Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-04-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 6881/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 09.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. BUȘULESCU
GREFIER – A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.N.T.F.C. „C. CĂLĂTORI” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata P. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata, prin avocat, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, invocată de intimată.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției, întrucât conform titlului executoriu, parte în calitate de debitoare este S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A., ce are un cod de identificare fiscală și un număr unic de înregistrare la Registrul Comerțului diferite față de sucursală. Față de aceste aspecte, se apreciază că sucursala nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, dispune unirea excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, invocată de intimată, cu fondul cauzei.
Nefiind cereri preliminare de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin avocat, depune înscrisuri reprezentând certificat de grefă privind sentința civilă prin care a fost modificat titlul executoriu, după care solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin avocat, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, arătând că diferența de calcul față de suma existentă, dintre cea plătită și cea calculată de serviciul financiar, în calculul efectuat de către reclamantă, s-a avut în vedere indicele de inflație publicat de Institutul Național de S.. Cu privire la dobânda legală, se arată că a fost calculată la nivel de dobândă legală plus dobânda penalizatoare, în conformitate cu dispozițiile legale, iar al treilea indicator, respectiv coeficientul de ierarhizare, denumit conform literaturii de specialitate, coeficientul K, trebuia aplicat la toate drepturile salariale, ale foștilor salariați ai societății debitoare, prin urmare față de aceste diferențe a rezultat această sumă, contestată de către partea adversă. Față de aceste aspecte, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, pe fond și pe excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimată.
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 16.04.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6881
Ședința din publică de la 16.04.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de contestatoarea S.N.T.F.C. „C. CĂLĂTORI S.A.” – SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata P. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16.04.2015, și deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 05.03.2015, sub nr._, contestatoarea S.N.T.F.C. „C.F.R. CALATORI” S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI a chemat în judecată pe intimata P. G., formulând contestație la executarea silită împotriva actelor de executare efectuate de B.E.J. „Bătăilă V.” în dosarul de executare nr. 27/2015, solicitând instanței anularea actelor de executare întocmite, inclusiv încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite în ceea ce privește diferența dintre debitul calculat de contestatoare și cel indicat de executorul judecătoresc și onorariul executorului judecătoresc care este vădit disproporționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că titlul executoriu este reprezentat de Sentința civilă nr. 2954/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012. Contestatoarea a menționat că suma de pentru care s-a înființat poprirea (7190,72 lei) este mult mai mare decât suma datorată (5870 lei). Aceasta a învederat că suma de 891,65 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc nu respectă limitele stabilite de O.M.J. nr. 2550/2006 și nici dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 711 și următoarele, art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 514,50 lei (fila 60).
La data de 09.04.2015, intimata a formulat note de ședințe, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând că debitul principal a fost corect calculat, iar onorariile stabilite sunt justificate.
La solicitarea instanței, B.E.J. „Bătăilă V.” a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 27/2015.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă analiza pe fond a cererii, urmând astfel să analizeze mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, invocată de intimată.
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecății, iar întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță, instanța reține că, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., directorul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători București acționează în numele și reprezintă cu puteri depline interesele societății-mamă S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., astfel încât aceasta poate introduce și susține o cerere de chemare în judecată în numele contestatoarei.
Pentru aceste motive, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei-contestatoare, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, invocată de intimată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 03.02.2015 la B.E.J. „Bătăilă V.”, intimata P. G. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2954/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, prin care contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a unor drepturi salariale aferente perioadei octombrie 2009-decembrie 2010, formându-se dosarul de executare nr. 27/2015 (fila 41).
Executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată prin Încheierea din data de 03.02.2015 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 27/2015 (fila 39).
În vederea executării silite a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile în vederea calculării cuantumului exact al creanței, fiind întocmit în acest sens raportul de expertiză contabilă din data de 29.01.2015 (filele 50-55) în urma căruia creanța a fost stabilită la suma totală netă de 7190,72 lei.
Prin Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 03.02.2015 (fila 37), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 1863,65 lei, compusă din: suma de 891,65 lei onorariul executor judecătoresc cu TVA, suma de 372 lei cheltuieli de executare silită și suma de 600 lei onorariul de expert contabil.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la terții popriți (filele 32-35), până la încasarea sumei totale de 9054,37 lei, formată din debit principal și cheltuieli de executare, debitoarea fiind înștiințată despre această măsură prin adresa comunicată la data de 16.02.2015 (fila 26).
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pentru a interveni anularea actelor de executare silită este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții, prevăzute de art. 711 alin. (1)coroborat cu art. 175 Cod procedură civilă: 1. să existe nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare; 2. să se fi produs o vătămare a unui drept sau interes legitim; 3. această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Analizând contestația la executare raportat la motivele invocate de către contestatoare, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, prin raportare la următoarele motive:
Referitor la susținerea conform căreia cuantumul creanței este de 5870 lei în loc de 7190,72 lei, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, în speță, contestatoarea s-a rezumat doar la a afirma un cuantum inferior al creanței decât cel calculat printr-o expertiză de specialitate, chiar dacă extrajudiciară, neindicând nici măcar un mod de calcul propriu ori prezentând erorile efectuate în calculul avut în vedere de expertul contabil. Astfel, simpla afirmație a existenței unui cuantum inferior al creanței și depunerea unui tabel de calcul, fără a arăta care este modul de calcul ce trebuie avut în vedere și care anume au fost erorile strecurate în întocmirea raportului de expertiză contabilă, cu atât mai mult cu cât diferența dintre suma stabilită de contestatoare și suma stabilită de intimată prin expertiză contabilă nu este însemnată, nu echivalează cu dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată, deși îi incumba sarcina probei conform art. 249 Cod procedură civilă.
În privința legalității Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.02.2015, instanța stabilește că, în conformitate cu art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Dispozițiile legale enunțate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
Sumele plătite cu titlul de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli de executare și, față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat în funcție de cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Instanța constată că, în speță, cuantumul onorariului executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor O.M.J. nr. 2550/2006. Astfel, în dosarul nr. 27/2015, cheltuielile de executare totale sunt de 1863,65 lei (conform încheierii din data de 03.02.2015 – fila 37), iar din acestea numai suma de 891,65 lei constituie onorariul executorului judecătoresc, care respectă valoarea de maxim 10% din valoarea creanței, stabilită de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012.
Cu privire la includerea taxei pe valoare adăugată în onorariul de executare și în cheltuielile necesare desfășurării executării silite ce se solicită a fi diminuate, instanța reține că executorii judecătorești sunt ținuți a respecta dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii taxei pe valoare adăugată. Conform art. 125 din Codul fiscal – Legea nr. 571/2003, „Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat”, iar potrivit art. 152 alin. 1 Cod fiscal – Sfera de aplicare și regulile pentru regimul special de scutire „Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei - ROL, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată”.
Astfel, instanța reține că taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect ce este suportat potrivit art. 125 și următoarele Cod fiscal de destinatarul final, respectiv de creditorul care beneficiază de serviciile executorului judecătoresc. Debitorul este obligat a rambursa și aceste cheltuieli de executare creditorului, nefiind incluse în onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul judecătoresc este cel care colectează impozitul indirect, pe când titularul obligației fiscale este creditorul.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare. Având în vedere această soluție, instanța va respinge și cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatoarei, instanța va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței nr._ din data de 09.04.2015 (fila 63).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimată.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.C. „C. CĂLĂTORI” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, cu sediul în . Nord, nr. 1-3, sector 1, București, în contradictoriu cu intimata P. G., cu domiciliul în ., nr. 4, sector 2, București.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 20.08.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 6487/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6862/2015. Judecătoria... → |
|---|
