Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 10546/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: M. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. în contradictoriu cu intimata B. F. și cu terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre. La data de 2.06.2015, intimata a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare și a contestației la executare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18.11.2014, sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat în contradictoriu cu intimata B. F. și cu terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea somației nr. 1942 din data de 6.11.2014 și a Încheierii din data de 6.11.2014, precum și suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că suspendarea executării silite se impune având în vedere că executarea silită este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS și implicit Statului Român, prin faptul că instituția ar rămâne fără fondurile de bani necesare funcționării. De asemenea, a precizat că este scutită de la plata cauțiunii și a taxei de timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 92/2011.
Pe fondul cauzei, a invocat excepția prescripției dreptului de a cere și a efectua executarea silită în baza Sentinței penale nr. 423/20.03.2007, considerând că termenul de prescripție prevăzut de art. 405 Cod procedură civilă a început să curgă de la data de 4.06.2009 (data rămânerii irevocabile a sentinței penale), fiind culpa creditorilor că nu au înțeles să stăruie în executarea titlului executoriu, astfel încât hotărârea și-a pierdut puterea executorie, obligația civilă pusă în executare fiind imperfectă, iar actele de executare fiind nule de drept. În ceea ce privește motivele de nelegalitate a subliniat că, în baza art. II din Legea nr. 113/2013, toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM nu mai produc efecte juridice fiind nule de drept, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, executorii fiind obligați să emită alte acte de executare cu respectarea O.G. nr. 22/2002 și Codului de procedură civilă. A mai susținut că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia penală nr. 164 A pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, neputându-se verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate. De asemenea, a considerat că încheierea privind cheltuielile de executare din data de 13.11.2014 este nelegală, întrucât executorul judecătoresc nu a aplicat în mod corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012, precum și ale Codului fiscal cu privire la T.V.A., precum și că se solicită alte cheltuieli de executare care sunt nelegale și nejustificate.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 700, art. 711, art. 722 și următoarele Cod procedură civilă, ale Legii nr. 116/2013, ale Legii nr. 92/2011, ale O.G. nr. 22/2002 și ale O.U.G. nr. 51/1998.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata și terțul poprit nu au formulat întâmpinare în termenul de 10 zile, stabilit conform art. 201 alin. 1 și alin. 5 raportat la art. 716 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, până la depunerea de către contestatoare a cheltuielilor de comunicare a dosarului de executare, judecata fiind reluată în urma cererii de repunere pe rol formulată la data de 4 mai 2015.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Asociați D., C. & Asociații a înaintat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr. 1942/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
În fapt, prin titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2006, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 25 mai 2000 până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia. Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări atât în recurs, cât și în apel, prin Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin Decizia penală nr.164/A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu indicele inflației începând cu 24.05.2000, către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței apelate. Totodată, a înlăturat dispozițiile privind numărul unităților de fond și a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare.
Conform art. II din Legea nr. 113/2013, A. pentru Administrarea Activelor Statului a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții, contestatorul subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândind calitatea procesuală pe care aceasta o avea, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Prin cererea din 3.10.2014, pentru punerea în executare a Sentinței penale nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2006 împotriva debitorului A. pentru Administrarea Activelor Statului, creditorul B. F. (în calitate de moștenitoare a lui B. E., conform certificatului de moștenitor nr. 2/2014 din 30 ianuarie 2014 și certificatului suplimentar de moștenitor nr. 40/2014 din 2 aprilie 2014 emise de Biroul Notarilor Publici Asociați I. M. și P. I.-G.) s-a adresat Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești Asociați D., C. & Asociații, fiind deschis dosarul de executare nr. 1942/2014, în baza Încheierii din 6 octombrie 2014.
Executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014.
Prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil C. M. s-a stabilit valoarea creanței actualizată cu indicele de inflație din mai 2000 până în septembrie 2014 ca fiind de 371.464,83 lei, reprezentând echivalentul a 15.943 unități de fond (9.540 + 6.403). Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară reiese că expertul a avut în vedere modificările aduse titlului executoriu prin Decizia penală nr. 164/18.06.2008 a Curții de Apel București, stabilind numărul unităților de fond și valoarea sumelor efectiv investite pe baza Carnelelor de investitor FNI nr._/08.08.1997 și nr._/08.08.1997. Totodată, instanța constată că din cele două carnete de investitor nu reiese că investitorul B. C. E. ar fi răscumpărat unitățile de fond cumpărate, precum și că nu s-a indicat vreo eroare de calcul de către contestatoare.
Prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2014, executorul judecătoresc a stabilit valoarea creanței actualizate ca fiind cea calculată prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil C. M., precum și cheltuielile de executare în cuantum total de 12.398,17 lei, din care suma de 11.178,17 lei, inclusiv T.V.A., reprezintă onorariu de executor, suma de 600 lei, inclusiv T.V.A., reprezintă onorariu expert contabil, iar suma de 620 lei, inclusiv T.V.A., reprezintă cheltuieli necesare desfășurării executării silite.
Prin somația din data de 6 noiembrie 2014, executorul judecătoresc D. N. C. i-a pus în vedere debitoarei ca, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 288/2002, în termen de 15 zile de la comunicarea somației, să comunice înscrisurile doveditoare ale imposibilității consemnării creanței datorate în cuantum de 383.863 lei, în caz contrar urmând a se proceda la demararea procedurii de executare silită. Somația a fost primită de contestatoare la data de 13 noiembrie 2014, aceasta nedepunând la dosarul de executare niciun înscris din care să rezulte imposibilitatea de executare din cauza lipsei fondurilor.
Prin adresele din data de 12 decembrie 2014 comunicate terților popriți A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București și Banca de Import Export a României EXIM BANK S.A., executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei în măsura necesară realizării obligației în cuantum de 383.863 lei.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
I. Procedând la analizarea prescripției dreptului creditorului-intimat de a cere și efectua executarea silită, instanța reține că argumentele aduse de contestatoare sunt neîntemeiate, având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă de la data când hotărârea penală a devenit definitivă (4.06.2009), însă au operat cauze de întrerupere a termenului de prescripție, întrerupere care are la bază toate măsurile de ordin legislativ și instituțional adoptate de autoritățile legislative și executive ale statului român pentru asigurarea recuperării creanțelor de către investitorii FNI și care echivalează în acest caz cu o recunoaștere a datoriei.
În acest sens, instanța reține că prin Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (intrată în vigoare la data de 23.06.2011) și prin art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (intrată în vigoare la data de 26.04.2013), anterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, au fost adoptate de legiuitor o . măsuri menite să asigure un just echilibru între necesitatea asigurării resurselor bugetare pentru onorarea obligațiilor pe care le au A. și CNVM, inclusiv față de investitorii FNI, și buna funcționare a acestor instituții.
Aceste măsuri adoptate la nivel legislativ și instituțional pentru soluționarea problemelor legate de despăgubirea investitorilor FNI care s-au constituit părți civile în dosarul nr._/3/2006, echivalează cu o recunoaștere a drepturilor lor de creanță.
Or, din această perspectivă, este mai mult decât evident că a existat o întrerupere a cursului prescripției, în conformitate cu dispozițiile art. 4052 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă din 1865 (aflat în vigoare la data începerii prescripției). Având în vedere că ultima întrerupere a termenului de prescripție a avut loc la data publicării Legii nr. 113/2013, prescripția dreptului de a cere executarea silită nu a operat în privința creanței deținute de creditorul-intimat din prezenta cauză, anterior formulării cererii de executare silită din data de 3.10.2014, primul motiv invocat prin contestația la executare fiind neîntemeiat.
II. Invocarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 113/2013 este lipsită de relevanță în prezenta cauză, având în vedere că executarea silită a fost începută direct împotriva debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, după . actului normativ prin care aceasta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Astfel, încuviințarea executării silite și emiterea somației s-au realizat față de contestatoare, fiind eronate referirile acesteia la acte de executare întocmite asupra debitoarei CNVM.
III. De asemenea, este vădit neîntemeiată invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că din coroborarea acestora cu prevederile art. 667 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.
Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța reține că acest termen este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plăti sumele stabilite prin titluri executorii, determinată din lipsă de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.
Or, în cauza de față se poate observa că această dovadă nu a fost făcută, contestatoarea necomunicând niciun răspuns către executorul judecătoresc, în termenul de 15 zile de la primirea somației din data de 6 noiembrie 2014, deși executorul judecătoresc a solicitat expres instituției publice să facă dovada îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de termenul de plată prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Mai mult, este de subliniat că art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, dreptul respectiv rămânând iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Astfel, statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauza Ruianu contra României, cauza Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, cauza Ș. contra României, cauza V. I. contra României, cauza S. P. contra României). Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate concluziona că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului stabilit printr-o hotărâre judecătorească constituie atât o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție și jurisprudența Curții dată în aplicarea sa, cât și o atingere adusă dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, prin privarea creditorului de bunurile sale.
Față de cele arătate, se poate observa că argumentele invocate de contestatoare nu sunt în măsură să conducă la anularea actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 1942/2014, actele respective fiind întocmite de executorul judecătoresc potrivit cerințelor legale. Astfel, în condițiile în care art. 44 alin. 1 din Constituție garantează creanțele asupra statului, iar pentru achitarea sumelor datorate creditorului-intimat demersurile legislative și de ordin instituțional întreprinse în acest sens de autoritățile statului nu au condus la o realizare efectivă a creanțelor, deși este vorba de o hotărâre judecătorească executorie încă de la data de 04.06.2009.
IV. În ceea ce privește motivele invocate cu privire la modul de calcul al despăgubirilor pentru care a fost emisă somația, se poate observa că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care în dosarul de executare nr. 1942/2014 se regăsește originalul carnetelor de investitor FNI, iar expertul contabil a procedat la calcularea despăgubirilor în raport de criteriile prevăzute în titlul executoriu, criticile contestatoarei în privința modului de calcul nefiind argumentate cu elemente concrete care să se circumstanțieze cazului de față.
Contrar susținerilor contestatoarei, din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în dosarul de executare reiese că s-a avut în vedere valoarea sumelor efectiv investite la data achiziționării, acestea fiind actualizate cu indicele de inflație începând cu 24 mai 2000 și până la data întocmirii raportului. Astfel, expertul contabil C. M. a avut în vedere modificările aduse titlului executoriu prin Decizia penală nr. 164/18.06.2008 a Curții de Apel București, stabilind numărul unităților de fond și valoarea sumelor efectiv investite conform Carnelelor de investitor FNI nr._/08.08.1997 și nr._/08.08.1997. Totodată, instanța constată că din cele două carnete de investitor nu reiese că investitorul B. C. E. ar fi răscumpărat unitățile de fond cumpărate, precum și că nu s-a indicat vreo eroare de calcul de către contestatoare.
Pe de altă parte, contestatoarea s-a rezumat la redarea unor pasaje din Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008, fără a indica în concret dacă în afara carnetului de investitor există și alte documente financiar-bancare dintre cele enumerate în decizie, care o privesc pe creditoare și care ar fi trebuit avute în vedere la calcularea despăgubirilor, deși sarcina probării susținerilor îi revine, potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă
V. Referitor la legalitatea Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 6.11.2014, instanța stabilește că, în conformitate cu art. 669 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Somația adresată contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, cum a susținut aceasta, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bună-voie a titlului executoriu. În acest sens, trebuie subliniat că pentru a refuza executarea silită declanșată împotriva sa sau pentru a justifica neexecutarea de bună-voie a creanței, contestatoarea din prezenta cauză nu se poate prevala de dispozițiile art. 1 și ale art. 2 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege menționat, respectiv lipsa fondurilor. Din contră, procedura de executare silită a fost determinată de atitudinea pasivă a contestatoarei care nu a executat de bună-voie o sentință judecătorească pentru o perioadă lungă de timp, afectând dreptul intimatului la un proces echitabil.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, republicată, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată în cauză, contrar susținerilor debitoarei, că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000.
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a T.V.A.-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii T.V.A.-ului, impozit indirect ce este suportat potrivit art. 125 și următoarele Cod fiscal de destinatarul final, respectiv de creditorul care beneficiază de serviciile executorului judecătoresc. Debitorul este obligat a rambursa și aceste cheltuieli de executare creditorului, nefiind incluse în onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul judecătoresc este cel care colectează impozitul indirect, pe când titularul obligației fiscale este creditorul.
Din verificarea onorariului în cuantum de 11.178,17 lei calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariul de expert în cuantum de 600 lei și cheltuieli necesare desfășurării executării silite în cuantum de 620 lei, instanța constată că stabilirea acestora este prevăzută expres de art. 669 alin. 3 pct. 4 și pct. 5 Cod procedură civilă, precum și că executorul judecătoresc a detaliat activitățile necesare desfășurării executării silite, în legătură cu care a perceput asemenea cheltuieli, acestea fiind justificate de actele aflate în dosarul de executare.
P. aceste considerente, reținând că nu este întemeiat niciunul dintre motivele de nulitate invocate de contestatoare cu privire la actele de executare contestate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Față de soluția ce va fi pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, instanța va respinge și cererea de întoarcere a executării silite, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost desființate actele de executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va constata că a rămas fără obiect.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate contestația la executare și cererea de întoarcere a executării formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., cu sediul în București, .. S., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata B. F., cu domiciliul în C., ., județul C., și cu terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 718 alin. 1 și art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. B.
Se comunică:
- contestatoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, la sediul din București, .. Ș., nr. 50, sector 1;
- intimatei B. F., la domiciliul din C., ., județul C.;
- terțului poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, la sediul din București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. M.B., M.S./4 ex./28.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Întoarcere executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
