Acţiune în constatare. Sentința nr. 582/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 582/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 582/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 582/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Grefier I. V. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. A. G. în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În baza art. 131 Cod procedură civilă, instanta din oficiu verificand competenta invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, apreciază că instanța învestită este competentă.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, constata:
Prin cererea înregistrata la data de 01.10.2014 pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti sub nr._, reclamantul D. A. G. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat instanței ca prin hotararea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a solicita reclamantului achitarea unui debit în cuantum de 656 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente imozitului datorat la veniturile obtinute din cedarea folosinței bunurilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea în fapt, reclamantul a arătat ca la data de 20.07.2011 a înregistrat la Administrația Sectorului 1 București contractul de închiriere având ca obiect imobilul detinut de către acesta la adresa din .. 11, ., în care se prevedea o valoare a chiriei de 1575 euro/luna, iar durata contractului era de 2(doi) ani, respectiv, până la date de 20.07.2013.
Reclamantul a mai arătat, că la data de 31.07.2012 contractul de închiriere a fost denunțat de către locatar, iar formalitățile necesare pentru aducerea la cunoștința autorităților competente au fost depuse la data de 15.01.2013, prin declarația nr. 200.
De asemenea reclamantul a mai precizat, că la data de 08.08.2013 a înregistrat un nou contract de închiriere asupra imobilului din .. 11, ..
S-a învederat instanței ca pana în prezent a achitat în integralitate sumele datorate cu titlu de impozit, la acest moment ramanad de achitat doar un rest de 299 lei reprezentand penalități de întarziere aferente impozitului datorat la veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.
S-a precizat astfel de catre reclamant ca parata a emis o . adrese din care rezulta ca ar fi obligat sa achite suma de 955 lei reprezentand penalități de întarziere aferente impozitului datorat la veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor aferente primului contract de închiriere încheiat, respectiv cel încheiat la 20.07.2011.
Totodata, reclamantul a învederat ca singura valoare neachitata la data scadenței aferenta impozitului pe venituri din cedarea aferenta impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor în anul 2012 ar fi ramas transa II ( scadenta la data de 25.06.2012 în valoare de 1179 lei, însa aceasta valoare a fost achitata cu chitanta nr._/11.02.2013, astfel ca valoarea corecta a penalităților pentru perioada 25.06._13 trebuia sa fie 246 lei.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 35 coroborat cu art. 194 si următoarele C.p.c cât și pe dispozițiile C.Fiscal și C.pr. Fiscală.
In sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri în copie conforma cu originalul ( filele 5-57).
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 50,92 lei.
Analizand cererea și înscrisurile depuse la dosar instanța contată:
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 c.p.c. potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va soluționa cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, și va reține următoarele:
In fapt, prin cererea de fată, reclamantul D. A. G. contesta debitul în cuantum de 656 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului datorat la veniturile obtinute din cedarea folosinței bunurilor.
Instanța retine ca obligațiile de plata accesorii reținute în sarcina reclamantului, reprezentand impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor si diferente de impozit anual de regularizat au fost stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/17.07.2014 si Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/17.07.2014, si se contesta de catre reclamant penalitățile de întarziere datorate la veniturile obtinute din cedarea folosinței bunurilor.
Conform art. 95 pct. 1 c.p.c. ” Tribunalele judeca în prima instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Potrivit art. 205 din OG nr. 92/2003 ” Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”
De asemenea, potrivit art. 218 alin. 2) din OG nr. 92/2003 ” Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
In consecință, avand în vedere obiectul cauzei deduse judecații, retinand ca penalitățile de întarziere contestate sunt accesorii ale obligației fiscale principale stabilite prin acte administrativ fiscale împotriva carora este prevazuta o procedura speciala de contestare, în raport de dispozițiile legale mai sus mentionate, instanța constata ca tribunalului îi revine competența de soluționare a cererii, și nu judecatoriei, motiv pentru care în baza art. 132 alin. 3 c.p.c. instanța va admite ca întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, invocate din oficiu.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamant D. A. G. cu domiciliul ales în sector 5, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 1, București, . și în sector 2, București, . Gerota, nr. 13, in favoarea Tribunalului Bucuresti.
F. cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica de la 15.01.2015.
Președinte Grefier
R. GăniiIonuț V. I.
Red. R.G
Thred R.G/ IVI
2 ex/17.02.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 548/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 637/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
