Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 10507/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 02.06.2015
Instanta constituita din:
Președinte A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cererii de completare a dispozitivului formulată de expertul A. G. în cauza civilă privind pe reclamantul I. V., reclamanta I. C. și pe pârâta S.C. R. B. S.A. SUCURSALA SLATINA, pârâta S.C. R. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns pârâta S.C. R. B. S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, dupa care
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de completare a dispozitivului formulată de expertul A. G..
Pârâta S.C. R. B. S.A., prin consilier juridic, arată că solicită respingerea cererii de completare a dispozitivului privind majorarea onorariului de expert.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014, reclamanții I. V. și I. C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R. B. S.A. – Sucursala Slatina și
S.C. R. B. S.A. următoarele:
1. să constate caracterul abuziv al clauzei art. 6 din contractul de credit nr. RM_/08.09.2008 privind comisionul de procesare și comisionul de administrare și să dispună restituirea sumelor încasate cu acest titlu de către pârâte;
2. să constate caracterul abuziv al modului de calcul al dobânzii din contract și din actele adiționale și să dispună inserarea în contract a unei formule precise și transparente de calcul a dobânzii compusă din LIBOR 6M + marja băncii în cuantum de 1,87% de la data încheierii contractului; să oblige pârâtele la recalcularea nivelului dobânzii și emiterea unui nou grafic de plăți
3. să dispună obligarea pârâtelor la actualizarea contractului de credit prin semnarea unui act adițional ce va cuprinde precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora, modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR 6M, cu mențiunea că marja băncii este fixă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 08.09.2008 au încheiat cu pârâta S.C. R. B. S.A. Sucursala Slatina contractul de credit nr. RM_ pentru achiziționarea unei locuințe, garantat cu ipotecă asupra imobilului. În baza acestui contract reclamanții au achitat un comision de procesare ce contravine disp. art. 15 din legea 190/1999 privind creditele ipotecare. În ceea ce privește comisionul de administrare, s-a susținut că acesta reprezintă în fapt o dobândă mascată care lezează interesele economice ale consumatorilor și dezavantajează băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent mai reduse, compensate de procentul comisionului de administrare.
Reclamanții au invocat disp. art. 4 din Legea 193/2000 și ale Legii 363/2007. S-a mai susținut că modificarea dobânzii după primul an de creditare contravine literei b) din anexa legii 193/2000 întrucât deși se prezintă trei variante de dobândă, pentru niciuna dintre acestea nu se formulează criterii clare pe baza cărora consumatorii să poată prevedea posibila evoluție a băncii iar termenii ”evoluția pieței de credit” sau ”evoluția pieței financiare” nu sunt suficient de precis determinați.
În actele adiționale s-a prevăzut că rata dobânzii este egală cu LIBOR la 6 luni + marja băncii de 11,50 puncte procentuale, acesasta din urmă fiind determinată luând în considerare toate cheltuielile operaționale și riscul de credit al băncii. Așadar, banca și-a creat încă un instrument de asigurare, acesta fiind practic un comision de risc ascuns ce contravine disp. at. 15 din legea 190/1999.
Reclamanții au arătat că încheierea actelor adiționale prin stabilirea unei dobânzi de peste 7%/an nu înlătură caracterul abuziv, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au fost de acord cu aceste modificări.
În drept au fost invocate disp. legii 190/1999, legii 193/2000 și ale art. 1092 C.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu expertiza în specialitatea contabilitate.
La data de 19.02.2014, la solicitarea instanței în cadrul procedurii de regularizare, reclamanții au formulat o precizare prin care au indicat cuantumul comisionului de procesare – 2504,925 CHF, al comisionului de administrare – 4587,26 CHF și au precizat că acest comision a fost achitat până la data de 09.08.2010, data primei restructurări când banca a renunțat la perceperea acestuia însă a majorat dobânda la 11,50 puncte procentuale.
Prin aceeași precizare reclamanții au stabilit cadrul procesual pasiv în sensul că au arătat că înțeleg să se judece numai cu pârâta S.C. R. B. S.A. nu și cu Sucursala Slatina a acestei bănci. S-au indicat clauzele referitoare la dobândă cu caracter abuziv, respectiv art. 4 din contractul de credit, art. 2 din actul adițional.
La data de 27.03.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia s-a invocat excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și de obiect, excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că potrivit art. 4 din contract s-a stabilit că împrumutatul datorează o dobândă fixă de 4,6% pe an pentru primul an de creditare iar potrivit art. 4.1 pct. 2 pentru următorii ani de creditare împrumutatul poate opta la fiecare dată aniversară a creditului pentru una din următoarele variante; dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare; dobândă aniversară fixă pentru trei ani de creditare sau dobândă aniversară revizuibilă pentru un an de creditare. În speță însă reclamanții nu au exercitat niciodată acest drept de opțiune.
La data de 19.07.2010 reclamantul I. V. a solicitat băncii, prin cererea înregistrată sub nr. 912/2010 o restructurare a creditului acordat, motivată de diminuarea veniturilor iar banca a aprobat această cerere, întocmind la data de 09.08.2010 un act adițional prin care soldul creditului a fost reeșalonat cu o dobândă fixă de 4,15% până la data de 09.08.2011. Prin același act adițional banca a renunțat la perceperea comisionului de administrare. La data de 22.08.2011 reclamantul a adresat băncii o nouă cerere, aprobată din nou de bancă fiind încheiat un nou act adițional prin care soldul a fost din nou reeșalonat cu o dobândă de 3,92% până la data de 22.08.2013 și o grație de un an.
Pârâta a arătat că reclamanta avea calitatea de consilier juridic la momentul acordării creditului iar la data introducerii, calitatea de judecător, fiind astfel un profesionist al dreptului, fiind astfel inaplicabila sitagma de consumator mediu. S-a susținut că articolele referitoare la dobânzi și comisioane sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv întrucât sunt elemente ce determină costul total al creditului. De asemenea, în speță există exprimat consimțământul ambelor părți atât la încheierea contractului cât și a actelor adiționale de restructurare iar încercarea de modificare a prețului contractului aduce atingere autonomiei de voință și a condițiilor agreate contractual de ambele părți contractante. Prin urmare, instanța nu poate interveni pentru a dispune înlocuirea unor clauze, acest aspect contravenind disp. art. 969 C.civ.
Referitor la aplicabilitatea art. 15 din legea 190/199, pârâta a susținut că acesta nu își găsește aplicarea în prezenta speță întrucât actul normativ se referă la creditele contractate în scopul efectuării de investiții imobiliare, principalul scop avut în vedere la reglementarea acestei legi fiind acela de a facilita dezvoltarea industriei construcțiilor și de a asigura un fond locativ corespunzător populației. Prin urmare legea 190/1999 nu se referă la creditele contractate în scopul achiziționării unei locuințe deja construite. În ceea ce privește comisionul de procesare, s-a arătat că acesta este prevăzut și de O.U.G. 50/2010 și este perfect justificat de activitățile desfășurate de bancă în faza de analiză a dosarului de credit, ce presupune mai multe etape. Prin urmare, nu este îndeplinită nici condiția relei credințe și nici dezechilibrul semnificativ între contraprestații. Comisionul de administrare a fost agreat de comun acord, nu se circumscrie legii 190/1999 și a fost perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor, presupunând o . operațiuni rezumate generic de bancă în disp. art. 6.2. Mai mult, banca a renunțat la acest comision o dată cu încheierea primului act adițional.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobândă, s-a arătat că actul normativ invocat de reclamanți – O.U.G. 174/2008 nu era în vigoare la data încheierii contractului și oricum nu se poate considera abuzivă o clauză care ofertă consumatorului mai multe variante de dobândă, cu condiția exprimării opțiunii la expirarea fiecărui an aniversar. Modificarea dobânzii din fixă în variabilă s-a datorat în exclusivitate comportamentului nediligent al reclamanților, ca urmare a unei inacțiuni din partea acestora. Mai mult, s-a arătat că banca a avut o atitudine corespunzătoare, ținând seama de scăderea veniturilor reclamantului, oferindu-le soluții de diminuare a ratei dobânzii pe care aceștia le-au acceptat. Prin urmare nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev de art. 4 din Legea 193/2000.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm C.proc.civ iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamanților.
La data de 24.04.2014 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând instanței respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate. Reclamanții au arătat că în speță sunt aplicabile disp. legii 190/1999, fiind îndeplinite cele două condiții prev. de art. 2 lit. g din acest act normativ. Au fost reiterate argumentele din cuprinsul acțiunii. Referitor la actele adiționale, s-a arătat că acestea au fost încheiate ca urmare a dificultăților economice prin care au trecut reclamanții, prin diminuarea veniturilor cu 25% însă nici clauzele actelor adiționale nu au fost direct negociate. Deținerea funcției de consilier juridic și ulterior de judecător nu prezintă relevanță de vreme ce contractul nu a fost deloc negociat, fiind unul de adeziune.
Prin sentința civilă nr. 7755/28.04.2015 instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a constatat caracterul abuziv al clauzelor art. 6.1 și 6.2, a dispus restituirea sumelor încasate pe nedrept cu titlu de comision de administrare, de procesare și dobândă nedatorat. Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
La data de 07.05.2015 expertul desemnat în cauză, A. G., a formulat o cerere de completare a dispozitivului, solicitând instanței să se pronunțe asupra solicitării de majorare.
Analizând considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 7755/28.04.2015, instanța reține faptul că deși expertul a solicitat majorarea onorariului, prin sentința civilă mai sus menționată instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Pentru aceste motive, analizând dispozițiile art. 444 C.proc. civ instanța va admite cererea de completare a dispozitivului formulată de expertul A. G. și va dispune completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 7755 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._, cu următoarea dispoziție:„Respinge cererea expertului de obligare a reclamanților la plata diferenței de onorariu, ca neîntemeiată ”. pentru a hotărî astfel instanța reține că decontul cheltuielilor pentru efectuarea expertizei, anexat la fila 202, nu a fost însoțit și de dovada efectivă a acestor cheltuieli iar expertul nu a indicat care este modalitatea în care a apreciat cuantumul cheltuielilor cu manopera, calculat pe oră.
Pe cale de consecință instanța apreciază că onorariul în cuantum de 1000 lei, achitat de reclamanți, este necesar și totodată suficient pentru efectuarea raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de completare a dispozitivului formulată de expertul A. G. cu domiciliul în București, sector 6, .. 51, ., . în cauza civilă privind pe reclamantii I. V., I. C. ambii cu domiciliul ales în Slatina, ., ., . S.C. R. B. S.A. SUCURSALA SLATINA cu sediul în Slatina, .. 71, pârâta S.C. R. B. S.A. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA SKY TOWER, nr. 246C.
Dispune completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 7755 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._, cu următoarea dispoziție:
„Respinge cererea expertului de obligare a reclamanților la plata diferenței de onorariu, ca neîntemeiată ”.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.06.2015
PREȘEDINTEGREFIER
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
