Contestaţie la executare. Sentința nr. 2516/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2516/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2516/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2516/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatul N. E., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.10.2014, sub nr_, contestatoarea A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a solicitat, in contradictoriu cu intimatul N. E., anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare 590/2014, anularea încheierii din 29.09.2014 privind cuantumul cheltuielilor de executare de către SCPEJ M. G., M. P. și C. G. Vararu G., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze.
În motivarea contestatiei, s-a arătat că prin somația emisă în dosarul nr 590/2014 și înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr_/RG/03.10.2014, SCPEJ M. G., M. P. și C. G. Vararu G. a înștiințat ANRP că are de achitat creditorului suma de 41.856,56 lei, reprezentând creanța stabilită prin Hotărârea nr 4368/02.06.2008 emisă de către Comisia Județeană C. și validată prin Decizia nr 850/27.05.2011 emisă de ANRP, acordându-se compensații bănești în cuantum de 162.530 lei, plata integrală a compensațiilor acordate efectuându-se în data de 30.04.2014 prin intermediul SCPEJ IGPV în dosarul de executare nr.231/2013.
Totodată, s-a menționat că încheierea de actualizare a sumei, reprezentând valoarea totală a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr 4368/02.06.2008 emisă de către Comisia Județeană C. și validată prin Decizia nr 850/27.05.2011 nu respectă dispozițiile Legii 9/1998, respectiv faptul că actualizarea cotei de 60% se face în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către INS față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, au fost invocate disp. art.650 alin.1 și 2, art 700 C., art.711 si urm. C.pr.civ.,, Legea 9/1998, HG 1277/2007, OG nr.22/2002, OUG nr.80/2013, OUG 10/2014.
În dovedire, au fost depuse inscrisuri (f 8-21).
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la SCPEJ M. G., M. P. și C. G. Vararu G. pentru comunicarea dosarului de executare 590/2014, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 51-78.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 4368/02.06.2008 emisa de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 9/1998 a fost admisa cererea numiților Ț. S. L., N. M., N. Gigel, N. E., G. N., fiind recunoscut dreptul acestora la despagubiri, cu titlu de compensații bănești.
Prin Decizia nr 850/27.05.2011 a fost validată Hotărârea nr 4368, dispunându-se plata de compensații în cuantum de 162.530 lei.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat intimații creditori s-au adresat cu cerere B. M. G., formându-se dosarul de executare 590/2014.
Prin încheierea pronuntata la data de 18.08.2014 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a incuviintat executarea silită a Hotărârii nr 4368/02.06.2008 validată prin Decizia 850/27.05.2011.
De asemenea, prin încheierea din data de 29.09.2014 (f 74) executorul judecătoresc a stabilit cuantumul creanței (respectiv actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum a valorii totale a despăgubirilor aprobate în baza Legii 9/1998 (162.530 lei)- achitate la data de 30.04.2014, pentru perioada iunie 2008-mai 2008, la care se adaugă actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum în perioada mai 2013-aprilie 2014), precum și cheltuielile de executare.
La aceeași dată, executorul a emis somația de plată a sumei de_ lei reprezentând actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum a valorii totale a despăgubirilor aprobate în baza Legii 9/1998 (162.530 lei), în perioada iunie 2008-mai 2008, la care se adaugă actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum în perioada mai 2013-aprilie 2014, data plății despăgubirilor, și a cheltuielilor de executare în valoare de 4853,48 lei.
Conform art. 711 NCPC, împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.
Sub acest aspect, instanta retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia.
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
În ceea ce privește motivul de contestație privind eșalonarea plății despăgubirilor, instanța reține că acesta este nefondat.
În speță, titlul privind despăgubirile a fost emis în anul 2008. Prin urmare, creanța pe care era îndreptățită a o primi efectiv persoana beneficiară era necesar a fi achitată în întregime în maximum un an de la comunicarea titlului sau, în caz de eșalonare, în maximum 2 ani.
În speță, plata despăgubirilor acordate intimatului s-a efectuat la data de 30.04.2014. Cum prin decizia XXI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că, în aplicarea dispozitiilor art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 alin.3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor, instanța reține că executorul judecătoresc a procedat în mod corect la actualizarea creanței pentru perioada iunie 2008-mai 2011, respectiv mai 2013-aprilie 2014.
Or, o nouă eșalonare după ce Normele Metodologice de Aplicare a Legii 9/1998 stabileau ele însele eșalonarea pe o perioadă de maximum 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Lipsa justificării rezultă din aspectul că, deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin HG 753/2007, această eșalonare nu a fost aplicată imediat după emiterea titlului executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Normele Metodologice de Aplicare a Legii 9/1998, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Totodată, raportarea la sumele alocate de la buget, respectiv cu o anume destinație, invocată de contestatoare, nu poate justifica neexecutarea titlurilor executorii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere dispozitiile art.718 NCPC, conform carora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum si faptul ca prin prezenta sentinta contestatia a fost solutionată pe fond, instanta va respinge cererea de suspendare a executarii, ca ramasă fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimatul N. E., domiciliat în COBADIN, . jud. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 03.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2518/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2649/2015.... → |
|---|
