Legea 10/2001. Sentința nr. 7563/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7563/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 7563/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 7563/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. C. și pe pârât R.A.D.E.F. R. FILM RA, pârât A. G., pârât I. I.-R., având ca obiect constatare nulitate act juridic
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.04.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.01.2012, sub nr._, reclamantul M. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. R. Film R.A., A. G. și G. V., să constate nulitatea absolută parțială a Deciziei nr. 57/18.04.2006 a R.A.D.E.F. R. Film R.A. și să constate că soția sa a fost unica persoană care a dobândit în proprietate imobilul ce face obiectul acestei decizii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în esență, este succesorul soției sale – M. M. (fostă A.). Aceasta a adresat în nume personal o notificare către Primăria Municipiului București, solicitând restituirea imobilului situat în Calea 13 Septembrie, nr. 194-196, sector 5, București. Primăria a redirecționat această notificare către pârâta R.A.D.E.F. R. Film R.A., persoana care deținea imobilul.
A menționat reclamantul că soția sa a adresat această notificare doar în nume propriu, fără a-i reprezenta și pe frații săi – pârâții A. G. și G. V., precizând că această notificarea a fost adresata la data de 13.06.2001 pentru restituirea imobilului situat în Calea 13 Septembrie nr.194-196, sector 5, București.
Cu toate acestea, deși autoarea sa trebuia să beneficieze în mod exclusiv de restituire, Decizia de restituire a profitat și fraților săi, pârâții mai sus menționați.
A susținut că pârâții A. G. și G. V. nu puteau fi beneficiarii drepturilor izvorâte din actul atacat, întrucât au fost decăzuți din dreptul de a fi despăgubiți, pentru că nu au urmat procedura prevăzută de cap.III din Legea nr.10/2001.
A afirmat că deși fosta soție a reclamantului i-a menționat în cerere pe pârâții A. G. și G. V., a făcut-o (așa cum rezultă din modul de redactare a cererii) numai pentru a prezenta situația juridica succesorala ramasa de pe urma defunctului său tată. Astfel, fosta soție a reclamantului nu a intenționat să-i reprezinte și pe frații săi în vedere restituirii imobilului sus-menționat. Mai mult decât atât, fosta soție a reclamantulu nu a avut niciodata mandat din partea celorlalte persoane indreptatite, pentru a-i reprezenta în cursul procedurii prevăzute de cap.III din Legea nr.10/2001.
Astfel, s-a susținut că actul contestat a fost emis cu nerespectarea unor norme de ordine publica, respectiv art.4 alin.4, art.21 alin.4, art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001.
În interpretarea sistematică a Legii nr.10/2001, practica judiciara a conturat soluția potrivit căreia terțele persoane nu au calea contestației îndreptate împotriva dispoziției sau deciziei de restituire în natura a imobilului preluat abuziv de stat, contestație întemeiată pe dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Reclamantul a arătat că acesta este un terț în raport cu actul juridic contestat, astfel încât nici dispozițiile art.2 C.pr.civila 1865 și nici disp. Legii nr.10/2001 nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor directe formulate de terțe persoane împotriva deciziei de restituire in natura, examinata conform art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 4 alin. 4, art. 2 alin. 4, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, potrivit art. 112 C.Proc.Civ., în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-22).
Pârâta R.A.D.E.F. R. Film R.A. a depus în termen legal întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a menționat că față de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, acțiunea introductivă este de competența materială a unei alte instanței, respectiv a Tribunalului Bucureșțti, precum și tardivă și inadmisibilă.
Mai mult, cererea introdusă de către reclamant este neîntemeiată, având în vedere faptul că din notificarea soluționată prin Decizia nr. 57/18.04.2006, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, rezultă în mod evident că aceasta a fost formulată de către defuncta A. M. atât în nume propriu, cât și în numele pârâților G. V. și A. G..
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, parata a arătat că, în cauză, cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul M. C. intră sub incidența Legii nr.10/2001, nefiind aplicabile regulile de drept comun în materia nulității actelor juridice civile.
A susținut că reclamantul este moștenitorul legal al defunctei sale soții A. (M.) M., în favoarea căreia, alături de alți moștenitori ai defunctului A. G., s-a dispus restituirea în natura a imobilului situat în Calea 13 Septembrie, nr. 194-196, sector 5, București, conform Deciziei nr.57/18.04.2006.
Având în vedere calitatea reclamantului de succesor al soției sale, susținerile acestuia în sensul că este un terț în raport de actul juridic contestat, și că nu are dechisa contestația reglemantată de legea specială, ci doar prevederile dreptului comun, sunt neîntemeiate.
Or, în cazul de față, reclamantul contestă Decizia nr.57/18.04.2006, cerere care este inadmisibila în afara limitelor stabilite de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001. Nulitatea, nelegalitatea sau netemeinicia unui astfel de act nu pot fi invocate și, după caz, pronunțate decât în condițiile prevăzute expres de legea speciala, și anume Legea nr.10/2001.
A subliniat că Decizia nr.57/18.04.2006 a fost pusă în executare de persoanele îndreptățite, care și-au înscris dreptul obținut în Cartea funciara nr._ a localității București, sector 5.
În legătură cu excepția tardivității acțiunii, parata a invocat dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
A precizat că niciuna dintre persoanele beneficiare ale deciziei mai sus aratate nu a uzat de procedura instituită de Legea nr.10/2001, sub aspectul contestării deciziei în termenul de 30 de zile de la comunicare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 – 118 C.Proc.Civ..
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la filele 49-115 ale dosarului cauzei.
În data de 23 august 2012, I. I. R. a înaintat la dosarul cauzei, în copie, certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei G. V. (f.117).
La termenul de judecata din 23.08.2012, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorului paratului decedat.
La data de 12.10.2012, reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat de dispozițiile art. 5 coroborat cu prevederile art. 679 C.Civ.
Reclamantul a arătat că a învestit instanța cu o acțiune prin care își realizează un drept propriu, dreptul de moșteni pe defuncta sa soție M. M., cauza acțiunii fiind readucerea la masa succesorala a tuturor bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral.
A arătat că dreptul (propriu) de a cere nulitatea actului de proprietate, întemeiat pe normele de drept comun nu este exclus de legea speciala (completatoare), mai ales că reclamantul nu a avut niciodata deschisa calea directa de a promova contestația prevăzută de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 (nu a dobândit un asemenea drept in patrimoniu prin succesiune, iar înainte nu avea calitatea de persoana interesata.
La aceeași dată, I. I., succesoarea pârâtei G. V. (decedată) a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, față de faptul că defuncta A. M. a solicitat și obținut restituirea imobilului în discuție atât pentru sine cât și pentru frații săi, pe care i-a reprezentat, inițial printr-un mandat verbal (mandat tacit), mandat care ulterior, la data de 17.09.2004, a fost ratificat printr-un mandat expres dat de A. G. pentru reprezentarea în acțiunile și cererile de revendicare ale bunurilor imobile in baza Legii nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.Proc.Civ., instanța se va pronunța cu întâietate asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin încheierea din 19.10.2012, instanța a soluționat excepția inadmsibilitatii acțiunii si exceptia tardivitatii.
Prin sentința civilă nr._ din 23.12.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În urma regulatorului de competență, în data de 10.02.2014 cauza a fost restiuită spre soluționare Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin încheierea din 27.06.2014, s-a dispus suspendarea judecării cauzei pana la soluționarea definitiva a dosarului nr._/299/2013.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând prioritar, excepția inadmisibilității cererii, instanța reține următoarele:
În fapt, urmare a notificării înregistrată de parta R.A.D.E.F. „Romania Film” sub nr.838 din 13.06.2011, parata R.A.D.E.F. „Romania Film” a emis Decizia nr.57 din 18.04.2006, prin care a decis să admite cererea doamnelor A. M. (căsătorită M.), G. V. si a domnului A. G., moștenitori ai defunctului A. G. proprietar la momentul preluării de către stat a imobilului revendicat și să restituie în natură, în starea care se afla, Cinematrograful și grădina de vara LIRA situate în București, Calea 13 Septembrie nr.196, având o suprafață de 428 m.p. și terenul aferent acestuia în suprafață de 526 m.p.(fila 7).
În baza cererii formulate de M. M. (fosta A.), G. V. si A. G., prin Încheierea nr._ din 11.04.2008 s-a dispus admiterea cererii de însriere a imobilului situat în București, Calea 13 Septembrie nr.196A, cu numar cadastral_ la PI/1 a C.F. Individuala numarul_ din localitatea București, Sector 5 și s-a admis întabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, asupra cotei fiecărui coproprietar (fila 9).
În drept, potrivit art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.”
În altă ordine de idei, analizând dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța constată că decizia sau, după caz, dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire se poate contesta de persoanele îndreptățite sau moștenitorii acestora în termen de 30 de zile de la comunicare în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2011, iar, de către terții vătămați sau moștenitorii acestora, în condițiile dreptului comun, respectiv prin formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute sau în declararea nulității relative.
Astfel, sub aspectului termenului de contestare a deciziei sau, după caz, a dispoziției de respingere a notificării/cererii de restituire in natura, se observă că terții vătămați au dreptul să introducă acțiunea de drept comun până la împlinirea termenului de prescripție.
Cât privește calitatea de terț vătămat, instanța constată că în această categorie intră persoanele ale caror drepturi patrimoniale asupra imobilului au fost nesocotite prin emiterea deciziei sau a dispoziției de respingere a notificării, altele decât persoanele îndreptățite și succesorii acestora.
În speță, având în vedere faptul ca reclamantul a recunoscut, inclusiv la ultimele două termene de judecata, că daca nu ar fi fost soțul supraviețuitor al defunctei M. M. nu ar fi avut vreun drept patrimonial asupra imobilului ce a fost restituit prin Decizia nr.57 din 18.04.2006 emisa parata R.A.D.E.F. „Romania Film, instanța apreciază că pentru a obține constatarea nulitații absolute a deciziei contestate reclamantul, în calitate de moștenitor al persoanei îndreptățite, avea deschisă doar calea contestației prevăzute în art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, ce ar fi trebui formulata în termen de 30 de zile de la comunicare.
D. pentru care, instanța consideră că excepția inadmisibilitatii a fost invocat în mod justificat.
Pe de altă parte, daca reclamantul nu s-ar fi prevalat de calitatea de moștenitor al unei persoane îndreptățite, instanța apreciază că acesta, în calitate de terț, ar fi putut contesta, pe calea acțiunii de drept comun, Decizia nr.57 din 18.04.2006 emisa parata R.A.D.E.F. „Romania Film, dar care ar fi fost respinsă în mod evident pentru lipsa calității procesuale active.
Cât privește împrejurarea că la termenul din 19.10.2012 s-a respins excepția inadmisibilitatii, instanța constată că la data respectiva reclamantul a invocat faptul că este terț față de decizia contestata și că îți întemeiază cererea pe dispozițiile art.5 din Codul civil. Or, la termenul de judecata din 17 aprilie 2015, la interpelarea instanței, probabil pentru a evita punerea în discuție a excepției lipsei calității procesuale active de catre instanță, prin precizarea de către aparatorul reclamantului a faptului că prezenta cerere a fost formulata în baza calității de moștenitor legal al defunctei M. M., instanța apreciază că la data pronunțării prezentei hotarari s-a modificat cauza cererii de chemare în judecata.
Nu în ultimul rand, instanța apreciază că reclamantul ar fi avut deschisă calea directa de a promova contestația prevăzuta de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2010 doar în ipoteza în care ar fi devenit soț supraviețuitor pana la implinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotararii. După împlinirea acestui termen nici reclamantul și nici persoanele îndreptățite nu mai aveau posibilitatea de contesta decizia de restituire.
Pentru aceste considerente, văzând și împrejurarea că în patrimoniul ramas de pe urma defunctei M. M. nu se regăsește și dreptul de a contesta pe calea dreptului comun Decizia nr.57 din 18.04.2006 emisa parata R.A.D.E.F. „Romania Film”, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții I. I. R. și A. G. și va respinge cererea, ca inadmisibila.
Ținând cont de faptul că reclamantul a cazut în pretenții, în temeiul art.274 C.pr.civilă 1865, instanța va obliga reclamantul la plata catre pârâții I. I. R. și A. G. a sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții I. I. R. si A. G..
Respinge cererea privind pe reclamant M. C. cu domiciliul ales în București, sector 1, ., ., . și pe pârât R.A.D.E.F. R. FILM RA cu sediul în București, sector 1,.-5, pârât A. G. cu domiciliul în București, sector 6, Calea Giulesti, nr. 44, ., pârât I. I.-R. cu domiciliul în București, sector 1,, .. 166, ., ca inadmisibilă.
Obliga reclamantul la plata către pârâții I. I. R. si A. G. a sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
6 ex./13.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8265/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9196/2015. Judecătoria... → |
|---|
