Plângere contravenţională. Sentința nr. 1042/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1042/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1042
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. - JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1042
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: N. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile cu nr. de mai sus având ca obiect ” Plângere contravențională – HG 69/2012” formulată de petentul G. L. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este completă
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Obiectul cauzei: plângere contravențională.
Stadiul procesual: fond, primul termen.
Alte aspecte procesuale: -
Instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța admite pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri noi de formulat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la aceasta instanța la data de 22.12.2014 și înregistrată sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014 de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER, solicitând anularea acestuia.
Pe cale de excepție, invocă nulitatea absolută a procesului verbal pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 și art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001, în sensul că agentul constatator nu i-a permis să formuleze obiecțiuni cu privire la cele consemnate și nici nu a indicat motivele pentru care nu este semnat de un martor.
Un alt motiv de nulitate ar fi neindicarea temeiului de drept material care statuează caracterul contravențional al faptei, în cazul de față fapta reținută în sarcina sa fiind prevăzută de art. 4 din HG 69/2012 și nu din OMTI 980/2011, cum în mod eronat a fost trecut în actul constatator.
Pe fondul cauzei, arată că la data efectuării controlului deținea toată documentația legală necesară efectuării transportului, iar lipsa plăcuțelor a fost complinită prin existența înscrierilor necesare de către producătorul autotrenului, așa cum este indicat chiar de către agentul constatator în nota nr._.
Învederează instanței faptul că, potrivit art. 6 CEDO beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție contestat și nota nr._.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
In termen legal intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER a formulat întâmpinare, în condițiile art. 205-208 C.proc.civ., solicitând respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a învederat instanței că la controlul efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR în data de 18.11.2014, orele 12:45, pe DN2, km 319, loc. Secuienii Noi, jud. N., asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către ., în baza copiei conforme a licenței de transport nr._ și condus de conducătorul auto T. A. având CNP_, ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, s-a constatat faptul că operatorul de transport sus menționat nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, astfel că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, respectiv începând cu data de 01.01.2014, termenul limită de la care devine obligatoriu dotarea cu plăcuțe ce stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte, și este a 10-a zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică care a fost efectuată la data de 07.03.2014, respectiv 17.03.2014, conform OMTI 1567/2013, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
S-a întocmit și formularul de control în trafic . nr._/18.11.2014 și nota nr._ din aceeași dată cu privire la deficiențele constatate, documente pe care conducătorul auto le-a semnat.
Apreciază că procesul verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit.
Menționează că petenta nu se află la prima abatere contravențională săvârșită, în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată până în acest moment în 6 situații, de către inspectorii ISCTR și ARR, inclusiv pentru aceeași contravenție ca și în acest caz.
Apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptelor contravenționale săvârșite.
D. dovada, intimatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (filele 20-31).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție ISCTR nr._/28.11.2014 întocmit de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei conform prevederilor art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina acesteia că la controlul efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR în data de 18.11.2014, orele 12:45, pe DN2, km 319, loc. Secuienii Noi, jud. N., asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către ., în baza copiei conforme a licenței de transport nr._ și condus de conducătorul auto T. A. având CNP_, ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, s-a constatat faptul că operatorul de transport sus menționat nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, astfel că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, respectiv începând cu data de 01.01.2014, termenul limită de la care devine obligatoriu dotarea cu plăcuțe ce stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte, și este a 10-a zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică care a fost efectuată la data de 07.03.2014, respectiv 17.03.2014.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotărască cu privire la sancțiunea aplicată, pronunțându-se de asemenea si cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța nu poate primi critica petentei referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001). Instanța reține că în conținutul procesului-verbal s-a menționat expres faptul că motivul lipsei martorului îl reprezintă faptul că nu a putut fi identificată nicio persoană care să își asume această calitate, în afară de alți agenți constatatori care, potrivit OG 2/2001, nu pot semna în calitate de martori.
În completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În prezenta cauză, instanța observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa martorilor.
Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art. 175 alin 1 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petentul nu a făcut-o.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Rezultă cu claritate din aceste dispoziții că dreptul la apărare al contravenientului nu este absolut, iar în procedura contravențională se exercită prin formularea de obiecțiuni în anumite condiții prevăzute de lege, respectiv numai dacă contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal de contravenție, condiție subînțeleasă de vreme ce obligația de încunoștiințare a contravenientului este impusă agentului constatator numai pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție. În cazul în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu are obligația de a informa contravenientul despre dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum susține în mod eronat petentul. Prin urmare, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. În plus, prin plângerea adresată instanței petenta a formulat toate obiecțiunile la procesul verbal, astfel încât nu a suferit nicio vătămare prin încheierea procesului verbal în acest mod.
Așadar, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. l6 – l7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care în lipsă ar putea atrage nulitatea absolută.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare “ Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 61. nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.”. De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din același act normativ “(1) Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.“
Instanța constată faptul că, contrar susținerilor petentei, fapta săvârșită de acesta a fost încadrată la art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, nicidecum din OMTI 980/2011.
Instanța retine ca art. 6 CEDO nu conferă impunitate contravenienților, ci garanții ale unui proces echitabil.
Prin urmare, instanța va avea în vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională sa-i ofere petentei cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv in sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat ., astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Cat priveste controlul de temeinicie, instanta retine că singurele probe administrate în cauză cat privește situația de fapt le constituie actele întocmite de intimat în urma efectuării controlului în trafic. Instanța constată că petenta nu a produs nicio proba contrară situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție, iar acest act a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale inspectorilor ISCTR.
Mai mult, instanța constată că petenta nu a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, aceasta încercând doar să creeze aparența că obligația acesteia de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora era acoperită de existența anumitor înscrieri făcute de producătorul autotrenului, fără a detalia în niciun fel care ar fi acestea.
Din modul de formulare a dispozițiilor art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod clar existenta unei obligații în sarcina întreprinderii de transport rutier de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, distinctă de orice obligații ce ar putea reveni și producătorilor de vehicule.
Cat priveste sancțiunea aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socoteste legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amendă în minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult având în vedere circumstanțele personale ale contravenientei, care nu se află la prima abatere de acest gen, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 28 din dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționala formulată de petenta G. L. SRL, cu sediul în ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER, cu sediul în sector 1, București, .. 38 și împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.11.2014, ca neîntemeiata.
Menține procesul-verbal . nr._/28.11.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N., cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2015.
PreședinteGrefier,
Red/ABC/07.07.2015
Tehnored/NM/30.07.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1040/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1044/2015.... → |
|---|
