Plângere contravenţională. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1441/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1441 BIS
DOSAR NR._ pl contrav. HG nr. 301/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1441 Bis
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.-M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la HG nr. 301/2012, formulată de petenta . SRL ,în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. - POLIȚIA MUNICIPIULUI R..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 09.12.2014, petentul . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N. – Poliția Municipiului R., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.11.2014, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, restituirea sumei de 1.000 de lei achitată cu titlul de amendă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 21.11.2014, ca urmare a controlului efectuat la magazinul P. din municipiul R., intimata a dispus sancționarea acestuia cu amenda in sumă de 2.000, cu posibilitatea achitarii a 1.000 lei in 48 ore, în temeiul art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012, retinandu-se că, în urma controlului efectuat la unitatea mai sus mentionata din R., jud. N. s-a constatat faptul ca nu au fost indeplinite măsurile trasate în urma controlului din 24.04.2014, respectiv înlocuire ușii de acces la casa de bani cu una rezistenta, fiind apreciat de către intimat că au fost încălcate prev. art. 3 pct. 28 din H.G. nr. 301/2012.
Petentul a mai arătat că, a fost sancționat cu rea credință, întrucât acesta respectă prevederile Legii 333/2003 și ale HG nr., 301/2012, iar prin procesul-verbal de control încheiat in data de 24.04.2014, intimata a trasat câteva masuri in vederea imbunatațirii activitatii de securitate pentru ca, apoi prin procesul-verbal de control încheiat in data de 21.11.2014, intimata să reia câteva dintre măsurile trasate în data de 24.04.2014, fără a arătat nici in cuprinsul procesului-verbal de contravenție și nici in procesul-verbal de constatare, in mod expres, care ar fi măsurile trasate în data de 24.04.2014 și pe care acesta nu le-a îndeplinit.
A mai arătat că, verificarea modului de funcționare a sistemului antiefractie și video, precum și instruirea periodica a personalului de serviciu apar ca fiind activități recomandate, permanente, iar intimata a efectuat ea insași verificarea la data controlului, fără a constata deficiențe, iar în ceea ce privește celelalte trei măsuri, respectiv protejarea electronică a casei de bani; inlocuirea ușii de acces la camera unde se află casa cu bani cu una mai rezistentă la șocuri mecanice; înlocuirea sistemului video cu unul de inalta rezoluție sau care să ofere imagini din zona ușii de acces clienți, petentul apreciază că acestea nu sunt necesare și obligatorii.
Petentul a mai precizat că, în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 301/2012, detine analiza de risc pentru magazinul controlat încă din data de 27.11.2013, astfel că toate măsurile necesare sunt prevăzute prin analiza de risc, pe care acesta le respectă întocmai.
A mai menționat de asemenea că, prin analiza de risc nu s-a impus instalarea unor camere de supraveghere de înaltă rezoluție, mai mult decat atat, niciunul dintre cele două acte normative, respectiv H.G. nr. 301/2012 sau Legea nr. 333/2003, nu impune o anumita rezolutie a camerelor de supraveghere, astfel că intimata poate fi subiectivă în a aprecia calitatea imaginilor.
În ceea ce privește masurile privind casa de bani, petentul a învederat instanței că în analiza de risc la punctul 4.1. - pag. 13, se specifica faptul ca "Pentru zona in care se află instalat seiful - zona de depozitare, procesare - este asigurat un sistem de control cu card. D. șeful de magazin, casierul șef și inlocuitorul acestuia au card de access, iar la punctul 4.3. se specifică și faptul că "Seiful este ancorat de pardoseală”, astfel încât, conform analizei de risc, măsurile necesare sunt implementate.
În conluzie, petentul a arătat că, având în vedere că sunt respectate cerintele cuprinse în analiza de risc, solicitările intimatei au fost neintemeiate, iar sancționarea cu privire la nerespectarea acelor solicitări este de asemenea una neintemeiata, cu atat mai mult cu cat magazinul prezinta un risc la securitate fizică de nivel mediu, iar în plus, se respectă și cerințele minimale de securitate prevăzute pe categorii în Anexa la H.G. nr. 301/2012.
În subsidiar, petentul a solicitat, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, având în vedere că pericolul social al faptei reținute este redus.
De asemenea, petentul a solicitat restituirea sumei de 1.000 lei achitată cu titlu de amendă.
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 și pe cele ale Codulului de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.11.2014, procesul-verbal de constatare încheiat la data de 21.11.2014, procesul-verbal de constatare încheiat la data de 25.04.2014, ordin de plată nr. 1585/21.11.2014, raport de evaluare și tratare a riscurilor la securitate fizică.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 10.02.2015, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 21.11.2014, orele 12.00, în urma controlului efectuat la . SRL Timișoara – punct de lucru magazin P. R., s-a constatat faptul că nu au fost îndeplinite sarcinile trasate în urma controlului din data de 25.04.2014, respectiv nu a fost înlocuită ușa de acces în spațiul casei de bani, nu a fost instalat un senzor de vibrație pe seiful unde sunt păstrate valoriile monetare, iar în urma vizualizării imaginilor captate de camerele video s-a constatat calitatea slabă a acestora, faptă prevăzută de art. 3 pct. 28 din HG 301/2012 și sancționate de art. 4 lit. b din HG 301/2012. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 2000 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Intimata a mai arătat că petentul nu a formulat obiecțiuni la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa, dar a menționat că „regretă cele întâmplate”, și a semnat de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 15 din OUG 2/2001, art. 3 pct. 28 din HG 301/2012.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator din data de 22.01.2014, f. 42 ds., procesul-verbal de constatare încheiat la data de 25.04.2014.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 14.05.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.11.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 2000 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 28 din HG 301/2012 și sancționate de art. 4 lit. b din HG 301/2012.
S-a reținut că în data de 21.11.2014, ora 12.00, petentul . SRL, în urma controlului efectuat la punctul de lucru magazin P. R., ., . s-a constatat faptul că nu au fost îndeplinite sarcinile trasate în urma controlului din data de 24.04.2014, respectiv nu a fost înlocuită ușa de acces în spațiul casei de bani cu una rezistentă, nu a fost instalat un senzor de vibrație pe seiful unde sunt păstrate valorile monetare, iar în urma vizualizării imaginilor captate de camerele video s-a constatat calitatea slabă a acestora, faptă prevăzută de art. 3 pct. 28 din HG 301/2012 și sancționate de art. 4 lit. b din HG 301/2012, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.11.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.11.2014 a fost semnat de către petent, petentul menționând că „regret cele întâmplate”.
În drept, potrivit art. 3 pct. 28 din HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor: constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, după cum urmează: nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (4) din anexă, potrivit art. 99 alin. 4 din HG 301/2012, conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1), respectiv cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor, iar potrivit art. 4 lit. b din HG 301/2012, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 5, 7, 8, 9, 10, 18, 21, 22, 23, 26, 27 și 28.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 21.11.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, faptele fiind descrise în mod corespunzător pentru a fi încadrate în textul de lege care reglementează contravenția – art. 3 pct. 28 din HG 301/2012, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De altfel, instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele plângerii vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.11.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
De altfel, instanța apreciază că elementul material al contravenției reținute în sarcina petentului, constă într-o faptă omisivă, respectiv nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (4) din anexă la HG 301/2012, care prevede că, conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1), respectiv cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor. Simpla susținere a intimatului privind săvârșirea faptei de către petent este suficientă pentru a răsturna sarcina probei către petent, care trebuie să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că a luat măsurile necesare pentru soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal încheiat la data de 24.04.2014.
Analizând mențiunile din procesul verbal contestat cu rezultatul controlului efectuat la data de 21.11.2014 la sediul firmei petentului – punct de lucru R., consemnat în procesul verbal de control (fila 8-9 din dosar), instanța reține că petentului i s-a pus în vedere înca de la data 24.04.2014 să se întocmească analiza de risc conform art. 2 din HG 301/2012, protejarea electronică a casei de bani cu un senzor de vibrație, ușa de acces în camera unde este amplasată casa de bani va fi înlocuită cu una rezistentă la șocuri mecanice, instalarea unei camere video de interior de înaltă rezoluție care să ofere imagini din zona ușii de acces clienți în unitate, conform art. 15 Anexa 1 din HG 301/2012, instruirea periodică a personalului de securitate, termen de îndeplinire a acestor obligații fiind 30.05.2014, lucru de altfel necontestat de către petent prin plângerea formulată.
Potrivit art. 3 pct. 28 din HG 301/2012 conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1), respectiv în prezenta cauză de măsurile stabilite în procesul verbal încheiat la data de 24.04.2015.
Petenta a susținut prin plângerea formulată că prin procesul-verbal de control încheiat in data de 24.04.2014, intimata a trasat câteva masuri in vederea imbunatațirii activitatii de securitate pentru ca, apoi prin procesul-verbal de control încheiat in data de 21.11.2014, intimata să reia câteva dintre măsurile trasate în data de 24.04.2014, fără a aratat nici in cuprinsul procesului-verbal de contravenție și nici in procesul-verbal de constatare, in mod expres, care ar fi măsurile trasate în data de 24.04.2014 și pe care acesta nu le-a îndeplinit, ori din cuprinsul procesului verbal de contravenție de precizează în mod clar că petenta nu a îndeplinit sarcinile trasate în urma controlului din data de 24.04.2014, respectiv nu a înlocuită ușa de acces în spațiul casei de bani cu una rezistentă, nu a instalat un senzor de vibrație pe seiful unde sunt păstrate valorile monetare, iar în urma vizualizării imaginilor captate de camerele video s-a constatat calitatea slabă a acestora, aspecte care se coroborează și cu procesul verbal de control încheiat la data de 21.11.2014.
Din probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada că a îndeplinit obligațiile impuse în sarcina sa în acord cu cele menționate în procesul verbal de control încheiat la data de 24.04.2015, deși pe parcursul procesului, petenta a avut ocazia să propună probe necesare în susținerea afirmațiilor sale.
Mai mult, instanța reține că nici prin plângerea formulată petentul nu a susținut că ar fi îndeplinit întocmai sarcinile impuse în sarcina sa prin procesul verbal de control mai sus menționat. Susținerile petentului în sensul că înlocuirea ușii de acces la camera unde se află casa cu bani cu una mai rezistentă la șocuri mecanice; înlocuirea sistemului video cu unul de inalta rezoluție sau care să ofere imagini din zona ușii de acces clienți, le apreciază ca nefiind necesare și obligatorii, nu pot fi reținute atâta timp cât petentul nu a înțeles să conteste procesul verbal de control încheiat la data de 24.04.2015, proces verbal semnat fără obiecțiuni de către petent, aspect ce certifică tocmai însușirea conținutului acestuia, cu toate mențiunile înscrise, inclusiv luarea angajamentului că va îndeplini toate sarcinile ce i-au fost trasate prin acest proces verbal de control. De altfel, și fapta pentru care a fost sancționat contravenientul privește aspectul că, acesta nu a soluționat în termenul impus a măsurilor stabilite în procesul-verbal mai sus menționat.
În consecință, față de cele mai sus arătat și având în vedere că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor impuse în sarcina sa, respectiv de a înlocui ușa de acces în spațiul casei de bani cu una rezistentă, de a instala un senzor de vibrație pe seiful unde sunt păstrate valorile monetare, de a instala cameră video de înaltă rezoluție în zona ușii de acces clienți, instanța reține că temeinicia actului de sancționare nu a fost infirmată în cursul dezbaterilor, acesta beneficiind în continuare de prezumția de autenticitate și veridicitate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 4 lit. b din HG 301/2012, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 5, 7, 8, 9, 10, 18, 21, 22, 23, 26, 27 și 28.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în temeiul art.34 și 38 din O.G. nr.2/2001, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă, respectiv de a îndeplini întocmai și la timp a obligațiilor impuse în conformitate cu prev. art. 99 alin. 1 și 4 din HG 301/2012.
Aprecierea instanței are ca bază, pe de o parte, dispozițiile art.5, alin.5 din O.G. nr.2/2001 potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și art.21, alin.3 conform căruia, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, precum și art.7, alin.3, prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că petentul a îndeplinit majoritatea măsurilor impuse în sarcina acestuia prin procesul verbal de control încheiat la data de 24.04.2015, a realizat analiza de risc din care rezultă că riscurile la securitate fizică sunt de nivel mediu și că petentul se află la prima abatere de acest gen.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că rolul sancțiunilor contravenționale este în primul rând preventiv, și doar în subsidiar represiv, iar limitele fixate de legiuitor pentru contravenția reținută (de la 2.000 lei- 5.000 lei) sunt deosebit de ridicate.
Chiar dacă astfel legiuitorul a înțeles să confere acestor fapte un grad de pericol social abstract deosebit de ridicat, limitele stabilite nu permit o individualizare corespunzătoare în diversitatea cazurilor ce pot apărea în viața socială, care să respecte principiul fundamental de drept al proporționalității.
De aceea, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 2.000 lei, ar fi excesivă și ar realiza eminamente un scop represiv.
Din aceste împrejurări, se formează convingerea instanței că petentul nu va mai repeta aceeași faptă prin atragerea atenției asupra conduitei sale greșite, chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Prin urmare, instanța va admite in parte plângerea si va înlocui sancțiunea amenzii in cuantum de 2.000 lei cu sancțiunea avertismentului, punând în vedere petentului că este necesar ca acesta să îndeplinească întocmai și la timp a obligațiilor impuse în conformitate cu prev. art. 99 alin. 1 și 4 din HG 301/2012.
Instanța va respinge capătul de cerere în restituire contravaloare ordin de plată nr. 1585/21.11.2014, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, întrucât se reține că din mențiunile ordin de plată nr. 1585/21.11.2014 (fila 12) rezultă faptul că petenta . SRL a depus în data de 21.11.2014, în contul bugetului de stat, suma de 1000 lei, iar date fiind disp. art. 8 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sumele provenite din amenzi aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul de stat, instanța apreciază că nu se poate pronunța o soluție de restituire a unei amenzi achitate la bugetul de stat în contradictoriu cu intimatul IPJ N., din moment ce suma achitată nu a intrat în bugetul intimatului. În condițiile în care suma s-a făcut venit la bugetul de stat și nu a intrat în patrimoniul intimatului, instanța apreciază că intimatul nu poate fi chemat în judecată pentru restituirea unei sume ce nu se regăsește în patrimoniul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul . SRL cu sediul în Timișoara, Calea S. B., nr. 31, jud. T. în contradictoriu cu intimata IPJ N. – POLIȚIA MUNICIPIULUI R. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/21.11.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei stabilită prin procesul verbal . nr._/21.11.2014 pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 28 din H.G. 301/2012 cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2014.
Respinge capătul de cerere privind restituirea sumei de 1.000 de lei achitată cu titlu de amendă.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 de lei, reprezentând cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria R..
Pronunțata în ședința publică, astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTEptr. GREFIER aflat în C.O
M. C.-Manolesemnează Grefier șef,
Red./MCM/17.08.2015
Tehnored./BO-21.08.2015
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2093/2015. Judecătoria ROMAN | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1440/2015.... → |
|---|
