Întoarcere executare. Sentința nr. 6896/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6896/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 6896/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6896/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimații GAGHEȘ E., G. D. C., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE 2198/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art.131 NCPC, verificând competența de soluționare, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art.713 raportat la art.650 NCPC, după care, în temeiul art.255 rap.la art.258 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 26.02.2015, sub nr_ contestatoarea A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a solicitat, in contradictoriu cu intimatele GAGHEȘ E. și G. D. C., anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare 2198/2014, anularea popririi în baza înștiințării din data de 09.02.2015 a B. D., C. & Asociații în dosarul execuțional nr.2198/2014, inclusiv încheierea din data de 09.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze și, în situația admiterii contestației, restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr.616/01.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și întoarcerea executării silite pentru suma de 323.159,52 lei.
În motivarea contestatiei, s-a arătat că prin prin somația din data de 09.02.2015, B. D., C. & Asociații a înștiințat ANRP despre inființarea propririi asupra conturilor pe care le deține aceasta la terțul poprit Trezoreria Municipiului București pană la concurența sumei de 323.159,52 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, stabilite în baza Hotărârii nr.616/01.10.2009, emisă de emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Se arată că procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.164/2014, prin aceasta fiind reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii 290/2003 și de plată și a acestora.
S-a mai susținut că, potrivit art. 11 alin. (1), „Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”, învederând faptul că, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plătii revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice. A. Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor, plata sumei acordată cu titlu de compensație urmând să fie efectuată în conformitate cu art. 10 alin. (1) și alin. (6) potrivit cărora „plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015, respectiv pentru fiecare transă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emitând un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite”. Totodată, se mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din actul normativ sus-menționat, „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)” și în raport de cele menționate, se apreciază că actele de executare silită menționate anterior sunt nelegale.
În drept, au fost invocate disp. art.711 si urm. C.pr.civ., art 700 alin 1 și 3 C., Legea 9/1998, HG 1277/2007, Legea nr.164/2014.
În dovedire, au fost depuse inscrisuri (f 5-13).
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la B. D., C. & Asociații pentru comunicarea dosarului de executare 2198/2014, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 61-101.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin hotărârea nr.616/01.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006 a fost admisă cererea intimatelor Gagheș E. și Gorinicioiu D.-C., fiind stabilit dreptul acestora la despăgubiri în cuantum de 261.251,5 lei, pentru bunurile de care a fost deposedat autorul Gorinicioiu A. ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului H. ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la data de 10.02.1947.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat și nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea nr.616/10.10.2009, la data de 17.10.2014, creditoarele-intimate s-au adresat cu o cerere către SCPEJ D., C. & Asociatii, solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu menționat, pentru recuperarea creanței de_,5 lei reprezentând despăgubiri, formându-se dosarul de executare nr.2198/2014 (f 93).
La data de 09.02.2015 s-a emis încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de_,1 lei.
De asemenea, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București (f.83), fiind înștiințată și contestatoarea în acest sens (f.85).
Contestatoarea a înțeles să conteste în prezenta cauză executarea efectuată în dosarul de executare, invocând drept motiv lipsa calității sale de debitoare ca urmare a adoptării Legii nr.164/2014, prin care s-a reglementat o nouă procedură de plată a despăgubirilor.
Instanța apreciză ca neîntemeiate apărările contestatoarei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea nr.616/01.10.2009 emisă de de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006, prin care A.N.R.P. a fost obligată să plătească intimatelor-creditoare suma de_,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003 (aspect pe care chiar contestatoarea l-a susținut), or cererea de despăgubire a creditorului intimateformulată în baza Legii 290/2003 a fost deja soluționată prin hotărârea nr.616/01.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, așadar cu mult înainte de . Legii nr.164/2014.
Pe de altă parte, nici dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.164/2014, potrivit cărora „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege”, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea au în vedere cererile de executare silită formulate după . legii.
Această concluzie se desprinde fără echivoc atât din textul art.11 alin.1, care instituie în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația de plată a sumelor stabilite prin titlurile de plată, cât și din modul de formulare a art.11 alin.3, care face referire la sumele stabilite prin titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege, fiind astfel evident că norma citată se referă la procedurile de executare silită pornite în baza titlurilor de plată emise de A.N.R.P. după procedura instituită de Legea 164/2014.
Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la lipsa calității de debitoare a A.N.R.P., în virtutea disp. art.11 alin.1 din lege, care prevede că „plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”.
Sub acest aspect, instanța are în vedere, în primul rând, faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului nr.443/2014 nu privește plata despăgubirii stabilite prin titlurile de plată emise de A.N.R.P. pentru fiecare tranșă anuală, conform art.10 alin.6 din lege, ci recuperarea creanței stabilite prin hotărârea nr.1376/02.08.2012 emisă de de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006.
Pe de altă parte, deși art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014 conține o normă tranzitorie cu privire la aplicabilitatea acesteia în procedura de plată a despăgubirilor inclusiv cererilor soluționate pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legea are în vedere cererile de despăgubiri și litigiile de fond, nu cererile de executare silită.
În plus, legea poate fi aplicată (în temeiul textului art.3 alin.2) și cererilor aflate în curs de soluționare sau de plată, însă numai de la data intrării sale în vigoare, respectiv 18.12.2014.
Aceasta deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiul neretroactivității legii fiind un principiu fundamental al statului de drept.
Or, executarea silită a fost demarată în speță la data de 17.10.2014, odatăcu sesizarea organului de executare prin depunerea cererii de executare silită, conform art.622 alin.2 NCPC, așadar anterior intrării în vigoare a legii speciale invocate în cuprinsul contestației la executare.
În ceea ce priveșteactualizarea creanței,instanța reține că, pentru aceleași rațiuni expuse anterior, respectiv neretroactivitatea legii, nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014 care dispun cu privire la actualizarea sumelor neplătite aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin.3 și actelor administrative prevăzute la art.9 lit.a și b din lege.
În plus, contestatoarea nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a modalității de actualizare a creanței, redând doar prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014, motiv pentru care, constatând că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea despăgubirii în deplină concordanță cu dispozițiile legale incidente la data de 16.12.2014, respectiv art.18 alin.6 din HG nr.1120/2006, va înlătura și acest motiv de contestație.
De asemenea, contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.
Sub acest aspect, instanta retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatelor.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 sector 1, în contradictoriu cu intimații GAGHEȘ E., cu domiciliul în București, .. 39-49, ., . sector 1, și G. D. C., cu domiciliul în București, AL. S., nr. 3, ., . sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de urmând a se depline la Judecătoria Sectorului 1.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
5ex/22.05.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
