Plângere contravenţională. Sentința nr. 704/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 704/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 704
DOSAR NR._ plâng. contrav. la Hg nr.1173/2003
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 704
Ședința publică din data de 17.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la HG nr.1173/2003,formulată de petenta .-H., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER/I. TERITORIAL I.C.J. N. - I. I. TERITORIAL NR. 3 SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petentă, reprezentantul acesteia, O. Igor, lipsind intimata.
Procedura de citare: este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Obiectul cauzei: plângere contravențională la HG nr.1173/2003.
Stadiul procesual:- fond, cauza se află la al patrulea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale –
Numitul O. Iogor depune la dosar dovada calității de reprezentant al petentei, anume actul constitutiv al societății comerciale.
Întrebat fiind reprezentantul petentei, dacă are cereri prealabile sau excepții de invocat, acesta, arată că nu are astfel de cereri.
Instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Petenta, prin reprezentant, O. Igor, arată că nu are probe de solicitat, în afara înscrisurilor de la dosar.
Pe probele intimatei, reprezentantul petentei arată că nu se opune acestora.
În baza art. 255 rap. la art. 258 Cod proc. civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, exonerarea de plata amenzii, și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Învederează că amenda aplicată este excesiv de mare raportat la situația de fapt și la situația economică a societății și că a explicat organului constatator faptul că termenul de 15 zile nu a putut fi respectat din motive obiective, care sunt înserate în conținutul plângerii. Mai arată reprezentantul petentei că societatea nu a mai fost amendată niciodată de I..
Dezbaterile sunt declarate încheiate, instanța reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din data de 07.08.2014, petenta . a solicita, în contradictoriu cu ISCRT – I. TERITORIAL ICJ N. înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.07.2014 cu sancțiunea avertisment.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 28.07.2014, agentul constatator al intimatei, a dispus sancționarea petentei prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 12.000 lei pentru fapta de a nu utiliza un număr de două autorizații de transport în termenul prescris de lege, fiind vorba de autorizația nr._ și_ din 13.01.2014, autorizații ce trebuiau utilizate în termenul de 15 zile de la eliberare.
A mai arătat că, autorizațiile de transport eliberate erau de tipul CEMT anuale (având termen de valabilitate 13.01._15) și vizau țara terță Kazahstan.
A mai arătat că, amenda aplicată este excesivă raportat la situația de fapt și la situația economica a societății, cu atât mai mult cu cât a explicat organului de constatare faptul că termenul de 15 zile nu a putut fi respectat din motive obiective, fiind insuficient pentru efectuarea unui transport internațional în condițiile în care Contractul de transport era suspendat pentru lipsa mărfurilor ce făceau obiectul acestuia.
A mai menționat că, autorizațiile în cauză au fost eliberate pentru statul terț Kazahstan, petenta urmând să primească marfă din partea contractorului și să o livreze în Kazahstan la cererea acestuia. Cum contractorul petentei i-a comunicat că pentru o perioadă nedefinitivă nu există marfă, contractul cu petenta urma a fi suspendat până la data la care se va soluționa acest aspect. Deși textul de lege precizează că primul transport internațional se va efectua în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației pentru statul terț, petenta s-a aflat în imposibilitate de a efectua această cursă dintr-un motiv mai presus de voința sa, transportatorul neavând nicio competență în fluxul de mărfuri între vânzător și cumpărător. Mai mult decât atât, autorizațiile erau valabile un an de zile, astfel încât, odată ce marfa ar fi fost disponibilă pentru transport, petenta și-ar fi putut executa contractul.
A mai învederat instanței că, interpretarea strictă dată de către organul de control este una excesivă având în vedere că norma juridică a fost aplicată în mod rigid și fără a se lua în calcul situația de fapt reală, din moment ce exista un contract de transport valabil, însă suspendat în privința executării lui din cauze neimputabile petentei, fiind incident un caz fortuit ce nu a fost avut în vedere și nu existau temeiuri pentru a fi prevăzut la data la care a solicitat eliberarea autorizațiilor în cauză.
In ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate, petenta a arătat că, deși este cuantumul minim prevăzut de lege, valoarea acestuia este mult prea mare raportat la situația financiară a societății petente.
In drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr.2/2001 și HG 1173/2003.
În dovedire, petenta a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._/28.07.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal și depusă prin serviciul de registratură al instanței la data de 18.09.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că la controlul efectuat de către inspectorii I., în data de 16.07.2014 în intervalul orar 08:00 H 16:00, la sediul ., ca urmare a unei adrese venite din partea Agenției pentru Agenda Digitală a României, s-a constatat neutilizarea Autorizației de Transport Rutier Internațional de Marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia, operatorul de transport sus menționat neutilizând în termen de 15 zile calendaristice de la primire autorizațiile de transport rutier internațional nr._ și_ (pentru Kazahstan. țară terță) eliberate la data de 13.01.2014, termenul de 15 zile expirând la data de 26.01.2014, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art 30 alin 1 lit. a din HGR1173/2003 și care se sancționează conform art. 30 alin 1 lit. a din aceeași Hotărâre, cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei.
A arătat că, la momentul și locul controlului a fost întocmită și nota de constatare nr 451/16.07.2014 în care sunt prezentate deficiențele constatate și măsurile dispuse, iar la rubrica “mențiuni operator transport” - administratorul societății controlate, O. IGOR, a arătat că a predat autorizațiile pe data de 17.06.2014 fiind neutilizate, acesta semnând documentul respectiv.
A mai precizat că, fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit de către agentul constatator care a respectat prevederile exprese ale art. 16 alin. 5) și 6), art. 17, art. 19 și art. 25-27 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție, procesul verbal fiind încheiat în lipsa reprezentantului legal, si deci nu a putut formula obiecțiuni, procesul verbal având consemnată mențiunea cu privire la lipsa martorului asistent, actul sancționator fiind comunicat prin poștă.
In ceea ce privește încheierea procesului verbal cu încălcarea și ignorarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001. privind regimul juridic al contravențiilor, nu constituie motiv de nulitate a acestuia deoarece procesul verbal se poate întocmi atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului. pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator. Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3. menționând la pct. 10. din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului și al martorului. Rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod, dreptul de a formula obiecțiuni; în condițiile în care contravenientul este o persoană juridică, ce in mod obiectiv și de necontestat nu se poate afla de față la încheierea unui proces verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul la care face referire art. 19 alin. l din OG 2/2001. este lipsit de relevanță.
A mai precizat că, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG 2/2001, atrage o nulitate relativă a procesului verbal, ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Insă petenta are posibilitatea de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare. A arătat că in practica constanta a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin 1 si 3 nu incalca dreptul la aparare statuat de art.. 24 (I) din
A precizat că, petenta a fost sancționată pentru neprezentarea acestor documente la controlul I., obligație ce derivă din art. 8 alin. l și alin.2 din Ordinul MTI nr. 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere. a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, si pentru modificarea Ordinului MTI nr. 1.058/2007.
A mai arătat că, petenta a fost sancționată pentru neutilizarea Autorizației de Transport Rutier Internațional de Marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia, obligații care revin persoanei juridice angajatoare, care în consecință răspunde contravențional conform art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 republicată. Așadar, unde legea nu distinge, nu se poate adăuga cu atât mai mult cu cât, unde a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut obligativitatea deținerii unor documente la sediul firmei cum este cazul art. 30 alin 1 lit a din HG 1173/2003, deci legiuitorul a instituit o obligație pozitivă în sarcina transportatorului și a înțeles să sancționeze lipsa documentelor specifice acestei activități de transport.
A arătat că, fapta reținută în sarcina petentei constitute contravenție pentru că elementul constitutiv al contravenției este reprezentat tocmai de lipsa de la sediul firmei a înscrisurilor solicitate, independent de existența sau inexistența lor la momentul controlului în orice alt loc, ca efect al demersurilor întreprinse de societatea petentă.
De asemenea, a arătat că, atât la acest moment, cât și la momentul și locul controlului petenta nu a fost în măsură să demonstreze că utilizează Autorizația de Transport Rutier Internațional de Marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.
A mai precizat că, petenta nu se află la prima abatere contravențională săvârșită, în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată de către inspectorii I., până în acest moment în 3 situații.
In concluzie, a arătat că, față de cele arătate mai sus, sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționata în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art. 7. alin. 2 din O.G. 2/ 2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, OG 37/2007, HGR 1173/2003, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Ordinul MTI nr. 980/2011, Ordinul MTI nr. 955/2011.
În temeiul art.223 și art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Au fost depuse de către intimată procesul verbal . nr._ încheiat la data de 28.07.2014, notă de constatare din 16.07.2014, adresa nr._/17.06.2014.
La termenul din data de 17.03.2015 instanța a încuviințat, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.07.2014 de către agenții constatator al intimatului I. – I. nr. 3, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 30 alin.1 lit. a din HG 1173/2003.
S-a reținut că în data de 16.07.2014, orele 08.00-16.00, a fost efectuat un control la sediul . ocazie cu care s-a întocmit Nota de constatare nr. 451/16.07.2014, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că petenta nu a utilizat autorizațiile de transport internațional de marfă cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia. In urma adresei_/10.06.2014 emisa de AGENTIA PENTRU AGENDA DIGITALA A ROMANIEI s-a constatat neutilizarea autorizațiilor de transport internațional nr._ și_ (pentru Kazahstan țară terță) în termenul de 15 zile calendaristice de la data eliberării acestora. Data eliberării autorizațiilor s-a stabilit pe baza adresei mai sus menționate ca fiind 13.01.2014, termenul de 15 zile expirând la data de 26.01.2014, autorizațiile menționate mai sus fiind predate la data de 17.06.2014, acestea fiind neutilizate, faptă prevăzută de art. 24 și 26 alin. 2 din HG 1173/2003 și sancționată de art. 30 alin.1 lit. a din HG 1173/2003, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.07.2014.
În drept, potrivit 24 și 26 alin. 2 din HG 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, eliberarea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă se va realiza numai în condițiile în care operatorul de transport prezintă dovada efectuării unui transport internațional de marfă, prin carnetul TIR sau T1, CMR, număr de sigiliu și altele asemenea sau dacă declară pe propria răspundere că va efectua un transport internațional de marfă și că va ieși din țară în termen de 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia; în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puțin un transport rutier internațional de marfă; iar potrivit art. 30 alin.1 lit d din HG 1173/2003 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 12.000 lei la 40.000 lei urmatoarele fapte: a) neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 28.07.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravențiile – art. 24, art. 26 alin. 2, art. 30 alin. 1 lit. a din HG nr. 1173/2003, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează faptele drept contravenții, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele invocate prin plângere vizând netemeinicia sancțiunii aplicate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.07.2014, reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Cele reținute prin procesul verbal sunt susținute și de documentația ce a stat la baza întocmirii sale: nota de constatare nr. 451/16.07.2014, adresa nr._/17.06.2014, formular al Agenția pentru Agenda Digitala a României, adresa nr._ din 07.07.2014 cu anexa la aceasta. De altfel, instanța reține că prin plângerea formulată petentul nu a dus critici sub aspectul temeiniciei procesului verbal în ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina acesteia, criticiile formulate privind netemeinicia sancțiunii aplicate.
Prin urmare, întrucât petenta nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator și nu există alte elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal, urmează să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 30 alin.1 lit a din HG 1173/2003 constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei următoarele fapte: a) neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 30 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 1173/2003 este stabilită sancțiunea amenzii între 12.000 și 40.000 lei. Așadar, observând sancțiunile stabilite (amendă fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 12.000 RON, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 30 alin.1 lit. d din H.G. nr. 1173/2003 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind obligația operatorilor de transport rutier internațional de marfă să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate.
Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de faptele reținute și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptelor, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, reținând că petenta a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
De altfel, instanța reține că petenta nu a făcut nicio dovadă privind imposibilitatea efectuării vreunui transport, nedepunând niciun înscris în acest sens privind suspendarea unui eventual contract cu furnizorul despre care face vorbire în plângere, iar pe de altă parte potrivit art. 24 din HG 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, eliberarea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă se va realiza numai în condițiile în care operatorul de transport prezintă dovada efectuării unui transport internațional de marfă, prin carnetul TIR sau T1, CMR, număr de sigiliu și altele asemenea sau dacă declară pe propria răspundere că va efectua un transport internațional de marfă și că va ieși din țară în termen de 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.
Față de cele mai sus menționate, având în vedere că contestatorul nu a făcut dovada celor afirmate, respectiv a unui caz fortuit, simplele afirmații făcute prin plângerea formulată nefiind suficiente pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul . cu sediul în sat. H., ., jud. N. și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat R. M., în Iași, .. 33 în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER – I. TERITORIAL ICJ N. cu sediul în Piatra N., .. Dascalescu nr. 209. jud. N. cu sediul ales procesual la – I.S.C.T.R. I. TERITORIAL NR. 3 cu sediul în Suceava, . nr. 16, jud. Suceava, având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/28.07.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.07.2014.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 17.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C. - MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/08.06.2015
Tehnored./NF/24. 06. 2015
6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 176/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 588/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
