Contestaţie la executare. Sentința nr. 9196/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9196/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 9196/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9196/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și pe intimat A. L. A., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la datele de 13.05.2015 si 15.05.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ contestatoarea C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR în contradictoriu cu intimatul A. L. A. a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr. 45/2015 aflat pe rolul B.E.J.A. D. și D., cu sediul în București, ., ., SECTOR 3, la solicitarea creditorului A. L. A., prin care a solicitat să se dispună anularea executării silite în dosarul de executare nr. 45/2015; anularea încheierii de încuviințare a executării silite emisă de B. D. și D. în dosarul nr. 45/2015; anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare stabilite la data de 05 februarie 2015 în dosarul nr. 45/2015; suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 45/2015 întocmit de către B.E.J.A. D. și D., în temeiul art. 700 alin. 1 și 3 Cod proc. Civ., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin somația emisă de B.E.J.A. D. și D., în dosarul de executare nr. 45/2015, primită în data 09.02.2015 și înregistrată cu nr.9668 la C. Națională pentru Compensarea Imobilelor se solicită de către creditorul A. LEONFIARD A.: să verifice în cadrul dosarului nr._/CC existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului; achitarea sumei de 496 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
A invocat excepția lipsei de obiect a acesteia pe baza următoarelor motive: Prin Decizia civilă nr. 7178/08.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_, instanța a stabilit în sarcina CNCI ”o obligație de a face”, și anume să verifice în cadrul dosarului nr._/CC existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului. în condițiile Legii 165/2013.
Arată că având în vedere dispozițiile titlului executoriu deținut de creditor, CNCI, în virtutea prerogativelor legale cu care a fost investită, în ședința din data de 13.01.2015, și-a îndeplinit obligațiile legale și, anterior emiterii somației de către B. D. și D., a solicitat S.C. RIAL B. SRL, cu sediul în ., nr. 29, Mun. B., județul B., transmiterea dosarului aferent deciziei nr. 494/2006, modificată prin decizia nr. 494 bis/11.12.2009, transmiterea dosarului restituit acestei societăți prin procesul-verbal nr._ din 19.11.2009, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin.5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
A menționat că potrivit dispozițiilor art. 21 alin 5 din Legea nr. 165/17.05.2013, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completarea entităților investite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. Având în vedere faptul că legiuitorul a stabilit, în mod expres, în sarcina CNCI, obligația de a soluționa dosarele de despăgubire potrivit noilor atribuții, care presupun verificarea legalității documentelor ce au stat la baza propunerii de acordare de măsuri reparatorii (a se vedea art. 41 alin. (5) și art. 21 din Legea nr. 165/2013), invocă lipsa unei soluții definitive cauzată de culpa creditoarei.
Prin Decizia nr. 269/2014, Curtea Constituțională a reținut că CNCI are obligația “ de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.”Prin adresa nr._/CC/16.05.2014, CNCI a solicitat, cu celeritate, transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în vederea executării dispozitivului Deciziei civile nr. 7178/08.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_ întrucât din dosar lipsesc elemente esențiale, astfel cum au fost descrise în adresa mai sus rubricată, arată că nu lipsa de diligență a CNCI a condus la nefinalizarea soluționării dosarului, ci atitudinea pasivă, culpabilă a creditorului A. L. A., succesorul în drepturi și obligații a d-nei A. M..
Arată că CNCI și-a îndeplinit obligațiile legale, situație în care, somația este lipsită de obiect. Față de cele mai sus menționate, a solicitat instanței să se pronunțe și asupra solicitării de anularea încheierii de încuviințare a executării silite emisă de B. D. și D. în dosarul nr. 45/2015.
A criticat somația și sub aspectul nereducerii cheltuielilor de executare și asupra onorariului de executor calculat de B. D. și D., în dosarul nr. 45-2015, prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 05 februarie 2015. Astfel, arată că atât cheltuielile de executare, cât și onorariul de executor nu respectă dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, a apreciat că onorariul de executare în cuantum de 496 lei, stabilit în raport cu obligația de a face, nu respectă dispozițiile Legii nr. 188/2000 și ale Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006.
A învederat că prin actele normative menționate nu se prevede în mod expres onorariul executorului în ceea ce privește executarea obligației de a face, prin urmare onorariul maxim care poate fi stabilit de către executor în astfel de cazuri este cel prevăzut la pct. 12 din OMJ nr. 2550/C/2006. respectiv 200 lei.
Atâta timp cât textul de lege nu prevede în mod expres cuantumul onorariului executorului în ceea ce privește executarea unei obligații de a face, acesta nu poate fi decât cel prevăzut la pct. 12 din OMJ nr. 2550/C/2006, cu atât mai mult cu cât procedura de executare a acestui tip de obligații nu presupune participarea executorului judecătoresc decât într-o măsură limitată la emiterea somației și a actelor de executare.
A solicitat instanței să se verifice „complexitatea” actelor de executare efectuate, având în vedere că executorii judecătorești, care sunt învestiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, în mod nejustificat, pe una din părțile procedurii de executare silită.
In speța dedusă judecății, a considerat că acest cuantum al cheltuielilor de judecată poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite în procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de volumul de muncă depus de cei implicați în executare.
Arată că în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost inclus un onorariu în cuantum de 496 lei, nejustificat de mare în raport cu munca depusă. pretențiile născute în faza executării silite se valorifică exclusiv între părțile raportului obligațional, fără participarea executorului
judecătoresc, iar cenzura actelor îndeplinite de executor se realizează, în condițiile legii, de instanțele judecătorești.
În drept, dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, Titlul VII din legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea 165/2013.
Probe: înscrisuri, adresa nr._/CC/16.02.2015.
Potrivit art. 223 alin. 2 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 09.03.2015 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației Ia executare pentru următoarele motive: Curtea Europeana a Dreptului Omului a statuat ca o persoana nu poate fi obligata sa epuizeze ansamblul mijloacelor procesuale pe care dreptul intern i le pune la dispoziție pentru a-si proteja drepturile, ceea ce ar echivala cu o sarcina excesiva impusa, statul fiind responsabil de existenta unei legislații coerente in materia proprietății, care sa determine realizarea unor drepturi concrete si efective iar nu teoretice si iluzorii, de stabilirea unei cai de atac ce trebuie sa fie efectiva atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic obtinut, iar parcurgerea unor proceduri administrative, potrivit noilor modificări, ar implica o tergiversare ncpermisa, contrar celor dispuse in hotararea pilot pronunțata in cauza A. contra României.
Conform jurisprudentei CEDO statul si instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publica - de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunăvoie hotararea judecătoreasca sau orice alt titlu executoriu in termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție. Dupa ce inițial procedura de acordare a despaqubirilor in numerar prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a rost suspendata pana in data de 15.05.2013, prin adoptarea succesiva a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 si Legea nr. 117/2012. In prezent, sunt incidente dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in ierioada regimului comunist din Romania. Potrivit acestui act normativ, se infiinteaza C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. In ceea ce privește durata procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, a solicitat sa se constate ca acesta reglementare contravine celor dispuse in hotararea pilot pronunțata in cauza A. contra României. Prin termenele instituite, aplicabile si cauzelor înregistrate inainte de . L. 165/2013, care sunt in mod discreționar reglementate in favoarea organismelor abilitate si in defavoarea justlttabililor. Legea"nr. 165/2013 lipseste persoanele indreptatite si de posibilitatea de a-si soluționa dosarele de despăgubire prin intervenția instanței de judecata, adica urmând calea litigioasa, incalcandu-se dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, atat sub aspectul nerespectarii termenului rezonabil, cat si al principiului egalitatii armelor in proces ( in acest sens si cauza Stran si Stratis A. tis c. Greciei). Altminteri, in același sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala, aceasta din urnia admitand excepția de neconstitutionalitate a disp. art. 34 din L.165/2013 ; „ Referitor lo cel de-al doilea dosar, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile^ art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale in masura in care termenele prevăzute la art. 34 alin.fl) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor m materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe roiul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.", conform Deciziei ( CR nr. 269/2014 tic admitere a excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr.165/2013 - finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv.Mai mult, :,, Cu toate acestea, acest drept este iluzoriu atunci cand ordinea juridica interna a unui stat contractant permite ca o hotarare judiciara definitiva si obligatorie sa ramana fara efect, prejudiciind astfel una dintre parti. . de neconceput ca art. 6 alin.l sa descrie in detaliu garanțiile de procedura acordate pârtilor — echitate, publicitate si celeritate — si sa nu protejeze executarea hotărârilor judecătorești; o interpretare a art. 6, in sensul ca el vizeaza exclusiv dreptul de acces la instanta si garanțiile procedurale, ar risca sa creeze situatii incompatibile cu principiul preeminentei dreptului pe care statele contractante s-au angajat sa-l respecte, o data cu ratificarea convenției ..Executarea unei hotar ari pronunțate de o instanta trebuie deci considerata ca facandparte integranta din «procedura» in sensul art. 6; de altfel, Curtea s-a pronunțat in acest sens ( a se vedea hotărârile Di Pede impotriva Italiei si Zappia impotriva Italiei din 26 septembrie 1996, Colecția de hotarari si decizii, 1996 — IV, pag. 1.383 - 1.384, alin. 20 -24 si, respectiv pag 1.410 - 1.411, alin 16 -20)”. (Hotararea Hornsby mai sus citata, pag. 510, alin. 40) - ( Curtea Europeana a Drepturilor Omului - Strasbourg - opinia separata a judecătorului Sir Nicolas Bratza, la care se alatura si domnul judecător Zupancic - Hotararea CEDO in cauza pilot Brumarescu vs. Romania, din 28.10.1999 )]Mai mult, contestatoarea, prin atitudinea sa, si in mod special prin finalitatea efectiva pe care o urmărește prin promovarea prezentei contestații, practic ignora Decizia nr.972 din 21 noiembrie 2012 pronunțata de Curtea Constituționala,care a stabilit cu valoare de principiu, că teza potrivit căreia o autoritate, alta decât o instanță de judecată, „poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorități în putere judecătorească, concurentă cu instanțele judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituții/autorități cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele prevăzute de Constituție și de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare[...] este în vădită contradicție cu dispozițiile art.l alin.(4), art. 16 alin.(2), art.61 alin.(l), art. 124 și art. 126alin.(l) din Constituție”.Astfel, a solicitat sa se rețina ca atitudinea statului roman debitor, care prin manifestarea sa unilaterala de voința, concretizata in acte normative date in cursul ultimilor ani, fara acordul creditorului- a amanat periodic si. pentru intervale lungi de timp masurile reparatorii in materia proprietății si a tăcut in acest mod ca momentyl realizării dreptului creditorului sa dobandeasca un caracter incert, imprevizibil,ceea ce afecteaza insasi substanța.dreptului acestuia, putând.fi calificata drept contrarie dreptului de acces la justitie reglementat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, caia vreme pentru aceasta atitudine nu s-a oferit o explicație rezonabila.
Contestatoarea susține cum ca si-ar fi indeplinit obligația retinuta in sarcina sa de către instanta deiudecata, in sensul ca a analizat dosarul intern nr. 48 965/CC. Insa se pare ca ANRP+ul a omis faptuil ca prin Decizia Civila nr. 7178/08.10.2014 a fost obligata sa verifice existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, sa a aprecieze cu privire la intinderea acestuia si sa evalueze despagubiririle cuvenite in cazul in care dupa examinarea dosaruluiu aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si sa emita decizia de consemnare in puncte a acestora in situatia imposibilitatii restituirii in natura a imobilului, in cel mult 30 de zile de la data pronuntarii prezentei decizii, si nicidecum doar sa analizeze dosarul fara nicio finalitate concreta si efectiva in sensul emiterii unei decizii de compensare ori in subsidiar de infirmare.
De remarcat faptul ca in temeiul art. 622 C. obligația stabilita prin hotarare judecătoreasca se aduce la indeplinire de bunăvoie. Contestatorul debitor a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil pentru a se conforma titlului executoriu. Referitor la solicitarea contestatoarei legata de anularea incheierii de incuviintare a executării silite, punând in discuție insasi legalitatea executării silite, arată ca incuviintarea in sine a executării silite nu comporta niciun motiv de nulitate, intrucat in aceasta etapa instant de judecata nu poate face verificări de fond, respectiv incidența unor impedimente care temporizează executarea silita sau urmarea unei proceduri administrative.
In aceasta etapa se verifica indeplinirea condițiilor art. 632 si art 665 C., potrivit carora: "executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecătorești, ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. ( ... )” Totodata, creanța trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, in condițiile art.662 C,pc, condiție care trebuie verificata la incuviintarea executării silite. Conform art. 711 C., impotriva executării silite, precum si impotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vatamati prin executare. Aceasta intrucat actele de executare silita trebuie sa fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile pârtilor sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vatamate prin executare se pot plânge instanței competente, in scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare. De asemenea, susținerile contestatoarei cum ca intelege sa execute hotărârile judecătorești in care a fost obligata in mod irevocabil sa emită decizii de copensare, insa numai in ordinea lor cronologica, aceste afirmații sunt de-a dreptul hilare. Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrative se executa in conformitate cu disp. art. 24 din L.554/2004 si anume in termenul prevăzut in conținutul hotararii, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii - 19.09.2014.
In dovedirea prezentei acțiuni a inteles sa se foloseasca de dovada cu inscrisuri si orice alta proba utila, pertinenta si necesara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de Decizia Civila nr. 7178/08.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a fost obligata sa verifice existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, sa a aprecieze cu privire la intinderea acestuia si sa evalueze despagubiririle cuvenite in cazul in care dupa examinarea dosaruluiu aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si sa emita decizia de consemnare in puncte a acestora in situatia imposibilitatii restituirii in natura a imobilului, in cel mult 30 de zile de la data pronuntarii prezentei decizii.
Având în vedere neîndeplinirea obligațiilor de către C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, la data de 30.01.2015 creditorul A. L. A. a formulat cerere de executare silită, fiind deschis dosarul 45/2015 de pe rolul B. D. SI D..
Prin încheierea din 30.01.2015 a executorul a încuviințat executarea silită.
Prin încheierea din 05.02.2015 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 496 lei.
Referitor la apărările contestatoarei în sensul că și-ar fi îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu, instanța o va înlătura ca fiind vădit neîntemeiată. Simpla emitere a unei adrese, la data de 16.02.2015, cu mult după expirarea termenului de 30 zile prevăzut în titlul executoriu, și ulterior formulării cererii de executare silită pentru transmiterea dosarului de la . –FILA 8, nu echivalează cu îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, având în vedere că titlul executoriu nu prevede anumite obligații fără nici o finalitate concretă. Astfel, debitoarea era obligată, în termen de 30 zile fie să emită o decizie de despăgubire, fie să respingă cererea creditorului. Simpla emitere a unei adrese, fără nici un alt demers, în privința căreia oricum nu s-a făcut dovada primirii acesteia nu atestă executarea obligației de a face stabilită prin titlul executoriu.
Astfel, instanța reține că la data formulării cererii de executare silită 30.01.2015 executarea nu era lipsită de obiect, iar încheierea de încuviințare este legală.
Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că argumentele contestatoarei sunt întemeiate.
Astfel, obiectul executării silite îl reprezintă o obligație de a face. În această privință, Anexa Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției nu conține nici o referire expresă. Executorul judecătoresc a stabilit suma de 400 lei fără a indica, în concret temeiul legal, făcând doar trimitere la Anexa Ordinului nr. 2550/2006. Ținând cont de faptul că anexa nu prevede explicit executarea obligațiilor de a face, rezultă că onorariul maxim ce putea fi perceput era de 200 lei, conform pct.12 din anexă „Orice alte acte sau operațiuni date prin lege”.
De asemenea, adăugând TVA-ul la onorariul maxim, executorul judecătoresc a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006. Conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, potrivit din Anexei la Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/C/2006.
Instanța reține că executorul a stabilit un onorariu la care a adăugat TVA. Modul în care a procedat executorul judecătoresc, calculând taxa pe valoarea adăugată la onorariul maximal nu este corect, întrucât din prevederile art. 37 din Legea nr. 188/2000 nu rezultă că la onorariile maximale s-ar adăuga taxa pe valoarea adăugată datorată de executorul judecătoresc bugetului de stat, aceasta fiind o obligație fiscală ce incumbă executorului, în calitatea sa de prestator de servicii(art.126-128 Cod fiscal). În același sens, trebuie avut în vedere și scopul normei, care este acela de a plafona suma globală plătită de părțile raportului execuțional, asigurând protecția debitorului urmărit, pentru care cheltuielile de executare nu trebuie să reprezinte o povară excesivă, disproporționată în raport de suma a cărei executare se urmărește. Prin urmare, instanța reține că dispozițiile art. 37 din Legea nr. 188/2000 trebuie interpretate în sensul că onorariul maxim include TVA.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare, va anula în parte actele de executare din dosarul 45/2015 de pe rolul B. D. SI D., în sensul că reduce cheltuielile de executare la suma de 200 lei, va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare privind pe contestator C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul in sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat A. L. A., cu domicliul ales in sector 3, București, ., .. 3, .> Anulează în parte actele de executare din dosarul 45/2015 de pe rolul B. D. SI D., în sensul că reduce cheltuielile de executare la suma de 200 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
pentru grefier demisionat în 13.08.2015 semnează grefier șef
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 7563/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 10-09-2015,... → |
|---|
