Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 15526/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 03.09.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE – A. BUȘULESCU
GREFIER – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta R. (F. G.) R. P. în contradictoriu cu pârâta BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, personal, și pârâta, prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, identificată cu C.I. ., nr._, eliberat la data de 21.01.2008 de către S.P.C.E.P. Sector 1, Biroul nr. 2.
Pârâta, prin avocat, invocă excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la modificarea procentului de dobândă și comisionul de gestionare a creditului. În susținerea excepției, arată că dobânda variabilă reprezintă prețul contractului, iar în cadrul contractului, clauzele sunt redactate în mod clar.
Reclamanta, personal, în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, arată că nu i s-au explicat toate aspectele, întrucât inițial comisionul era de 10,4%, după care s-a plătit 18%.
Instanța respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la modificarea procentului de dobândă și comisionul de gestionare a creditului, apreciind că motivele invocate au caracterul unor apărări de fond, ce urmează a fi avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei pe fond.
Pârâta, prin avocat, invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect încheierea unui act adițional,arătând că nu există o obligație a băncii să încheie un act adițional.
Reclamanta, personal, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiate, întrucât primirea unui mesaj nu se poate interpreta ca un acord tacit.
Instanța respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect încheierea unui act adițional, constatând că apărările pârâtei nu conduc la ideea de fine de neprimire a cererii, de excepție procesuală, ci privesc exclusiv aspecte de temeinicie a cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar în situația în care se impune, și proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate.
Pârâta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul contestatorului. Cu privire la probele solicitate de către reclamantă, arată că se opune probei cu expertiza în specialitatea contabilitate, apreciind că nu este necesară, întrucât datele din cadrul extraselor sunt foarte clare.
În baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamantei, apreciind probele pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Respinge proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, solicitată de către reclamantă, apreciind că proba nu este utilă soluționării cauzei, întrucât eventualul mod de calcul al dobânzii urmează a fi stabilit de către instanță, iar de către expert.
Pârâta, prin avocat, depune la dosar interogatoriul în vederea administrării reclamantei.
Instanța procedează la administrarea interogatoriului reclamantei, propus de către intimată.
Nemaifiind alte probe de administrat si cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, personal, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cât și amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere motivele astfel cum au fost învederate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 10.09.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta R. (F. G.) R. P. în contradictoriu cu pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE S.A., având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10.09.2015, și deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.03.2015, sub nr._, reclamanta R. (F. G.) R. P. a chemat în judecată pe pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate caracterul abuziv și să se dispună eliminarea din Contractul de credit nr._/02.03.2006 a clauzei contractuale cuprinse la art. 3 paragraful 2 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral procentul de dobândă, a clauzei contractuale cuprinse la art. 2 paragraful 2 din contract referitoare la comisionul de gestionare a creditului, a clauzei contractuale cuprinse la art. 9 din contract referitoare la dreptul băncii de a declara întregul credit scadent anticipat; restituirea sumelor achitate cu titlul de dobânzi și comisioane nelegal percepute în baza clauzelor abuzive inserate în cuprinsul contractului; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite suplimentar; obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional cu reclamanta, prin care să modifice clauzele prevăzute la art. 3 din Contractul de credit, în sensul că pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă este compusă din indicele de referință de ROBOR, la care se adaugă marja băncii fixă de 2,62%, precum și mențiunea eliminării clauzelor și comisioanelor abuzive menționate. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, în esență, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Contractul de credit nr._/02.03.2006, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 29.000 lei, pe o perioadă de 120 luni. Aceasta a menționat că la data contractării creditului rata dobânzii era de 10,40% pe an, conform clauzei înscrise la art. 3 para. 1 din contract, iar clauza contractuală cuprinsă la art. 3 paragraful 2 este abuzivă, întrucât dobânda este calculată după metode interne și poate fi modificată în orice moment, banca neargumentând variația în niciun fel, deși ea ar trebui calculată în funcție de evoluția indicelui de referință ROBOR. Aceasta a învederat incidența art. 1 și art. 4 din Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE și jurisprudența constantă CJUE, și a solicitat instanței să constate că dobânda curentă este compusă din indicele de referință de ROBOR, la care se adaugă marja băncii fixă de 2,62%, existentă în contract. A mai arătat că perceperea comisionului de gestionare creează un vădit dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, și contravine bunei-credințe, iar acesta este perceput fără a exista o contraprestație din partea pârâtei. În ceea ce privește clauza contractuală cuprinsă la art. 9 din contract referitoare la dreptul băncii de a declara întregul credit scadent anticipat, reclamanta a învederat că aceasta reprezintă o clauză abuzivă, fiind cuprinsă într-un contract preformulat, căruia îi lipsește caracterul negociat, iar alegerea variantei cel mai puțin costisitoare trebuie să aparțină debitorului, posibilitatea băncii de acționa în orice fel fiind susceptibilă de abuzuri. Aceasta a mai indicat că stabilirea unui număr excesiv de comisioane încalcă dreptul consumatorilor la o informare precisă și corectă, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul consumului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 11-29).
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, față de prevederile art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. 80/2013.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 27.03.2015, reclamanta a precizat cuantumul sumei solicitate cu titlul de dobândă nelegal încasată în perioada 06.04._15, respectiv 5542,03 lei; cuantumul sumei solicitate cu titlul de comision de gestionare/administrare, calculată până la data de 15.03.2015, respectiv 3136,19; cuantumul sumei solicitate cu titlul de dobândă legală aferentă sumelor plătite suplimentar, calculată până la data de 15.03.2015, respectiv 594,40 lei.
La data de 06.05.2015 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității capetelor 1, 2 și 7 de cerere, iar pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Aceasta a arătat că, în speță, clauzele reclamate nu au caracter abuziv, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4-6 din Legea 193/2000, toate costurile contractului făcând parte din prețul acestuia și neputând fi evaluate conform art. 4 alin.6 din Legea 193/2000. Pârâta a învederat că instituția bancară nu este ținută din oficiu să inițieze ea procedurii negocierii, iar caracterul negociat al contractului reiese chiar din conținutul său. Cu privire la negocierea clauzelor contractuale, pârâta a învederat instanței că reclamanta a obținut condiții derogatorii la acordarea creditului, condiții mult mai avantajoase față de oferta standard a băncii, iar reclamanta nu a formulat nicio cerere suplimentară de modificare a unor clauze contractuale. În ceea ce privește inexistența dezechilibrului semnificativ pârâta a arătat instanței că acest dezechilibru trebuie să existe în raport de toate clauzele contractului, iar aceasta a acționat cu bună-credință în relația contractuală cu reclamanta.
Pârâta a mai precizat că, referitor la comisionul de gestionare, acesta era permis atât de prevederile O.G. 21/1992, cât și ulterior de O.U.G. 50/2010, întrucât este necesar pentru operațiunile necesare derulării creditului. A mai arătat pârâta că la momentul semnării contractului nu exista niciun act normativ care să o oblige la definirea comisioanelor, iar acesta nu are caracterul de dobândă mascată cât timp a fost evidențiat în mod separat de dobândă prin graficul de rambursare. De asemenea, aceasta a menționat că, în speță, cererea de obligare a băncii la încheierea unui act adițional este, în principal, inadmisibilă, și, în subsidiar, neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamantei, și a respins proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, solicitată de către reclamantă, apreciind că proba nu este utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 02.03.2006, între pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE S.A., pe de o parte, reclamanta R. (F. G.) R. P., în calitate de împrumutat, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit nr._/02.03.2006, având ca obiect acordarea unui împrumut pentru nevoi personale în cuantum de 29.000 lei, pentru o perioadă de 120 luni, începând cu data de 02.03.2006 (filele 11-14).
Prin clauza cuprinsă la art. 3.1 din Contractul de credit s-a prevăzut: „Creditul se acordă cu o dobândă de 10,40% pe an, ce se va calcula de la data punerii la dispoziție și până la rambursarea integrală a creditului”, iar la art. 3.2 s-a menționat că „Pe parcursul utilizării creditului, banca poate modifica procentul de dobândă, în funcție de costurile resurselor sale. Noul procent al dobânzii va fi afișat la sediul băncii la data intrării în vigoare a modificării și se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii. Împrumutatul va lua cunoștință de modificarea dobânzii prin afișările făcute la sediile băncii, împrumutatul având și posibilitatea de a fi informat la cerere, prin extrasul de cont”.
De asemenea, la art. 2.2 din contract s-a prevăzut că, „Lunar, împrumutatul va plăti un comision de gestionare a creditului, conform listei de tarife și comisioane standard în vigoare, listă disponibilă la toate unitățile băncii. La data prezentului contract, valoarea comisionului este de 0,15% din soldul creditului”.
În drept, față de situația de fapt expusă, se impune, în primul rând, precizarea că, având în vedere încheierea contractului de credit anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare), raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum stabilesc art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009 și art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009.
Potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzis comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Art. 4 din această Lege stabilește că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În ceea ce privește Contractul de credit nr._/02.03.2006, instanța stabilește că acesta reprezintă contract de adeziune, lipsind posibilitatea consumatorului de a negocia clauzele care reglementează desfășurarea relațiilor contractuale, acestea fiind preformulate de către bancă.
În acest sens, instanța reține că aducerea la cunoștința clientului a contractului de credit nu reprezintă negociere, ci o componentă a dreptului la informare al consumatorului. De asemenea, posibilitatea consumatorului de a opta între diferite servicii oferite de bancă nu reprezintă negociere, având în vedere că pentru fiecare tip de serviciu (credit cu dobândă fixă sau credit cu dobândă variabilă) există un contract preformulat de către prestatorul de servicii, cu privire la care consumatorul nu poate aduce modificări.
Cum banca nu a probat că a negociat efectiv și direct cu reclamanta clauzele a căror nulitate s-a solicitat, deși această probă îi incumba, prezumția relativă instituită de lege nu a fost răsturnată. În atare situație, instanța reține că acest contract de credit este preformulat de bancă, standardizat, în care consumatorul nu are posibilitatea să intervină, putând doar să adere sau nu la el, consumatorul fiind privat de o informare corectă și completă asupra tuturor condițiilor de creditare, neavând niciun fel de relevanță eventualele studii ale împrumutatului sau activitatea sa profesională.
În acest sens, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000, potrivit cărora dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Astfel, observând convenția de credit intervenită între reclamantă și pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE S.A., este evident ca aceasta cuprinde clauze prestabilite de către împrumutător, fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, de a le modifica sau înlătura, forma convenției fiindu-i impusă de către bancă.
Referitor la clauzele prevăzute la art. 3.2 din Contractul de credit nr._/02.03.2006, invocate de reclamantă ca fiind abuzive, instanța reține că acestea au caracter abuziv în ceea ce privește posibilitatea băncii de a modifica unilateral procentul de dobândă.
În primul rand, instanța reține că pârâta, în mod unilateral și fără o negociere cu reclamantul, și-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii,„în funcție de costurile resurselor sale” și fără a preciza care vor fi elementele componente ale dobânzii, printr-o clauză care instituie avantaje pentru aceasta și care-i permite să majoreze dobânda în mod arbitrar, fapt ce determină o încălcare evidentă a intereselor economice ale reclamantului-împrumutat, acesta fiind nevoit să achite o sumă mai mare decât cea stabilită inițial, prin creșterea ratei împrumutului de rambursat.
Pentru a reține stipularea în contract a unui motiv pentru revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrise, care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște de la început că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. D. astfel opțiunea lui de a contracta este liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța judecătorească să aibă posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat și eficient pentru a conchide în sensul existenței sau inexistenței situației care constituie motiv pentru majorarea dobânzii. Astfel, banca nu a inserat în contract care sunt elementele ce influențează politica băncii pentru a da posibilitatea reclamantului de a face demersuri și de a cerceta, înainte de semnarea convenției, modalitatea în care aceste elemente variază și implicit de a face un studiu privind posibilitatea dobânzii de a varia și marja acesteia de variație, în funcție de acest element.
De asemenea, instanța apreciază că și teza conform cărei banca are dreptul, nu obligația, de a modifica procentul de dobândă, fără a exista consimțământul clientului, reprezintă o clauză abuzivă. Astfel, prin inserarea acestei clauze se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, de vreme ce permite pârâtei să modifice după bunul plac dobânda în cazul în care apreciază că această măsură față de „costurile resurselor sale”. Inserarea dreptului băncii de a modifica rata dobânzii în funcție de „costurile resurselor sale” deschide posibilitatea societății bancare de a calcula dobânda doar în funcție de propriul interes financiar. Or, în vederea respectării echilibrului contractual este evident că rata dobânzii trebuie să varieze, atât crescător, cât și descrescător, în funcție de un element neutru, obiectiv. Prin urmare, această prevedere prin ea însăși creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților motiv pentru careinstanța apreciază că teza potrivit căreia banca are dreptul de a modifica unilateral procentul de dobândă,în funcție de costurile resurselor sale, reprezintă o clauză abuzivă.
Mai mult, instanța subliniază că nu sunt menționate în mod expres elementele componente ale dobânzii, așa încât, în eventualitatea unui litigiu, nu se poate aprecia dacă modificarea dobânzii a intervenit în mod întemeiat și dacă Banca a stabilit în mod corect noul procent de dobândă aplicabil. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit.
Având în vedere formularea deosebit de generală, instanța consideră că dispozițiile art. 3.2 din Contractul de credit nr._/02.03.2006 nu sunt clare, fără echivoc, ci permit pârâtei să modifice discreționar rata dobânzii curente pentru motive necunoscute de reclamantă, care scapă aprecierii acesteia și eventualului control al instanței, contrar principiului bunei-credințe și creând un vădit dezechilibru contractual, reprezentând astfel clauze abuzive în sensul dispozițiilor art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
În acest sens, instanța apreciază că singurul procent de dobândă aplicabil contractului este cel stabilit la momentul încheierii contractului și determinat în contract, respectiv procentul de dobândă de 10,40% pe an.
Prin stabilirea aplicării acestui procent de dobândă, instanța nu completează contractul de credit, ci face aplicarea art. 969 Cod civil, impunând băncii să respecte modalitatea de calcul a dobânzii, ce rezultă din chiar interpretarea art. 3.1 și art. 3.2 din Contractul de credit nr._/02.03.2006.
În consecință, având în vedere că ratele încasate de către bancă au fost stabilite prin includerea unor dobânzi stabilite cu încălcarea flagrantă a clauzei contractuale cuprinse la art. 3.1 și 3.2 din contract, în conformitate cu art. 969 și art. 1073 cod civil din 1864, instanța va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei reprezentând dobânda contractuală percepută în mod excesiv, prin raportare la procentul de dobândă stabilit la data încheierii contractului, respectiv 10,40% pe an, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data plății de către reclamantă și până la data restituirii efective de către pârâtă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 2 paragraful 2 din contract referitoare la comisionul de gestionare a creditului, instanța va analiza în continuare îndeplinirea condițiilor care imprimă unei clauze contractuale caracter abuziv – conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE –, și anume: clauza să nu fie negociată individual și să se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor.
- Referitor la caracterul nenegociat al clauzei cuprinse la art. 2.2 din contract, astfel cum s-a arătat mai sus, acesta se regăsește cu privire la toate comisioanele percepute de unitatea bancară, inclusiv în ceea ce privește comisionul de gestionare.
Este vădit neîntemeiată și invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, întrucât consumatorul nu consideră ca fiind abuziv prețul serviciilor de care a beneficiat, ci faptul că este obligat să plătească, pe lângă prețul reprezentat de dobânda lunară, diferite comisioane, pentru care nu primește o contraprestație, clauza prin care sunt stabilite obligații de plată suplimentare prețului reprezentat de dobânda curentă nefiind exclusă de la verificarea caracterului abuziv, cu atât mai mult nu este exprimat în mod clar și inteligibil conținutul serviciului pentru care este perceput comisionul.
- În privința îndeplinirii celei de-a doua condiții ce atrage caracterul abuziv al unei clauze, respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, instanța reține că perceperea de către bancă a comisionului de gestionare în cuantum de 0,15% nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, acest comision reprezentând prețul pe care împrumutatul îl plătește pentru serviciile prestate de bancă în legătură cu administrarea contului de credit și încasarea ratelor lunare. Acest comision nu este inclus în dobânda curentă care reprezintă prețul împrumutului acordat, respectiv suma de bani pe care banca o primește pentru că a împrumutat-o pe reclamantă. Comisionul de gestionare este perceput pentru servicii bancare lunare prestate în legătură cu administrarea creditului, acestea fiind distincte de serviciile de creditare.
Includerea comisionului de gestionare în dobânda anuală efectivă nu are caracter abuziv, întrucât dobânda anuală efectivă trebuie să cuprindă costul total al creditului, astfel cum se prevede la art. 7 pct. 6 din O.U.G. nr. 50/2010, aceasta fiind utilă pentru informarea clientului cu privire la costurile totale pe care le suportă. Spre deosebire de dobânda anuală efectivă, dobânda curentă reprezintă prețul creditării, respectiv procentul pe care îl percepe unitatea bancară pentru transmiterea către reclamant a unei sume de bani, de folosința căreia este lipsită pentru o anumită perioadă de timp.
Instanța mai reține că perceperea comisionului de gestionare/administrare a creditului este permisă în mod expres de art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, cu condiția ca atunci când se calculează ca procent, să fie aplicat la soldul curent al creditului, condiție care este îndeplinită de clauzele contractuale analizate.
Stabilirea unui preț pentru serviciile prestate de pârâtă în legătură cu administrarea rambursării creditului acordat nu poate avea caracter abuziv, având în vedere că în contract s-a prevăzut, în mod expres și într-un limbaj inteligibil, obligația și scopul plății acestui comision, nemulțumirea părții în legătură cu valoarea comisionului legal stabilit nereprezentând motiv de analiză a caracterului abuziv al clauzei, conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
- În ceea ce privește cea de-a treia condiție ce atrage caracterul abuziv al unei clauze, respectiv producerea dezechilibrului contractual contrar cerințelor bunei-credințe, instanța stabilește că această cerință nu se regăsește în privința comisionului de gestionare, care este perceput pentru serviciile prestate de unitatea bancară în legătură cu acordarea creditului, fiind permis de prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010.
Fiecare client al băncii, urmare a încheierii unui contract de credit, are obligația, pe lângă obligațiile individuale prevăzute în contract, să asigure resursele financiare de care banca are nevoie în activitatea sa curentă, sumele încasate cu titlul de dobândă neacoperind aceste cheltuieli ale băncii, costuri necunoscute consumatorului la momentul încheierii contractului. Dar, cuantumul acestor costuri nu trebuie să conducă la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
În acest sens, este relevantă și Hotărârea C.J.U.E. din data de 26.04.2012 în cauza C-472/10 (INVITEL-Ungaria), potrivit căreia se poate aprecia ca fiind abuzivă clauza care figurează în condițiile generale ale contractelor încheiate cu consumatorii prin care un vânzător sau un furnizor prevede o modificare unilaterală a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fără a descrie însă în mod explicit modalitatea în care sunt stabilite respectivele costuri și fără a indica un motiv întemeiat pentru această modificare.
Reținând faptul că prin clauza cuprinsă la art. 2.2, prin care se stabilește obligația împrumutatului de plată a comisionului de gestionare, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe, această sumă fiind datorată pentru servicii prestate de către unitatea bancară în legătură cu creditul acordat, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.2 din Contractul de credit nr._/02.03.2006.
În privința capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 9 din contract, referitoare la dreptul băncii de a declara întregul credit scadent anticipat, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Clauza cuprinsă la art. 9 din Contractul de credit nr._/02.03.2006 nu are caracter abuziv, întrucât nu există niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, declararea scadenței anticipate a creditului fiind urmarea neîndeplinirii de către împrumutat a obligațiilor asumate prin contract. Astfel, instanța reține că scadența anticipată a creditului este consecința firească în cazul neîndeplinirii obligației consumatorului de plată a ratelor și dobânzilor, fiind legată în mod direct de culpa împrumutatului.
De asemenea, stabilirea ca motiv pentru declararea exigibilității anticipate a creditului a situației de neplată la scadență a ratelor și dobânzilor aferente creditului corespunde unui scop just urmărit de bancă, nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, ci asigură păstrarea condițiilor de creditare pe toată durata contractului.
Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiat, și capătul 4 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu titlul de comision nelegal.
Instanța reține ca fiind neîntemeiat și capătul 7 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional cu reclamanta, prin care să modifice clauzele prevăzute la art. 3 din Contractul de credit, în sensul că pe tot restul perioadei de derulare a contractului dobânda curentă este compusă din indicele de referință de ROBOR, la care se adaugă marja băncii fixă de 2,62%, precum și mențiunea eliminării clauzelor și comisioanelor abuzive menționate.
Potrivit considerentelor mai sus-arătate, instanța a stabilit că dispozițiile art. 3.2 din Contractul de credit, referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, constituie clauze abuzive în sensul dispozițiilor art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Totodată, instanța reține că, la art. 3.1 din Contract, părțile au stabilit că dobânda creditului va fi de 10,40% pe an, în niciun articol din contract nefiind prevăzut caracterul variabil al dobânzii, ci doar posibilitatea băncii de a modifica dobânda în funcție de costurile resurselor sale, clauză apreciată deja ca fiind abuzivă de către instanță.
Astfel, instanța apreciază că nu există niciun considerent pentru care instanța să intervină în voința părților exprimată la momentul semnării contractului, prin stabilirea caracterului variabil al dobânzii și stabilirea unei formule de calcul a dobânzii (indicele de referință de ROBOR + marja băncii fixă de 2,62%), în sensul solicitat de reclamantă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept menționate, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, va constata caracterul abuziv și va dispune eliminarea din Contractul de credit nr._/02.03.2006 a clauzei contractuale cuprinse la art. 3 paragraful 2 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral procentul de dobândă, cu obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma reprezentând dobânda contractuală percepută în mod excesiv, prin raportare la procentul de dobândă stabilit la data încheierii contractului, respectiv 10,40% pe an, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data plății de către reclamantă și până la data restituirii efective de către pârâtă. De asemenea, va respinge, ca neîntemeiate, capătul 2 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 2 paragraful 2 din contract referitoare la comisionul de gestionare a creditului, capătul 3 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 9 din contract referitoare la dreptul băncii de a declara întregul credit scadent anticipat, capătul 7 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional cu reclamanta, precum și capătul 4 de cerere în ceea ce privește restituirea sumelor percepute cu titlul de comision nelegal.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. (F. G.) R. P., cu domiciliul în ., ., ., sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE S.A., cu sediul în .. 31, sector 1, București.
Constată caracterul abuziv și dispune eliminarea din Contractul de credit nr._/02.03.2006 a clauzei contractuale cuprinse la art. 3 paragraful 2 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral procentul de dobândă.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma reprezentând dobânda contractuală percepută în mod excesiv, prin raportare la procentul de dobândă stabilit la data încheierii contractului, respectiv 10,40% pe an, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data plății de către reclamantă și până la data restituirii efective de către pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiate, capătul 2 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 2 paragraful 2 din contract referitoare la comisionul de gestionare a creditului, capătul 3 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la art. 9 din contract referitoare la dreptul băncii de a declara întregul credit scadent anticipat, capătul 7 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional cu reclamanta, precum și capătul 4 de cerere în ceea ce privește restituirea sumelor percepute cu titlul de comision nelegal.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 15.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-09-2015, Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
