Acţiune în constatare. Sentința nr. 589/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 589/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 589
DOSAR NR. 2646/291/2014acț. în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din data de 06 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte A. B.-C.
Grefier N. M.
Pe rol fiind, s-a luat spre soluționare cauza civilă cu nr. de mai sus, având ca obiect „ acțiune în constatare „ formulată de reclamantul B. T. (fost S.) în contradictoriu cu pârâtul M. R. prin Primar.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat inițial, pentru data de 27.02.2015 și, ulterior, pentru azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din data de 11.06.2014, reclamantul B. T. (fost S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. R., prin Primare, să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin construire, fără autorizație, asupra unei case de locuit, construită din bolțari și acoperită cu eternită, compusă din 4 camere, cu o suprafață de 120 mp, edificată în anul 2009 pe suprafața de 800 mp teren curți construcții și grădină, imobil situat în R., ., jud. N..
În motivare, reclamantul a arătat că stăpânește suprafața de 800 mp din anul 2008, iar în anul 2009 a edificat fără autorizație de construire o casă de locuit.
Precizează că nu figurează în evidențe compartimentului fiscal cu creanțe bugetare de plată către bugetul local, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr._/07.05.2014 eliberat de Primăria Municipiului R..
În dovedire, reclamantul a depus un set de înscrisuri (filele nr. 5-14, 18-22, 29-31).
În drept, au invocat art. 35 C.p.c., art. 42 și urm. Din OUG nr. 80/2013 și art. 8 din OUG 51/2008.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 633 lei (fila 35).
Pârâta, la data de 29.10.2014 a depus la dosar întâmpinare (filele 46), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului R., întrucât autoritatea administrației publice locale, titulară a dreptului de administrare a terenurilor proprietate publică și privată a Municipiului R. este Consiliul Local, și nu Primăria Municipiului R..
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Consideră acțiunea ca inadmisibilă, deoarece acțiunea în constatare are doar caracter subsidiar, și poate fi introdusă doar atunci când nu există altă cale de realizare a dreptului. Or, în speță situația juridică a imobilului este certă, iar reclamantul a edificat construcția în mod ilegal, prin eludarea concretă a dispozițiilor Legii 50/1991 R, astfel încât dreptul de proprietate asupra construcției nu se poate naște în mod valabil.
Învederează instanței faptul că, din evidențele Direcției de Taxe și Impozite Locale a Municipiului R., numărul 4G, indicat în mod clar în petitul acțiunii nu există, fiind doar nr. 4. de asemenea, ca titulari pe rol plătind taxe și impozite la numărul 4 figurează numeroase persoane, 34 de familii, printre care și domnul B. T. S..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 205 alin. 2 C.p.c.
În dovedire, a depus un set de înscrisuri (filele 47-48).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Potrivit dispozițiilor art. 35 NCPC, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Referitor la posibilitatea instanței de a constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției edificate, se reține că art. 35 NCPC, permite acest lucru numai în măsura în care partea nu poate cere realizarea dreptului său pe orice altă cale prevăzută de lege.
În acest sens, instanța reține că, deși lucrările edificate de reclamanți au fost realizate fără autorizație de construire și cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de legea nr. 50/199IR, aceștia solicită instanței să constate dreptul acestora de proprietate.
Însă, potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991R, (3) în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate. în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Prin urmare, reclamantul care a edificat o construcție fără a solicita autorizație de construcție, are la îndemână calea realizării dreptului prin . procedurii prevăzute de legea specială, cale pe care însă a înțeles să nu o urmeze. De altfel, reclamantul nu a realizat nici un demers pentru reglementarea situației juridice a construcției, cu excepția promovării prezentei cereri în justiție. Având în vedere că există o procedură administrativă referitoare la . judecătorească nu poate pronunța o hotărâre judecătorească având aceeași finalitate, decât cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 alin. 1 NCPC, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Legea specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, nr. 50/199IR, prevede în cuprinsul art. 1 că (l)Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi.(2)Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor. In cuprinsul art. 2, același act normativ prevede că (l)Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. (2)Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
În speța, reclamantul nu se poate prevala de buna-credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate, câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamantul cunoștea interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele legale necesare. Mai mult chiar, reclamantul avea la îndemână și procedura intrării în legalitate la care instanța a făcut referire anterior, pe care de asemenea, nu a probat că ar fi parcurs-o.
În acest sens, instanța reține că reclamantul nu are deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate reglementată de art. 35 NCPC, câtă vreme a eludat cu știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991R și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare. Tot în acest context, trebuie subliniat că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat în cursul edificării construcției sau după terminarea acesteia cu vreo cerere pentru obținerea autorizației sau a avizelor necesare, iar autoritățile administrației publice locale i-ar fi refuzat eliberarea documentelor în mod nejustificat.
Dimpotrivă, analizând conduita procesuală adoptată de reclamant, precum și argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța constată că acesta a ignorat în mod conștient dispozițiile legii nr. 50/1991 R, optând pentru învestirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri. Însă, față de considerentele anterior expuse, se constată că demersul reclamantului în justiție nú poate fi primit, deoarece au fost nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății, iar instanța nu poate valida o astfel de conduită în condițiile în care dreptul invocat nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.
O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile Legii nr. 50/1991R, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de Legea nr. 50/1991 R și formularea ulterior a unei cereri în justiție. Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisiva a legislației în materie ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale administrative prevăzută de legiuitorul național, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă ca și costuri financiare.
În plus, dispozițiile art. 492 cod civil de la 1864 reprezintă doar dreptul comun în materia accesiunii imobiliare artificiale, însă ori de câte ori legea specială (nr. 50/1991 R) impune condiții derogatorii, acestea trebuie respectate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
În concluzie, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 NCPC și nici incidente situațiile reglementate de art. 492 Cod Civil de la 1864, instanța va respinge cererea promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul B. T. (fost S.), domiciliat în Mun. R., ., jud. N., în contradictoriu cu pârâtul M. R. PRIN PRIMAR, cu sediul în Mun. R., Piața R. - V., nr. 1, jud. N., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N., cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier ,
Red./ ABC – 22.05.2015
Tehnoed. / NM/ 17.07.2015
4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 588/2015. Judecătoria ROMAN | Contestaţie la executare. Sentința nr. 511/2015. Judecătoria... → |
|---|
