Pretenţii. Sentința nr. 1088/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1088/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1088
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
-
Dosar nr._ pretenții
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1088
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.-M.
GREFIER F. N.
Pe rol fiind, s-a luat spre soluționare cauza civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE în contradictoriu cu pârâta B. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.04..2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat inițial pentru data de 16 aprilie 2015, iar ulterior amânarea s-a pronunțat pentru data de azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria R., sub nr._, din 12.08.2014, reclamanta C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE a chemat în judecată pe pârâta B. A., pentru ca instanța, prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.501 lei, încasată fără temei legal, reprezentând prestații de asigurări sociale plătite defunctului B. V. D., după data decesului acestuia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, defunctul B. V. D. a fost beneficiarul unei pensii ce era achitată cu mandatul nr._ de către C. de pensii sectoriala a Ministerului Apărării Naționale in contul nr. R094BRDE280SV_, deschis de beneficiarul acestui drept la Banca BRD Groupe Societe Generale.
A mai arătat că, la data de 26.08.2011 a intervenit decesul titularului dreptului de pensie B. V. D., astfel încât, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, plata pensiei ar fi trebuit să înceteze începând cu luna următoare celei in care beneficiarul a decedat (01.09.2011).
De asemenea, a arătat că, C. de pensii sectoriala a Ministerului Apărării Naționale a fost informata abia în luna octombrie 2011 cu privire la deces, motiv pentru care a virat și pentru luna septembrie 2011 drepturile de pensie în cuantum de 1.501 lei, în contul bancar al defunctului B. V. D.. dovada plății pensiei pentru luna septembrie 2011 reprezentând-o statul de plata din aceasta luna, in care apare evidențiată suma de 1.501 lei corespunzătoare mandatului cu nr._.
A menționat că, efectuându-se verificări cu privire la sumele virate in contul defunctului s-a constatat că suma de 1.501 lei, virată în luna septembrie 2011, nu se mai regăsește în cont, casa de pensii sectoriala formulând o plângere penala care a format obiectul dosarului nr. 4554/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria R., plângerea fiind soluționată prin neînceperea urmăririi penale față de B. A., soluție pronunțată în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. b) din Codul de procedural penală. Potrivit Referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală încheiat la data de 18.11.2013 de către I.PJ. N. - Politia municipiului R., suma a fost încasata la data de 17.11.2011 de soția defunctului B. V. D., B. A., care a declarat că a scos banii din cont fără a cunoaște ce reprezintă suma respectiva și de cine a fost virată.
A mai menționat că, potrivit prevederilor art. 1345 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republican, „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoana, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”.
De asemenea reclamanta a precizat că, având in vedere ca, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, obligația plății drepturilor de pensie in contul bancar al defunctului B. V. D. a încetat începând cu data de 01.09.2011, nu exista nici un temei legal care sa justifice mărirea patrimoniului pârâtei în detrimentul celui al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale și, prin urmare, suma de 1.501 lei încasata de pârâta B. A. reprezintă, potrivit art. 1345 din Legea nr. 287/2009, o îmbogățire fără justă cauza, potrivit aceluiași tex de lege pârâta având obligația de a restitui suma încasata necuvenit Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale. al cărei patrimoniu a suferit o diminuare nejustificata.
A mai arătat că, prin mărirea patrimoniului paratei in detrimentul celui al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, s-a creat un dezechilibru patrimonial in urma căruia s-a născut un raport juridic obligațional, in temeiul căruia, cel al cărui patrimoniu s-a mărit are calitatea de debitor al obligației de restituire, iar cel care in mod corespunzător, și-a micșorat patrimoniul prin efectuarea plății sumei de 1.501 lei, devine creditor al aceleiași obligații.
Reclamanta a mai învederat instanței de judecată că, prin notificarea înregistrată sub nr. P. 9171 din 16.05.2014, C. de pensii sectoriala a Ministerului Apărării Naționale a solicitat pârâtei să restituie suma de bani încasată necuvenit, însă aceasta a refuzat să dea curs solicitării, C. de pensii sectoriale având dreptul ca urmare a acestui refuz de a pretinde restituirea sumei de 1.501 lei pe calea unei acțiuni in justiție (actio de in rem verso), îndreptata împotriva pârâtei B. A..
A mai arătat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile privind introducerea unei acțiuni in restituire. patrimoniul paratei B. A. fund mărit prin dobândirea în mod nelegal a sumei de 1.501 lei. în timp ce patrimoniul Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale s-a diminuat in mod nejustificat, ca urmare a încasării fără temei legal a acestei sume de către pârâtă.
A mai învederat instanței că, atât sporirea patrimoniului pârâtei cât și micșorarea celui al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale sunt efectul unei cauze unice, constând în încasarea fără temei legal a sumei de 1.501 lei de către pârâta B. A., fapt recunoscut de aceasta în faza cercetării penale in dosarul nr. 4554/P/2013.
În concluzie, reclamanta a solicitat instanței să admită cererea formulată și să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.501 lei, încasată fără temei legal, reprezentând prestații de asigurări sociale plătite defunctului B. V. D. după data decesului acestuia.
În drept, reclamanta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 194 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, art. 1345 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 113 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public.
În dovedirea cererii reclamanta a depus: extras din statul de plată pensii pentru luna septembrie 2011, borderou cu sumele reprezentând pensii virate necuvenit, solicitate a fi restituite Casei de pensii sectoriale din cadrul Ministerului Apărării Naționale, plângerea penala înregistrata sub nr. A-2285 din data de 17.10.2013, referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penala, încheiat la data de către I.PJ. N. - Poliția municipiului R., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 28.11.2013, notificarea înregistrată sub nr. P 9171 din data de 16.05.2014.
În conformitate cu prevederile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 06.10.2014, pârâta B. A. a solicitat pe cale de excepție respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, acțiunea trebuie respinsă întrucât nu sunt întrunite nici una din condițiile răspunderii civile delictuale, cererea fiind neîntemeiată.
A mai arătat că, nu există o obligație legală, convențională sau de altă natură din partea sa de a plăti suma menționata către reclamantă și că nu reclamanta a beneficiat de acești bani.
A mai menționat, că este de bună credință în refuzul meu și că situația de fapt este cu totul alta, astfel, la 26.08.2011 a survenit decesul șotului său, B. V D., dată la care a obținut certificatul de deces si cu originalul acestuia s-a deplasat la C. Militara Județeana de P. N. la 27.08.2011, unde a depus o copie de pe certificat, iar pe original s-a făcut mențiune despre înregistrarea decesului la CMJ, mențiune care exista si in prezent conform extrasului depus la dosar.
A mai precizat că, s-a discutat cu reprezentanții unitarii nu numai despre ajutorul in caz de deces, dar și despre faptul că pensia defunctului se achita lunar prin virament bancar . al său, fiind obligația funcționarilor acestei instituții și nu a sa să anunțe C. Națională de P., de la acea data, reclamanta îndeplinindu-și în totalitatea lor obligațiile ce-i reveneau. A mai arătat că, se impută suma menționată și se susține că a încasat ea personal pensia pentru o lună de zile, respectiv pentru luna imediat următoare decesului, in condițiile in care pensia trebuia sistată la data de 31.08.2011.
A mai arătat că, nu a intrat în posesia pensiei cuvenite defunctului său șot nici pentru luna septembrie si nici pentru vreo altă lună, căci acesta primea pensia lunar într-un cont deschis la BRD Filiala R. - N., cont personal pe care îl accesa prin intermediul cardului bancar.
A mai menționat că, B. D. a avut un împrumut contractat cu BRD, o descoperire de card, iar banca își încasa lunar din pensia lunar virata in cont de C. de P., suma datorată. Diferența rămânea in cont sau era retrasa și numai titularul de cont și de card avea acces la aceste operațiuni, reclamanta neavând calitatea de împuternicit, aspect deosebit de important.
A precizat că, tot aceasta a fost cea care a considerat necesar, la acea dată, să anunțe si Banca despre deces, iar 29.08.2011, conform dovezilor depuse, s-a deplasat la BRD, s-a înregistrat decesul, cardul a fost blocat de Banca și apoi distrus conform procedurilor in astfel de situații.
A mai arătat că, a depus în acel cont sume de bani pentru a nu se depăși termenele scadente ale împrumutului, dar reprezentanții BRD i-au spus clar să nu mai plătească nimic căci diferența din împrumut rămasa neachitata de către defunct se recuperează de la firma de asigurări, contractul fiind asigurat in caz de risc pentru deces al titularului.
A mai menționat că, chiar dacă este adevărat că s-a virat în contul bancar pensia aferenta lunii septembrie 2011, deși la jumătatea lunii când intrau banii pentru pensie pentru luna in curs era anunțat de către pârâtă decesul titularului, înseamnă că exista obligația din partea reclamantei de a înceta plata și ca acei bani au intrat in contul defunctului ce se afla la acel moment in perioada de supraveghere, urmare a lichidării contractului.
De asemenea, a învederat că, atât înainte cât și la data viramentului nu avea cum să accesez acel cont el fiind personal și cardul fiind blocat, situație, nu poate fi antrenată răspunderea sa căci banii nu au fost ridicați si încasați de pârâta B. A., ei au intrat in cont dar BRD R. a făcut poprirea, astfel ca nu i se poate imputa nici plata ți nici restituirea lor, pârâta nebeneficiind de această sumă si consideră că numai în situația în care i-ar fi ridicat ea ar fi trebuit să-i restituie.
A mai precizat că, obligația de restituire este prescrisă fiind trecută o perioada mai mare de 3 ani de zile.
În drept, pârâta și-a motivat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 si urm Cod pr civ.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus: C.I. . nr._, certificat de deces . nr._, interogare cont, contract de credit nr._/22.04.2008 încheiat între BRD în calitate de împrumutător și B. D. în calitate de împrumutat.
La termenul din 03.03.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și a unit excepția prescripției, invocată de pârâtă cu fondul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
La data de 26.08.2011, a intervenit decesul numitului B. V. D., acesta fiind beneficiarul unui drept de pensie asigurat de către C. de pensii sectoriale a Ministerului Național. La data de 12.09.2011, s-a creditat contul defunctului mai sus menționat deschis la BRD Group Societe Generale cu suma de 1.501, 00 lei reprezentând pensie nivelul lunii septembrie plătită din fondurile Casei de pensii sectoriale a Ministerului Național, astfel cum rezultă din extrasul din statul de plată pensii pentru luna septembrie f. 5 ds, adresa nr. 1294/19.02.2015 emisă de către BRD Group Societe Generale și extrasul de cont depus la f. 57 ds.
In data de 17.11.2011, pârâta B. A. a extras din contul deschis la BRD pe numele defunctului său soț, suma de 1.440, 00 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 1294/19.02.2015 emisă de către BRD Group Societe Generale și extrasul de cont depus la f. 57 ds.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 1.501, 00 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1345 C.civ privind instituția îmbogățirii fără justă cauză.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C.p.civ. în conformitate cu care „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză se prescrie în termenul general de 3 ani de zile, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data la care însărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât însărăcirea sa lipsită de o cauză justă, cât și persoana îmbogățitului.
In speța de fată indiferent de momentul în care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât însărăcirea sa lipsită de o cauză justă, cât și persoana îmbogățitului, termenul de prescripție nu putea curge mai înainte de data de 12.09._, respectiv momentul virării sumei de 1.501, 00 lei în contul defunctului B. V. D., termenul de prescripției putând fi împlinit cel mai devreme la data de 12.09.2014.
Având în vedere data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, pe rolul instanței de judecată, respectiv 12.08.2014, instanța constată că termenul de prescripției al dreptului material la acțiune nu s-a împlinit, motiv pentru care urmează să respingă excepția prescripției, invocată de către pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 1345 Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 republicată, în vigoare la momentul virării sumei de 1.501, 00 lei în contul defunctului B. D. de către reclamantă și incident în prezenta cauză conform art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil coroborat cu art. 6 din Codul civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Potrivit art. 1348 Codul civil, cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.
Din analiza dispozițiilor legale referitoare la instituția îmbogățirii fără justă cauză, instanța reține că pentru soluționarea unei acțiuni întemeiată pe un astfel de temei de drept trebuie analizate două condiții juridice, respectiv absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și trei condiții materiale, și anume: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
Instanța apreciază ca fiind întrunite condițiile juridice pentru promovarea unei acțiuni în restituire, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, întrucât nu există vreun raport juridic contractual valabil încheiat intre părțile prezentei cauze, astfel încât acțiunea sa derive din executarea obligațiilor contractuale sau vreun raport juridic delictual care să justifice executarea obligației de plată a sumei de 1.501, 00 lei față de pârâtă. De asemenea, instanța reține în cauză și neaplicabilitatea prev. art. 179 din Legea 263/2010, având în vedere că la momentul plății drepturilor de pensie de către reclamantă, beneficiarul acestui drept era decedat din data de 26.08.2011, conform certificatului de deces f. 20 ds. De altfel, instanța reține că potrivit art. 120 din Legea 263/2010, se prevede că: sumele neincasate de catre pensionar, reprezentand pensia pe luna in care a avut loc decesul si/sau, dupa caz, drepturi restante de pensie, cuvenite si neincasate pana la deces, se platesc sotului supravietuitor, copiilor, parintilor sau, in lipsa acestora, celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun...pot fi solicitate in cadrul termenului general de prescriptie, și prin urmarepensia virată după acest moment nu poate constitui un drept al persoanelor mai sus menționate.
Cât privește absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altuia, aceasta condiție are în vedere sa nu existe un temei legitim, respectiv un contract sau o dispoziție legală. Instanța reține că prin decesul numitului B. V. D., intervenit la data de 26.08.2011, dreptul la plata pensiei a încetat începând cu luna următoare acestui moment, conform prev. art. 113 alin.1 lit. a din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, fiind un drept intuituu personae care nu se transmite moștenitorilor acestuia. Prin urmare, în lipsa unui drept existent la momentul virării sumei de bani în contul deschis la BRD pe numele defunctului mai sus menționat, atât al titularului acestui cont cât și al moștenitorului acestuia, respectiv pârâta din prezenta cauză, retragerea sumei de bani din respectivul cont de către aceasta reprezintă o mărire a patrimoniului pârâtei fără existența unei cauze legitime.
Susținerile pârâtei, în sensul că aceasta a informat în prealabil reclamanta despre decesul survenit al soțului său, titularul dreptului de pensie, precum și că a acționat cu bună credință nu pot fi primite de către instanță, întrucât aceasta nu a făcut nicio dovadă privind informarea reclamantei cu privire la aceste aspecte, iar buna credință este prezumată de lege și reprezintă o condiție esențială a îmbogățirii fără justă cauză, lipsa acesteia atrăgând răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor materiale într-o astfel de acțiune, actio de in rem verso, este necesar să se constate mărirea unui patrimoniu, respectiv dobândirea unei valori economice, de regulă, apreciabile în bani, corelativ cu micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altui patrimoniu.
Reclamanta, în calitate de instituție de interes public, structură cu personalitate juridică, devine titular al unei astfel de acțiuni, și este îndreptățită să solicite sumele virate fără baza legală în contul unui beneficiar al dreptului de pensie decedat anterior lunii pentru care s-a efectuat plata, patrimoniul său fiind micșorat cu suma pe care achitat-o deși în speță era aplicabil prev. art. 113 alin.1 lit.a din Legea 263/2010, care menționează că în sistemul public de pensii, plata pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre urmatoarele cauze: a) pensionarul a decedat.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei, în sensul că, atât înainte cât și după viramentul nu a avut cum să acceseze contul soțului său decedat, cardul fiind blocat și prin urmare banii nu au fost ridicați și încasați de către aceasta, deoarece din adresa nr. 1294/19.02.2015 emisă de către BRD Group Societe Generale aflată la f. 56 ds și din extrasul de cont aflat la f. 57-58, rezultă că în data de 17.11.2011, pârâta a ridicat suma de 1.440, 00 lei din contul deschis pe numele soțului său decedat în baza certificatului de moștenitor 83/16.11.2011.
Cât privește existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, rezultă în speța de față că ambele fenomene sunt efectul unei cauze unice, constând în retragerea sumei de bani virată în contul numitului B. V. D., de către pârâtă.
Este cunoscut faptul că în urma dezechilibrului patrimonial, mărirea unui patrimoniu în detrimentul altuia, ca efect al îmbogățirii fără justă cauză, se naște raportul juridic obligațional în temeiul căruia persoana al cărui patrimoniu s-a mărit devine debitorul obligației de restituire.
Referitor la această obligație de restituire, pârâta nu poate fi supusă unei restituiri decât în măsura creșterii patrimoniului său. Din acest punct de vedere, atât din adresa nr. 1294/19.02.2015 emisă de către BRD Group Societe Generale aflată la f. 56 ds cât și din extrasul de cont aflat la f. 57-58, rezultă că la data de 17.11.2011 pârâta a retras din contul defunctului său soț suma de 1.440, 00 lei, sumă care reprezintă efectiv și valoarea cu care s-a mărit patrimoniului acesteia.
În aceasta împrejurare, reclamanta nu poate pretinde mai mult decât mărirea patrimoniului pârâtei, câta vreme, din probele administrate, rezultă ca pârâta nu a obținut întreaga sumă virată de către reclamantă.
Pentru considerentele expuse, având în vedere incidenta principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâta să plătească suma de 1.440, 00 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripția dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea civilă in pretenții formulată de către reclamanta C. DE P. SECTORIALA A MINISTERULUI APARARII NATIONALE cu sediul în BUCURESTI, .. 7-9, SECTOR 6 în contradictoriu cu pârâta B. A. cu domiciliul în R., .. 2,, ..
Obligă parata să plătească reclamantei, suma de 1440, 00 lei reprezentând prestații de asigurări sociale.
Respinge cererea pârâtei B. A. la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronuntata in sedinta publica, astazi.23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. C.-ManoleFilofteia N.
Red./MCM/16.07.2015
Tehnored./NF/28. 07. 2015.
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1041/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1107/2015.... → |
|---|
