Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 368/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 368
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Dosar nr._ cerere valoare redusă.pretenții.
Sentința civilă nr. 368
Ședința din Camera de Consiliu din data 17.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. P. G.
GREFIER - C. M.
Pe rol fiind,s-a luat spre soluționare cauza civilă privind pe reclamanta S. 2000 SA cu sediul în B., Calea Feldioarei, nr. 60,jud. B.- prin reprezentant legal administrator V. T. și reprezentant convențional av. Pamela M. D. cu sediul profesional în B., ., ..4,jud.B. și pe pârâta P. I. SERVICE SRL, C.U.I. RO_, înregistrat în Registrul Comerțului J_ cu sediul în R., ., jud.N., având ca obiect cerere de valoare redusă-pretenții.
Fără citarea părților.
Alte aspecte procedurale –
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței cu nr._ creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea P. I. Service SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 245,91 lei la care se adaugă dobânzile penalizatoare calculate pentru fiecare factură în cauză. Acțiunea a fost formulată conform procedurii cererilor de valoare redusă, în condițiile art.025-1032 din noul codul de procedură civilă.
Au fost invocate în drept prevederile noului Cod civil, făcându-se referire la disp. art.1489, art.1269.
Reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 50 RON, în conformitate cu prevederile OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedire reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele11 -21 ).
Cu prilejul îndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul, s-a constatat că acesta nu a completat formularul de răspuns și nu a invocat apărări, și nici nu a făcut dovada achitării sumelor pretinse prin cererea introductivă. Poziția sa procesuală este cea de recunoaștere a debitului pretins de reclamantă.
Având în vedere lipsa răspunsului pârâtului, instanța a procedat la soluționarea cererii în lipsa părților conform art.1030 alin.2 noul Cod. proc. civ.
Examinând lucrările dosarului instanța reține că părțile au încheiat contract în formă simplificată prin care a livrat debitoarei mai multe produse iar pârâta trebuia să achite contravaloarea acestora. A mai arătat că din totalul facturii de 495,91 debitoarea a achitat suma de 336,28 lei precum și suma de 50 de lei dovadă fiind chitanțele de la dosar. În aceste condiții a mai rămas doar suma de 245, 91 lei la care se adaugă și dobânzile penalizatoare.
Instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, având în vedere că în materia obligațiilor sarcina probei se împarte între creditor și debitor. Astfel, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar atât timp cât el a făcut această probă, neexecutarea din partea debitorului se prezumă, dacă acesta din urmă nu dovedește în contraprobă faptul executării obligației sau stingerea ei în orice alt mod prevăzut de lege. Or, în cauza de față, pârâtul nu a făcut dovada stingerii obligației prin plată sau în altă modalitate prevăzută de lege, ba, mai mult, din achiesarea tacită se poate prezuma că a recunoscut datoria. La aceasta se adaugă și plățile parțiale pe care le-a făcut și care dovedesc că își însușește debitul . Instanța este datoare să examineze existența cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale, context în care constată că a existat o faptă ilicită din partea pârâtului, constând în neonorarea obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat. Prin această faptă în patrimoniul reclamantei s-a produs un prejudiciu cu caracter cert, reprezentat de cuantumul sumelor neachitate de către pârât și nereparat, deoarece pârâtul nu a produs nici o dovadă în sensul exonerării. Din probatoriul administrat în cauză rezultă existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, în sensul că acesta din urmă se datorează în mod univoc neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
De asemenea, având în vedere prevederile contractuale, instanța reține că pârâtul datorează reclamantei penalitățile de întârziere convenite, calculate de la data exigibilității obligației de plată a fiecărei facturi aflate în sold și până la achitarea integrală a debitului, putând depăși cuantumul debitului. Pârâtul este dator să acopere nu doar prejudiciul efectiv produs prin neplata prețului serviciilor ci și beneficiul nerealizat prin indisponibilizarea acestei sume. Sub acest aspect, acțiunea reclamantei se va admite în totalitate.
Față de cele de mai sus, instanța constată că creanța dedusă judecății a fost pe deplin dovedită, așa încât potrivit art.1489 și art.1269 din noul cod civil va admite acțiunea, obligând pârâtul la plata sumelor datorate cu titlul de preț și penalități de întârziere.
Fiind căzut în pretenții, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.453 noul Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. 2000 SA cu sediul în B., Calea Feldioarei, nr. 60, jud. B. prin reprezentant legal administrator V. Terzeacu,cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat D. M. Pamela din B., .. 56, ., . în contradictoriu cu . SRL cu sediul în R., . și în consecință:
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 245,91 lei și a dobânzilor penalizatoare calculate până la plata integrală a debitului .
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N. .
Pronunțată în camera de consiliu, azi 17. 02. 2015.
Președintepentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef
Red.Tehnored. TPG/Cam
22.05.2015/13.07.2015
4 ex- 15.07.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 414/2015. Judecătoria ROMAN | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 420/2015.... → |
|---|
