Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 19442/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier - L. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. O. M. și pe pârâtii M. Ș. și B. M. C., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 05.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 12.10.2015, 19.10.2015 și 26.10.2015, când a hotărât:
Dupa deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2014 sub nr._, reclamantul S. O. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 3 si cu domiciliul procesual ales la SCPA PSBH P. & Asociații, în București, .-3, etaj 5, sector 3, i-a chemat în judecată pe pârâții M. Ș., CNP_, cu domiciliul în București, ., . si cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați C. și Asociații, în București, ., .-4, sector 2 și B. M. C., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 240 E, sector 1 si cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2, solicitând instanței: să constate nulitatea tranzacției încheiate în data de 21.03.2014 între pârâți și depusă în dosarul nr._/299/2011, pentru fraudă în contra creditorilor, în raport de dispozițiile art.1.562 Cod civil; să constate nulitatea pactului comisoriu inserat în tranzacția respectivă, prin care pârâtul M. Ș., în calitate de creditor al pârâtei B. M. C., își rezervă dreptul să devină proprietarul irevocabil al cotei de ½ din bunul imobil situat în București, . nr. 240 H, sector 1, nulitate indicată în art.2.433 Cod civil; să îi oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de împrumut cu gaj general autentificat sub nr.555 din data de 23.03.2010 de B.N.P. B. R. C., reclamantul a dat cu împrumut suma de 80.000 lei pârâtei B. M., în condițiile arătate în acel înscris autentic. P. declarația autentificată sub nr.556 din 23.03.2010, dată la același birou notarial, pârâta B. M. C. s-a obligat să nu înstrăineze cota indiviză de ½ din imobilul situat în București, . nr. 240 H, sector 1, cotă de proprietate ce se afla în patrimoniul acesteia. Declarația respectivă a fost notată în cartea funciară a imobilului situat în București, . nr.240 H, sector 1, prin încheierea nr._ din 24.03.2010 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 București.
Reclamantul a susținut că pârâta B. M. C. nu a returnat împrumutul nici după lungi insistențe, deși termenul scadent trecuse, drept pentru care s-a declanșat urmărirea imobiliară asupra imobilului în cauză. În acest sens, s-a obținut încuviințarea executării silite și s-a notat în cartea funciară somația imobiliară. Reclamantul a învederat că cei doi semnatari ai tranzacției arătate au avut relații strânse în toată această perioadă, de la semnarea contractului de împrumut și până la încasarea banilor, aveau cunoștință de toate actele semnate, legăturile strânse dintre aceștia fiind date și de faptul că locuiesc împreună la aceeași adresă, fiind într-o perioadă și în relații de concubinaj. P. încheierea tranzacției criticate, a susținut reclamantul, pârâta B. M. și-a mărit starea de insolvabilitate prin concursul cocontractantului său din această tranzacție, respectiv pârâtul M. Ș.. Mai mult, a apreciat reclamantul, prin pactul comisoriu inserat în tranzacție și neobservat de instanța care a încuviințat această tranzacție, se încalcă dispozițiile exprese de interzicere a pactului comisoriu, respectiv dispozițiile art.2.433 Cod civil, care stabilesc că orice clauză potrivit căreia, pentru a garanta executarea obligației debitorului său, creditorul își rezervă dreptul să devină proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fără formalitățile impuse de lege se consideră nescrisă.
În plus, a arătat reclamantul, formalitatea impusă de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil este actul autentic și înscrierea acestuia în cartea funciară, formalitate pe care pârâții nu au efectuat-o.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Codului civil, ale Codului de procedură civilă și ale O.G. nr.13/2011.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 7.262 lei.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: notificare oprire executare formulată de M. Ș. în dosarul de executare nr. 1650/2012 al B. Asociați D. și D., proces-verbal al licitației publice din 10.11.2014 emis în dosarul de executare nr. 1650/2012 al B. Asociați D. și D., sentința civilă nr. 4899 din 21.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011, extras din 14.10.2014 din cartea funciară nr._ a Sectorului 1 București, contract de împrumut cu gaj general autentificat sub nr. 555 din 23.03.2010 de BNP B. R. C., declarație autentificată sub nr. 556 din 23.03.2010 de BNP B. R. C., încheierea nr._ din 25.03.2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București Sector 1, extras din 25.03.2010 din cartea funciară nr._ a Sectorului 1 București.
La data de 06.03.2015, pârâta B. M. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii și să se constate că tranzacția ce a stat la baza soluționării dosarului nr._/299/2011 a fost încheiată în frauda reclamantului. De asemenea, pârâta a solicitat să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că a avut cu pârâtul o relație de concubinaj, în timpul căreia a cumpărat cu acesta, în cote egale, imobilul teren din București, . nr. 240 H. Pe acest teren a fost începută edificarea unei construcții, din resursele pârâtei, însă construcția nu a fost terminată, rămânând în faza de structură de rezistență. Pentru continuarea edificării construcției, pârâta a contractat un împrumut în valoare de 80.000 lei de la reclamant, împrumut pe care trebuia să îl restituie până la data de 23.05.2010, și a dat o declarație prin care s-a obligat să nu înstrăineze cota sa parte din imobilul situat în București, . nr. 240 H. Întrucât pârâta a avut probleme financiare și nu a putut restitui împrumutul, reclamantul a început executarea silită împotriva acesteia.
Pârâta a susținut că, în contextul în care executarea silită era iminentă, pârâtul a introdus la data de 22.09.2011 o acțiune de partaj, care s-a înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._/299/2011 și care a fost soluționată prin încheierea unei tranzacții între părți, de care s-a luat act prin sentința civilă nr.4899 din 21.03.2014. Pârâta a susținut că această tranzacție a fost încheiată ca urmare a presiunilor pârâtului și scopul acesteia a fost excluderea cotei de ½ a pârâtei din patrimoniul acesteia. În acest sens, s-a stabilit că dacă pârâta nu achită sulta la termenul convenit cu pârâtul, acesta are dreptul de a opta pentru dobândirea în proprietate exclusivă a imobilului, fără plata unei sulte. Tranzacția nu a fost notată în cartea funciară, pentru ca reclamantul să nu aibă cunoștință despre aceasta, iar ca urmare a încheierii sale, pârâtul a dobândit cota pârâtei fără plata vreunei sume de bani.
P. urmare, pârâta a solicitat anularea tranzacției.
În dovedire, pârâta a depus copie de pe declarația legalizată sub nr.127 din 09.12.2014 de Biroul Individual Notarial C. T..
La termenul din 16.03.2015, instanța i-a pus în vedere reclamantului să precizeze acțiunea, având în vedere că efectul acțiunii revocatorii este constatarea inopozabilității actului, iar nu anularea acestuia, și să arate dacă este vorba despre o nulitate sau o ineficacitate totală sau parțială.
La data de 19.03.2015, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a învederat că solicită să se constate nulitatea pactului comisoriu ce face obiectul punctului 7 din tranzacția ce a stat la baza sentinței pronunțate în dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București, iar în subsidiar să se constate inopozabilitatea acestei tranzacții față de reclamant, în temeiul art.1.562 și urm. Cod civil.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că acel pact comisoriu contravine prevederilor art.2.433 Cod civil. În ceea ce privește acțiunea revocatorie exercitată în subsidiar, reclamantul a susținut că tranzacția în discuție i-a creat un prejudiciu, deoarece prin aceasta debitoarea reclamantului și-a micșorat activul patrimonial, fără a primi în schimb vreo sumă de bani. De asemenea, pârâta a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de reclamant, creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă și nu a intervenit prescripția dreptului de a introduce acțiunea revocatorie.
La data de 27.04.2015, pârâtul M. Ș. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, deoarece tranzacția atacată a fost încheiată într-un dosar înregistrat în anul 2011, iar tranzacția respectivă este legală. Pârâtul a arătat că a avut o relație cu pârâta, în timpul căreia a achiziționat cu aceasta, în cote egale, terenul din București, Șoseaua G. I. Sisești nr. 240 H, sector 1 și construcția edificată pe acesta. Ulterior încheierii relației respective, părțile au parcurs un proces de ieșire din indiviziune, care s-a finalizat prin încheierea unei tranzacții. Conform acestei tranzacții, pârâta trebuia să îi achite pârâtului o sultă, lucru care nu s-a întâmplat. P. urmare, pârâtul a valorificat clauza penală din tranzacție, optând în sensul dobândirii proprietății exclusive asupra imobilului, fără plata unei sulte.
Pârâtul a susținut că nu s-a pus niciun moment problema măririi stării de insolvabilitate a pârâtei și nici o încercare de fraudare a creditorilor acesteia prin sistarea stării de indiviziune și nu au existat presiuni ale pârâtului față de pârâtă ori o conivență cu aceasta pentru sustragerea de la o procedură de executare silită.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar corespondență e-mail.
La data de 30.04.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului M. Ș., prin care a arătat că presiunea exercitată de pârât cu privire la încheierea tranzacției reiese din însăși documentele depuse de acesta în susținerea întâmpinării, respectiv din e-mail-urile purtate între domnul avocat Trofăilă, apărătorul pârâtului M., și doamna avocat S. T., fosta apărătoare a doamnei B..
Reclamantul a învederat că în cadrul dosarului de partaj au fost depuse extrase de carte funciară în cadrul cărora apărea notat contractul de împrumut încheiat între reclamant și pârâta B. C.. Din moment ce a fost parte în acel dosar, pârâtul nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință de cele menționate în extrasul de carte funciară și de obligațiile pârâtei de neînstrăinare a cotei sale de proprietate.
Ca urmare a solicitării instanței, a fost atașat la prezentul dosar dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București. De asemenea, au fost anexate în copie dosarele de executare nr.1584/2014, nr.1594/2014 și nr.1650/2012 ale Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „D. și D.”.
În cauză au fost administrate proba cu interogatoriul pârâtului M. Ș.. Deși a fost legal citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, pârâta B. M. C. nu s-a prezentat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2805 din 17.11.2004 de Biroul Notarilor Publici Asociați L. și D., pârâții din prezenta cauză, B. M. C. și M. Ș., au dobândit dreptul de proprietate, în cote părți indivize de ½ fiecare, asupra terenului situat în București, . nr. 240-242 (actualul nr. 240H), sector 1, în suprafață de 361,05 mp.
Ulterior, prin contractul de împrumut cu gaj general autentificat sub nr.555 din 23.03.2010 de Biroul Notarului Public B. R. C., reclamantul S. O. M. a împrumutat-o pe pârâta B. M. C. cu suma de 80.000 lei, cu termen de restituire la 23.05.2010. Odată cu încheierea contractului de împrumut, pârâta a dat declarația autentificată sub nr.556 din 23.03.2010 de același notar public, prin care s-a obligat să nu înstrăineze cota sa parte din dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, . nr. 240H, sector 1, până la achitarea integrală a împrumutului.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22.09.2011 sub nr._/299/2011, reclamantul M. Ș. (pârât în prezenta cauză) a chemat-o în judecată pe pârâta B. C. M., solicitând instanței să dispună partajarea în cote egale a bunului situat în Șoseaua G. I. Sisești nr. 240H, sector 1, format din teren și construcție parter + etaj, ridicată din material lemnos, cu acoperiș, deținut în coproprietate cu pârâta B. C. M., și să i se atribuie reclamantului M. Ș. imobilul, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârâtă. În dosarul respectiv, pârâta B. M. C. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să i se atribuie imobilul, cu plata unei sulte stabilite în sarcina sa.
La data de 21.03.2014, părțile au depus la dosar o tranzacție, de care instanța a luat act prin sentința civilă nr.4899 din 21.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011.
Conform acestei tranzacții, imobilul a revenit în proprietatea exclusivă a pârâtei B. M. C., sub condiția plății de către aceasta a unei sulte în valoare de 20.000 euro, din care 10.000 euro până la data de 15.09.2014 și 10.000 euro până la data de 15.03.2015. P. art.7.1 din tranzacție, părțile au convenit că, în situația în care pârâta B. M. C. nu achită sulta în cuantumul și la termenele convenite, reclamantul M. Ș. (pârât în prezenta cauză) are dreptul să opteze pentru dobândirea în proprietate exclusivă a imobilului, fără plata unei sulte.
Întrucât pârâta B. M. C. nu a restituit reclamantului S. O. M. împrumutul acordat de acesta din urmă, reclamantul a început executarea silită împotriva pârâtei, prin depunerea unei cereri de executare la data de 16.07.2012 la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., unde s-a constituit dosarul de executare nr.1650/2012. În acest dosar, executarea s-a realizat prin urmărirea imobiliară având ca obiect cota debitoarei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Șoseaua G. I. Sisești nr. 240H, sector 1, această cotă fiind adjudecată de numita Faryna A. în urma unei licitații publice la data de 10.11.2014.
De asemenea, întrucât pârâta B. M. C. nu a achitat sulta la care s-a obligat prin încheierea tranzacției din dosarul nr._/299/2011, pârâtul M. Ș. a optat, conform tranzacției respective, pentru dobândirea în proprietate exclusivă a imobilului, fără plata unei sulte, sens în care a depus la data de 16.10.2014, la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., cerere de executare silită prin predarea silită a imobilului, constituindu-se astfel dosarul de executare silită nr.1594/2014.
În drept, instanța reține că tranzacția depusă de pârâții B. M. C. și M. Ș. în dosarul nr._/299/2011 este guvernată de dispozițiile Noului cod civil (Legea nr. 287/2009), față de dispozițiile art.102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, care stabilesc că contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Întrucât tranzacția în discuție este un contract încheiat după . Noului Cod civil, ea este supusă prevederilor acestui Cod, în temeiul textului de lege arătat, neavând relevanță că a fost depusă într-un dosar început sub imperiul vechiului Cod civil. De altfel, art.102 alin.(1) din Legea nr. 71/2011 nu face o distincție sub aspectul aplicării legii civile în timp între tranzacții și alte contracte. Din contră, tranzacțiile, la fel ca orice alte contracte, sunt guvernate de legea în vigoare la data când au fost încheiate (în speță în anul 2014), indiferent când a început litigiul pe care l-au stins.
Instanța reține că pârâtul M. Ș., prin încheierea tranzacției, a devenit creditor ipotecar al pârâtei B. M. C., față de prevederile art.2.386 pct. 5 Cod civil, care stabilesc că beneficiază de ipotecă legală coproprietarii pentru plata sultelor. În această calitate, așa cum s-a constatat mai sus, pârâtul și-a rezervat dreptul de a deveni proprietar exclusiv asupra bunului, în situația în care pârâta B. M. C. nu achită sulta la care s-a obligat. Or, instanța observă că această posibilitate conferită pârâtului prin contractul de tranzacție contravine prevederilor art.2.433 Cod civil, care stabilesc că orice clauză potrivit căreia, pentru a garanta executarea obligației debitorului său, creditorul își rezervă dreptul să devină proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fără formalitățile impuse de lege se consideră nescrisă.
În ceea ce privește sancțiunea care intervine pentru nesocotirea prevederilor art.2.433 Cod civil, instanța o apreciază ca fiind nulitatea relativă, față de prevederile art.1.248 alin.(1) Cod civil, care stabilesc că contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil. Întrucât prevederile art.2.433 Cod civil au fost instituite pentru protejarea drepturilor debitorului și ale altor creditori ai debitorului, ele nu ocrotesc un interes general, motiv pentru care nerespectarea lor atrage nulitatea relativă a actului, nulitate ce poate fi invocată doar de persoanele ale căror interese sunt ocrotite prin prevederile art.2.433 Cod civil. În speță, reclamantul are legitimare procesuală pentru invocarea nulității relative, deoarece dispozițiile art.2.433 Cod civil nu îl ocrotesc doar pe debitor, ci ocrotesc și interesele altor creditori cu care creditorul ipotecar intră în concurs, iar potrivit art.1.248 alin. (2) Cod civil, nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
Observând, așadar, că prevederile art.7 pct.7.1 lit.b) din tranzacția părților contravin prevederilor art.2.433 Cod civil, instanța va constata nulitatea relativa a clauzei prevazute la art.7 pct.7.1 lit.b din contractul de tranzactie judiciara incheiat intre paratii M. Ș. si B. M. C. in data de 21.03.2014 si consfintit de catre instanta de judecata prin Sentinta civila nr.4899/21.03.2014, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2011.
Deși reclamantul a solicitat să se constate nulitatea întregului art.7 din tranzacția părților, instanța reține că acest articol conține și alte prevederi, în afara celor care conferă creditorului sultei dreptul de a opta pentru dobândirea proprietății exclusive, prevederi pe care reclamantul nu le-a criticat, acesta fiind nemulțumit, în fapt, doar de existența acestui drept de opțiune al reclamantului, nu de posibilitatea conferită reclamantului de a proceda la executarea silită pentru recuperarea sultei, drept care exista oricum în patrimoniul reclamantului chiar dacă nu ar fi fost menționat în tranzacție. P. urmare, cererea reclamantului va fi admisă doar în parte, cu privire la art.7 pct.7.1 lit.b din contractul de tranzactie, aceasta fiind clauza contractuală prohibită de lege criticată în concret de reclamant.
Întrucât constatarea inopozabilității acestei clauze față de reclamant a fost solicitată doar în subsidiar, instanța nu va mai proceda la analiza solicitării respective, în condițiile în care cererea de constatare a nulității clauzei atacate va fi admisă.
În temeiul art.453 alin.(1) C. proc. civ., instanța îl va obliga pe paratul M. Ș. sa plateaca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 7.262 lei taxa de timbru si in suma de 3.720 lei onorariu de avocat.
Instanța va respinge ca neintemeiata cererea reclamantului privind obligarea paratei B. M. C. la plata cheltuielilor de judecata, în temeiul art.454 C. proc. civ., deoarece pârâta a fost de acord cu admiterea cererii reclamantului, aspect arătat prin întâmpinare, înainte de primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte petitul principal al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizat, formulat de reclamantul S. O. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 si cu domiciliul procesual ales la SCPA PSBH P. & Asociații, în București, .-3, etaj 5, sector 3, în contradictoriu cu pârâții M. Ș., CNP_, cu domiciliul în București, ., . si cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați C. și Asociații, în București, ., .-4, sector 2 și B. M. C., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 240 E, sector 1 si cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2.
Constata nulitatea relativa a clauzei prevazute la art.7 pct.7.1 lit.b din contractul de tranzactie judiciara incheiat intre paratii M. Ș. si B. M. C. in data de 21.03.2014 si consfintit de catre instanta de judecata prin Sentinta civila nr.4899/21.03.2014, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2011.
Obliga pe paratul M. Ș. sa plateaca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 7.262 lei taxa de timbru si in suma de 3.720 lei onorariu de avocat.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantului privind obligarea paratei B. M. C. la plata cheltuielilor de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica, astazi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. C. B.
Pentru grefier aflat in CM semneaza grefierul sef
RED/DACT/E.A.N./21.12.2015/08 EX
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
