Plângere contravenţională. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1440/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1440
DOSAR NR._ pl. contrav. Lg. 61/1991
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1440
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.-M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la Lg. 61/1991,formulată de petentul E. P. M. ,în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 24.09.2014, petentul E. P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014, comunicat la data de 15.09.2014 a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 3.000 lei pentru faptul că, în ziua de 03.09.3014, ora 22.00, pe .. 244, județul N., ar fi împiedicat organele de ordine publică să gestioneze un conflict la care fuseseră chemați prin Serviciul de urgență 112.
Petentul a mai arătat că, retinerile agenților constatatori nu sunt conforme cu realitatea, întrucât la data de 03.09.2014, se afla la domiciliul din municipiul R., .. 169, județul N.. în jurul orei 22.00 a auzit și a observat ca vis-a-vis de locuința sa, au ajuns organele de politie, a ieșit in fata porții și a întrebat daca s-a întâmplat ceva cu vecinii săi, iar dupa ce au plecat organele de politie a intrat in casa și și-a văzut de treburile sale.
De asemenea, petentul a mai arătat că, fără sa-i aducă la cunoștința de faptul ca ar fi deranjat întrebarea sa cu privire la ce se întâmpla în fata casei sale, pe data de 15.09.2014 i-a fost comunicat procesul verbal contestat prin care a fost sancționat cu amenda in cuantum de 3.000 lei.
A mai menționat că procesul verbal nu a fost legal întocmit deoarece, se retine ca nu este de fata la întocmirea procesului verbal fapt ce trebuie atestat de un martor a căror date sa fie menționate in procesul verbal de contravenție, ori în procesul verbal se retine ca datele martorului sunt pe verso procesului verbal, aspect neadevărat, întrucât nu exista menționat nici un nume, nici date de identificare, doar o semnătura în rubrica destinata martorului, împrejurare care contravine dispozițiilor legale si atrage nulitatea procesului verbal.
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG 2/2001, Legea 61/1991.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014, C.I. . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 21.10.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 03.09.2014, orele 22.00, petentul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice în zona imobilului nr. 244 de pe . împiedicat organele de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112, totodată a avut o atitudine arogantă față de organele de poliție și persoanele implicate în scandal, refuzând să dea relații polițiștilor pentru stabilirea identității sale.
Intimata a menționat că petentul a fost amendat cu amendă în cuantum de 3000 de lei și cu sancțiunea avertismentului pentru faptele contravenționale prev. de art. 2 pct. 36 ți 31 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b și a din Legea 61/1991 Rep., contravenientul refuzând să semneze procesul verbal de contravenție, la rubrica mențiuni consemnându-se că nu este de față la întocmirea procesului-verbal.
Intimata a mai arătat că încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 15 din OUG 2/2001, art. 3 pct. 36 și 31 din Legea 61/1991 Rep..
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator din data de 12.10.2014, declarația numitei D. M.-L. f. 14 ds., procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 17.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu un martor, fiind audiat în cauză martora R. A. I., declarația acesteia fiind consemnată la fila 42 dosar, iar în temeiul art. 254 alin. 5 C.pr.civ. din oficiu proba testimonială cu martora D. M. L., declarația acesteia fiind consemnată la fila 41 dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.09.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 3000 de lei și cu sancțiunea avertisment pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 36 și 31 din Legea 61/1991 Rep. și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. f și a din Legea 61/1991 Rep.
S-a reținut că în data de 03.09.2014, ora 22.00, petentul E. P. M., în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice în zona imobilului nr. 244 de pe . împiedicat organele de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112, totodată a avut o atitudine arogantă față de organele de poliție și persoanele implicate în scandal, refuzând să dea relații polițiștilor pentru stabilirea identității sale, fapte prevăzută de art. 2 pct. 36 și 31 din Legea 61/1991 Rep. și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. f și a din Legea 61/1991 Rep, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.09.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că „contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal”.
În drept, potrivit art. art. 2 pct. 36 și 31 din Legea 61/1991 Rep pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice: constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice; refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. f și a din Legea 61/1991 Rep, contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevăzute la pct. 35) și 36); cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.09.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prev. de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, instanța reține că potrivit art. 16 alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu și descrierea faptei cu indicarea tuturor împrejurărilor săvârșirii acesteia, ce se pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Totodată potrivit art. 17 din OUG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constata și din oficiu.
Instanța constată că procesul-verbal verbal . nr._ din 04.09.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prev. de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991 nu a fost încheiat cu respectarea dispoziției legale menționate, întrucât în mod evident descrierea propriu-zisă a faptei contravenientului și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei este insuficientă, agentul constatator arătând că petentul a împiedicat organele de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112.
Conform art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, dispoziție legală în baza căreia a fost sancționată contestatorul, “împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice” constituie contravenție, ori intimata trebuia să exemplifice în mod concret situația care a atras încadrarea mai sus menționată, să indice elementele contravenției sub aspect obiectiv –elementul material al acțiunii comise de petent (simpla indicare a contravenției, respectiv împiedicarea organelor de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112 nu îndeplinește condiții unei fapte descrise suficient pentru a se proceda la o încadrare juridică, respectiv stabilirea unei corelații intre fapta concreta si tiparul abstract al normei de incriminare), împrejurările săvârșirii faptei, obiectul contravenției respectiv în ce mod a împiedicat organele de poliție să-și îndeplinească atribuțiile. Tocmai de aceea în absența indicării unor aspecte esențiale, așa cum au fost ele arătate mai sus, instanța este în imposibilitate să aprecieze dacă într-adevăr fapta petentului se încadrează în norma legală incriminatoare și de a aprecia gradul de pericol social al faptei, dar și de a verifica proporționalitatea dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.09.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prev. de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, faptele fiind descrise în mod corespunzător pentru a fi încadrate în textul de lege care reglementează contravenția – art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 Rep., nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
In ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent prin raportare la art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, respectiv că în procesul verbal se retine ca contravenientul nu este de fata la întocmirea procesului verbal fapt ce trebuia atestat de un martor a căror date sa fie menționate in procesul verbal de contravenție, ori în procesul verbal se retine ca datele martorului sunt pe verso procesului verbal, aspect neadevarat, intrucat nu exista mentionat nici un nume, nici date de identificare, doar o semnatura în rubrica destinata martorului, instanța urmează să o înlăture, întrucăt din anlaiza actului constatator se observă, că o asemenea rubrică există, fiind menționat în cadrul ei că, „martorul este D. M. L.”, fiind menționat de asemenea adresa completă și CNP acesteia.
Mai mult, motivul de nelegalitate invocat de contestatar poate atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal, nefiind dintre acele nulități absolute declarate expres de art.17 din OG nr.2/2001, în acest sens Decizia XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii. De altfel, instanța reține că din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 175 din C.pr.civ rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție.
Or, câtă vreme petentul are posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să invoce toate aspectele de nelegalitate, dreptul său la apărare este pe deplin exercitat. Aceasta putând pune în discuție instanței de judecată inclusiv toate aspectele legate de modul concret de săvârșire a faptei în vederea, punerii în discuție a temeiniciei și proporționalității sancțiunii aplicate.
De asemenea, potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, potrivit art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Așa cum s-a menționat și mai sus, pe lângă faptul că procesul verbal contestat este semnat de către un martor asistent, ale cărui date de identificare se regăsește pe verso-ul procesului verbal, nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia, situație perfect valabilă și în cazul nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, referitoare la prezența martorului asistent la întocmirea procesului verbal, instanța având dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție. Omisiunea la care face referire petentul nu este de natură să determine decât o nulitate relativă a procesului-verbal, aceasta având în vedere și natura faptei contravenționale pentru care petentul a fost sancționată, și importanța martorului asistent la întocmirea procesului verbal, care ar putea conduce la anularea sa numai în ipoteza producerii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturata altfel decât prin anularea actului, ori petentul nu a făcut o asemenea dovadă.
In ceea ce privește celelalte aspecte menționate în plângere, instanța constată că, acestea vizează netemeinicia actului întocmit urmând a fi avute în vedere odată cu analiza temeiniciei procesului verbal.
Mergând în continuare sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
De asemenea, analizând procesul-verbal și modul în care a fost încheiat acesta, prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „acuzație în materie penală” și materia contravențională, având în vedere calificarea dată în dreptul intern faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale (hotărârile din cauza Engel c. Olandei și Campbell și Fell c. Regatului Unit). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incubă intimatei.
Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, A. c. Romaniei) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin urmare, deși, așa cum s-a arătat și mai sus prezumția de legalitate a procesului verbal, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța consideră că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra.
În prezenta cauză, instanța reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, având în vedere împrejurarea că petentul a susținut în mod constant, că nu se face vinovat de producerea faptei contravențională reținută în sarcina sa, respectiv că a împiedicat organele de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112, astfel încât se naște o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale.
Totodată, instanța apreciază că, intimatul avea posibilitatea reală și efectivă de a proba cele reținute în procesul verbal prin prezentarea în fața instanței a unui martor ocular, posibilitate care însă nu era la îndemâna petentului.
În condițiile în care contravenientul este pus în situația de a dovedi un fapt negativ iar intimatul ar trebui să dovedească un fapt pozitiv (că petentul a împiedicat organele de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112), instanța apreciază că intimatul, în calitate de reprezentant al autorității statului, putea și era obligat să ia toate măsurile pentru a-și preconstitui probe în scopul dovedirii încălcării regulilor privind relațiile sociale. De altfel, din declarația martorului asistent D. M. L., audiată din oficiu de către instanța de judecată, care se coroborează cu declarațiile martorului propus de către reclamant, respectiv R. A. I., nu se confirmă faptul că petentul a împiedicat într-un fel organele de poliție de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu care gestionau un conflict sesizat prin SNUAU 112. Astfel, din analiza declarației martorei D. M.-L., instanță reține că, aceasta a arătat că ”petentul nu a țipat, nu a făcut scandal, a avut un comportament normal față de toată lumea”.
Prin, urmare, având în vedere declarațiile martorilor audiați și în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, în condițiile în care în cauză există un dubiu care profită petentului, conform principiului in dubio pro reo, referitor la împrejurarea sustragerii materialului lemnos.
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută, respectiv faptul că contravenientul a refuzat să dea actele privind stabilirea identității sale, fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. f din Legea 61/1991 instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. De altfel, instanța reține că prin plângerea formulată petentul nici nu a făcut obiecțiuni cu privire la această faptă.
În ceea ce privește declarația martorei R. A.-I., respectiv că petentul ” s-a legitimat după care a plecat acasă”, nu pot fi reținute, instanța urmând să le înlăture ca nesincere, întrucât pe de o parte acestea nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, iar pe de altă parte acestea sunt contrazise de declarațiile celuilalt martor, respectiv D. M.-L. care a arătat că petentul ”le-a spus că nu se legitimează”, dar și cu documentația ce a stat la baza întocmirii sale: declarația numitei D. M.-L. f. 13 ds.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 și art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanța constată că plângerea contravențională este întemeiată în ceea ce privește fapta prevăzută de de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, având în vedere că legalitatea și temeinicia sunt două condiții prevăzute cumulativ pentru procesul-verbal de contravenție și, în consecință, urmează a o admite în parte, anulând procesul-verbal . nr._ din 04.09.2014 sub aspectul faptei contravenționale mai sus arătate, exonerându-l pe petent de plata amenzii de 3000 de lei aplicată prin actul de constatare, menținând sancțiunea cu avertisment pentru cea de a doua faptă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul E. P. M. cu domiciliul în R., .. 169, jud. N., în contradictoriu cu intimata IPJ N. – Poliția Municipiului R. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/04.09.2014.
Menține în parte procesul-verbal . nr._/04.09.2014, în sensul că menține sancțiunea cu avertisment aplicată pentru fapta prevăzuta de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 Rep. și anulează sancțiunea cu amenda in cuantum de 3000 de lei pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991 Rep.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 21.05.2015.
Ptr.PREȘEDINTEaflat în C.O ptr. GREFIER aflat în C.O
Semnează Președinte instanțăsemnează Grefier șef,
Red./MCM/17.08.2015
Tehnored./BO-22.08.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1441/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1297/2015.... → |
|---|
