Pretenţii. Sentința nr. 3220/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3220/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3220/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 3220
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., reclamant S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. și pe pârât C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, pârât C. J. T., pârât J. T. PRIN PRESEDINTELE CONSILIULUI J., pârât C. L. . L. PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 19.02.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 10.05.2012 sub nr._ reclamanta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. a chemat în judecată pe pârâții C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., C. Județean T., Județul T., C. L. . L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 775 lei, cu titlu de despăgubiri și a dobânzilor legale calculate de la data plății despăgubirii și până la plata integrală a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 14.02.2010, autoturismul propriului său asigurat a fost avariat în timp ce circula pe raza comunei L., din cauza unor gropi nesemnalizate aflate în carosabil și că a achitat asiguratului său o despăgubire de 775 lei.
S-a mai arătat că sunt întrunite în cauză elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția pârâților, precum și raportul de cauzalitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 998 și 999 din Codul civil, O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 43/2007, art. 5, 12 și 7201 și urm. din codul de procedură civilă și O.G. nr. 13/2011.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei, înscrisuri în fotocopie.
La data de 17.10.2012 pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, lipsei calității procesuale pasive, prematurității și prescripției și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 21.06.2012 pârâții Județul T. și C. Județean T. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 23.10.2012 pârâții . L. al Comunei L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 4537/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 7883/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, iar prin decizia nr. 2937/27.09.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea conflictului de competență a fost stabilită competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel încât la data de 09.01.2014 s-a reînregistrat pe rolul acesteia dosarul nr._, ce face obiectul prezentei cauze.
La termenul din 04.03.2014, în ședință publică, instanța a pus în discuția părților excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prematurității și prescripției, pe care le-a unit cu fondul.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea auto.
Analizând actele și lucrările dosarului și pronunțându-se cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă asupra excepțiilor invocate de pârâți, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea dintre pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantului, fiind cel care pornește acțiunea, revenindu-i sarcina de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților.
În speță, instanța reține, având în vedere prevederile art. 22 din O.G. nr. 43/2007, conform cărora administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene de pe raza administrativ-teritorială a acestora, precum și faptul că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale Legii nr. 215/2001, că drumul pe care se susține că s-a produs accidentul se află și în administrarea Unității Administrativ-Teritoriale Județul T. și a Consiliului Județean T..
În același timp, instanța reține că, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 43/1997, H.G. nr. 930/2002, ale Legii nr. 215/2001, ., pe care s-a produs accidentul, se află și în administrarea celorlalți trei pârâți, întrucât . L. al Comunei L. sunt responsabile, prin prisma faptului că presupusul accident s-a produs pe raza comunei L., iar C.N.A.D.N.R. S.A. în virtutea calității sale de administrator al drumurilor la nivel național.
Pentru aceste motive, reținând că în speță reclamanta a justificat identitatea dintre persoanele obligate în cadrul raportului juridic obligațional și pârâții din prezenta cauză, instanța urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate, să respingă excepțiile lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția prematurității, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, în condițiile în care reclamanta a probat convocarea pârâților la conciliere prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, astfel încât au fost respectate cerințele art. 7201 și urm. din Codul de procedură civilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, având în vedere faptul că dreptul la despăgubiri al societății reclamante s-a născut în momentul efectuării plății acestora către asiguratul său, moment în care a putut cunoaște cuantumul prejudiciului, astfel încât formularea cererii la data de 10.05.2012 a respectat termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dată fiind efectuarea plății despăgubirii la data de 26.02.2010.
Asupra situației de fapt, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului că autovehiculul cu număr de înmatriculare_, asigurat Casco, a suferit avarii la data de 14.02.2010, în acest sens nefiind depus niciun înscris la dosarul cauzei.
Cu privire la împrejurările producerii presupusului accident reclamanta nu a adus nici o probă, instanța necunoscând dacă groapa cu privire la care se susține că a produs avariile putea sau nu putea fi evitată de un conducător auto diligent și care respectă normele legislației rutiere.
Analizând probele administrate, instanța constată că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate, neexistând nicio dovadă convingătoare în sensul că avarierea autovehiculului se datorează neacoperirii și nesemnalizării indicate de asiguratul reclamantei, concluziile raportului de expertiză conform cărora „ar putea” exista legătură de cauzalitate nefiind suficiente în acest sens.
Totodată, nefăcându-se nicio probă cu privire la împrejurările producerii accidentului, instanța nu poate stabili culpa pentru producerea avariilor reparate pe cheltuiala reclamantei. Astfel, este posibil ca acestea să fi fost în exclusivitate rezultatul existenței unei gropi. Însă, este mult mai probabil ca asiguratul reclamantei să fi avut o culpă sau culpa exclusivă în producerea avariilor, prin faptul că nu a fost suficient de diligent în exercitarea acestei activități de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. În acest sens, instanța reține că drumul este intens circulat, iar ceilalți conducători auto nu și-au avariat autovehiculul, ceea ce face să se prezume că numai un șofer nediligent își poate avaria autoturismul pe acea porțiune de drum.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală atâta vreme cât reclamanta nu a adus nicio probă pentru a dovedi fapta ilicită, culpa pârâților și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine nici măcar cu privire la data și locul producerii avariilor la autoturismul asigurat. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită de art. 1169 cod civil ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă. Faptul că starea drumurilor în România este cunoscută ca fiind necorespunzătoare nu face ca administratorii drumurilor să răspundă pentru orice avarii suferite de autovehicule și care „ar putea” fi provocate de această stare a drumurilor. Pentru angajarea răspunderii administratorului drumului este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâților și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâților, instanța apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prematurității ca neîntemeiate.
Respinge cererea formulata de reclamant S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A cu sediul in sector 2, București, . – 33 in contradictoriu cu pârât C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA cu sediul in sector 1, București, .. 38, pârât C. J. T. cu sediul in Timișoara, ., nr. 17, J. T., pârât J. T. PRIN PRESEDINTELE CONSILIULUI J. cu sediul in Timișoara, b-dul Revoluției din_, nr. 17, J. T., pârât C. L. . in ., pârât . cu sediul in ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2015.
P. GREFIER
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
