Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1588/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1588/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1588
Dosar nr._ - exercitarea autorității părintești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1588
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier E. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta C. P. A. și pe pârâtul M. L.-C., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 27.01.2015 reclamanta C. P.-A., domiciliată în ., ., jud. N., CNP_, l-a chemat în judecată pe pârâtul M. L.-C., domiciliat în ., ., jud. V., CNP_, solicitând instanței să dispună:
- ca locuința minorului M. Entony-G., născut la 15 iulie 2009, CNP_, să fie stabilită la reclamantă.
- ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se facă exclusiv de reclamantă;
- stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de plată în favoarea minorului a unei pensii de întreținere.
Reclamanta motivează că nu cunoaște locuința actuală a pârâtului (ulterior indicând că acesta domiciliază în ., . jud. V.) și că acesta nu participă la creșterea și îngrijirea minorului. Minorul a rezultat din relația de concubinaj, în prezent minorul se află în grija bunicii, însă tatăl refuză categoric să se ocupe de creșterea și educarea copilului.
Mai motivează că nu este căsătorită cu pârâtul, că minorul a rezultat din relația lor de concubinaj, că pârâtul nu a fost niciodată interesat de soarta acestuia și că nu a contribuit la întreținerea copilului. D. lucrează în Italia, iar copilul a rămas în grija mamei ei, la locuința din țară, unde are și ea domiciliul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 496, 499, 503-505 și 517 NCC.
Reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 20 RON în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e din OUG nr. 80/2013.
În dovedire reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (fila 5) și a celei testimoniale, fiind audiată martora C. S. (fila 32).
Reclamanta a fost asistată de apărător ales.
Pârâtul a fost citat la domiciliul cunoscut conform evidențelor DEPABD Aceasta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a formulat apărări sau probatorii, s-a dispus citarea prin publicitate și i s-a desemnat curator special.
Având în vedere că cererea introductivă a fost înregistrată la Judecătoria R. ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, noul Cod de procedură civilă (NCPC) este aplicabil ratione temporis.
În condițiile art. 94 NCPC judecătoria este competentă material să soluționeze prezenta cauză. Conform art. 114 NCPC, având în vedere domiciliul minorului, Judecătoria R. este competentă și din punct de vedere teritorial.
În condițiile art. 22 NCPC instanța a solicitat serviciului de autoritate tutelară în raza căruia se află domiciliul reclamantei efectuarea unei anchete sociale în vederea identificării posibilităților morale și materiale de care aceasta dispune pentru creșterea, îngrijirea și educarea minorului. Concluziile anchetei sociale au fost înaintate instanței cu adresa nr1889 din 15.05.2015 a Primăriei . (fila 33).
Examinând lucrările dosarului instanța reține că minorul M. Entony-G., s-a născut la data de 15 iulie 2009 în Italia (fila 4), din relația de coabitare extramaritală a părților. Minorul a locuit până în prezent în mod continuu cu reclamanta, în Italia și apoi în țară, acesta fiind actualmente în grija bunicii C. S., la locuința din .. De altfel, părinții minorului au încetat conviețuirea la scurt timp de la nașterea copilului deși au conviețuit în concubinaj 7 ani de zile, iar în prezent nu au mai păstrat legătura.
Statuând asupra locuinței minorului, potrivit art. 496 alin. 3 NCC, instanța va urmări să satisfacă, în primul rând, interesul superior al copilului, care presupune asigurarea unui spațiu de locuit adecvat, condiții de trai și educație corespunzătoare, precum și un mediu familial primitor. Aceste condiții sunt întrunite cumulativ la domiciliul reclamantei (aspect reliefat de ancheta efectuată de Primăria . declarația martorei C. S.), instanța apreciind că reclamanta îi poate oferi minorului o creștere și îngrijire corespunzătoare. Mai mult, instanța apreciază, în raport cu vârsta minorului și nivelul său de dezvoltare psiho-intelectuală, că se impune ca acesta să acceadă la un mediu familial și microsocial la care s-a adaptat deja și care îi poate oferi oportunități de dezvoltare educațională și formare profesională. Minorul nu trebuie desprins din mediul cu care este familiarizat, caracterizat de afecțiune și preocupare din partea mamei. De aceea, va stabili locuința minorului la reclamantă.
Referitor la exercitarea autorității părintești, instanța reține că potrivit dreptului comun regula este ca ambii părinți să exercite autoritatea parentală asupra copiilor din afara căsătoriei (art. 505 NCC). Pârâtul nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest aspect, neformulând apărări. Instanța mai reține că pârâtul nu conviețuiește cu reclamanta, manifestă dezinteres pentru creșterea și îngrijirea minorului și nu și-a exprimat disponibilitatea de a se implica în evoluția ulterioară a copilului. Relația dintre părinți se caracterizează prin lipsă de comunicare, la o vizită anterioară pârâtul chiar exprimându-și refuzul de a se întâlni cu minorul. Dispozițiile legale referitoare la exercitarea autorității părintești sunt edictate în interesul copilului, iar acesta presupune ca el să nu fie privat de ocrotirea ambilor părinți decât în situații absolut excepționale, când efectiv nu este posibilă participarea unuia din părinți la îndeplinirea acestei sarcini. Situația în care se află părțile în cauza de față nu este însă una excepțională în sensul art. 507 NCC, pârâtul nemanifestând actualmente interes pentru exercitarea autorității părintești. Faptul că în ultimul timp pârâtul nu a luat legătura cu minorul nu reprezintă un motiv întemeiat ca acesta să fie privat pe viitor să exercite autoritatea părintească asupra minorului, acesta fiind de fapt și un drept al copilului, de care nu poate fi privat decât într-un mod cu totul excepțional. De aceea, instanța va încuviința ambilor părinți să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorului.
Stabilind obligațiile ce incumbă părinților față de minor în legătură cu creșterea, îngrijirea și educarea sa, potrivit art. 499 NCC, instanța va stabili în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere în raport cu prevederile art. 529 NCC, respectiv la concurența sumei reprezentând 25% din veniturile sale nete lunare, dar nu mai puțin de 25% din venitul minim pe economia națională (respectiv 212, RON/lunar), începând cu data introducerii prezentei acțiuni (27.01.2015) și până la majorat.
În condițiile art. 451 NCPC instanța va îndatora pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Văzând și dispozițiile art. 466 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. P.-A., domiciliată în ., ., jud. N., CNP_, împotriva pârâtului M. L.-C., domiciliat în ., ., jud. V., CNP_ și în consecință:
Stabilește locuința minorului M. Entony-G., născut la 15 iulie 2009, CNP_, la reclamantă.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se facă în comun de ambii părinți.
Stabilește în sarcina pârâtului obligația de plată în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile sale nete lunare, dar nu mai puțin de 25% din venitul minim pe economia națională, (respectiv 212, RON/lunar), începând cu data introducerii prezentei acțiuni ( 27.01.2015) și până la majorat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 270 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N. – Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red./Tehnored./jud. B.L./B.E.
03.06.2015/03.07.2015, 4 ex
.
| ← Încuviinţare nume minor. Sentința nr. 1009/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
