Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 14684/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. _
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ROBERT CRISTIAN BURLACU
GREFIER C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S. E. CYPRUS LIMITED PRIN ADMINISTRATOR ACTIVE S.C. CREDITEXPRESS FINANCIAL SERVICES S.R.L., și pe debitorul S. T., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015 sub nr._, creditoarea S. ECONOMI CYPRUS LIMITED a solicitat, în contradictoriu cu debitorul S. T. emiterea ordonanței de plată prin care acesta să fie obligat la plata către creditoare a sumei 2093,2724 lei reprezentând contravaloare servicii, penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere de la data scadenței debitului principal și până la plata efectivă totalizând 2093,2724 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între pârât și COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATIONS SA s-a încheiat contractul_/30.04.2013, pârâtul consimțind și la aplicarea contractului a Termenilor și Condițiilor Generale în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale pentru suma de 2093,2724 lei.
A mai arătat reclamanta că pentru nechitarea la termen a sumelor din facturi, penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere totalizează 2093,2724.
Reclamanta a mai învederat instanței că a cesionat creanța de la creditorul inițial COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATIONS SA.
În drept creditoarea a invocat prevedrile art. 1013-1024 din Cod.proc.civ.
În dovedirea cererii creditoarea a depus următoarele înscrisuri: copie facturi, copie contract abonament.
Debitorul, legal citat în conformitate cu prevederile art. 1018 alin. 1-3 Cod proc. civilă, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei conform art.6 alin.2 din OUG 80/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATIONS SA, în calitate de prestator servicii telefonie mobilă și pârâtul S. T., în calitate de beneficiar servicii telefonie mobilă s-a încheiat contractul nr._/30.04.2013 (filele 4-15) fiind compus din 2 părți: Contract de abonament și Termeni Generali ai contractului de abonament.
În temeiul contractului menționat prestatorul de servicii a emis facturile de la filele 16 verso-18 verso din dosar.
Conform contractului de cesiune de creanțe nr._/COS/FIN/CFI/_ (filele 34-40), reclamanta a făcut dovada cesionării creanței ce îl privește pe pârât.
Sub aspectul admisibilității procedurii, în conformitate cu art. 1014 C. conform căruia prevederile titlului IX se aplică crențelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate de un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură, orin în alt mod admis de lege, instanța constată procedura admisibilă, astfel:
Obiectul litigiului constă în plata unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, respectiv contractul nr._/30.04.2013.
Creditoarea deține o creanță ce constă în plata unei sume de bani, respectiv suma de 2093,2724 lei.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, conform art. 662 alin.2 C. creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Instanța constată că în cauză creanța este certă, ea rezultă din prevederile contractuale și din facturile emise.
Sub aspectul caracterului lichid, conform art. 662 alin.3 C. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Instanța constată că, în cauză, creanța este lichidă ea având ca obiect plata unor sume de bani pentru serviciile prestate și individualizate prin facturi și contract.
Sub aspectul exigibilității, art. 662 alin.4 C. prevede că creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Instanța constată sumele datorate de debitoare ca fiind exigibile, astfel, conform art.10.7 din contract debitorul avea obligația de a achita suma facturată în termen de 14 zile de la emiterea facturii, cum în cauză nu există nicio dovadă a vreunei plăți, instanța constată creanța exigibilă.
Instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina debitorului prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către aceasta.
Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză creditoarea a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare.
Debitorul, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. Astfel prin coroborarea dispozițiilor art. 1019 alin. 3 C.pr.civ. potrivit căruia instanța poate aprecia nedepunerea întâmpinării de către pârât ca fiind o recunoaștere a pretențiilor creditorului instanța îl va obliga pe debitor la plata sumei de 2093,2724 lei.
Referitor la capetul de cerere privind plata sumei de 2093,2724 lei reprezentând contravalorea penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere până la concurența debitului principal conform art. 10.10 din Termeni Generali ai contractului de abonament, instanța reține următoarele:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii, care a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, având în vedere calitatea părților (comerciant, respectiv consumator, astfel cum sunt definite noțiunile prin Legea nr. 193/2000). Astfel, din datele speței reiese că pârâtul, care este o persoană fizică, nu a fost animat de un scop lucrativ când a încheiat convenția cu prestatorul cedent, iar prestatorul cedent al creanței reprezintă o persoană juridică ce urmărește un scop patrimonial .
Curtea europeană de justiție a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre (C. vs. Enel din 15.7.1964). Așadar, normele comunitare primează asupra tuturor normelor naționale, chiar ulterioare,indiferent de natura sau rangul textului național în cauză (constituție, lege, decret, hotărâre) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directivă, decizie).
În consecință, aplicarea jurisprudenței CEJ este obligatorie pentru judecătorul național.
În cauza C 243/08 (Pannon GSM Zrt.), Curtea a hotărât:„Articolul 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator și că nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză.
Instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă, instanța nu o aplică, exceptând cazul în care consumatorul nu se opune.
De asemenea, în cauzele reunite C-240/98 – C-244/98, Curtea Europeană de Justiție a stabilit obligativitatea instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate între consumatori și comercianți.
Clauza penală prevăzută în contract cu privire la penalitățile de întârziere reprezintă o clauză abuzivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Anexa 1 lit. i din Legea nr. 193/2000 prevede cu titlu exemplificativ că sunt considerate abuzive clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Art. 10.10 din Termeni Generali ai contractului de abonament nu au fost negociate direct cu consumatorul, contractele încheiate între părți fiind contracte standard preformulate. Sarcina probei privind negocierea clauzelor revenea reclamantei, care nu a dovedit că aceste clauze au fost negociate direct cu consumatorul. Semnarea contractului de consumator nu implică dovada faptului că respectivele clauze au fost negociate.
Clauza penală prin care reclamanta solicită plata unor penalități de întârziere în valoare de 0,5% pe zi (aproximativ 182,5% pe an) se află într-o flagrantă opoziție cu orice prejudiciu rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanței, mai ales cu cât, în clauza respectivă se prevede că penalitățile vor fi datorate până la achitarea efectivă a debitului pe care îl poate depăși ca și cuantum, iar nu doar până la concurența debitului principal.
Consecința constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate o reprezintă lipsirea de efecte conform art. 6 din Legea nr. 193/200 și art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993.
Prin urmare, nu este incidentă sancțiunea nulității, ci sancțiunea ineficacității, specifică dreptului consumatorului.
Nu se poate considera că numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 și urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator. Astfel, procedura respectivă constituie un mijloc suplimentar, instituționalizat, de protecție, care prezintă avantajul că instanța poate obliga comerciantul să modifice condițiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însă sancțiunea lipsei de efecte a clauzei abuzive, caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecția consumatorilor, care poate fi invocată chiar din oficiu de instanță în situația, mult mai frecventă, în care comerciantul formulează acțiuni în justiție pentru executarea obligațiilor decurgând din contractele cu consumatorii care cuprind clauze abuzive.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, constatând caracterul abuziv al clauzei menționate inserate în contract va constata ineficacitatea acesteia și drept consecință va respinge ca neîntemeiat capetul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 2093,2724 lei reprezentând penalități de întârziere în valoare de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii de emitere a ordonanței de plată și constatând culpa procesuală a debitorului, îl va obliga pe debitor la plata cheltuielilor de judecată angajate de creditoare, în cuantum de 200 de lei, constând în taxă judiciară de timbru (fila 1).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea creditoarei S. Economi Cyprus Limited SRL,cu sediul în București, sector 4, clădirea Central Business Park, corp B, ., J40/_/2007, CUI RO_, formulată în contradictoriu cu pârâtul S. T., cu sediul în București, .. 23, sector 1.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 2093,2724 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Respinge capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 2093,2724 lei reprezentând penalități de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare pentru creditor și debitor în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. B. C. I. Ț.-F.
Red. RB / Teh. CȚ
4 EX / 2 .
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL... | Succesiune. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
