3, ., ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N. – Secția I Civilă, cererea depunându-se la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.02.2015.
Președinte, Grefier ,
Red/Tehnoed. ABC – 16.03.2015
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 295/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 145/2015.... → |
|---|
