Acţiune în constatare. Sentința nr. 2542/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2542/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 2542/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2542/2016
Ședința publică de la 15.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. R. C.
GREFIER: I. L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. P. P. - D. A. LA AV. A. C. și pe pârât O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2015 sub nr._ reclamantul G. P. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA: să constate caracterul nul absolut și abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 9.1, 9.2,9.3 și art.9.4 din contractul de credit nr. C2202/1600/810/09.06.2006 și să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-L. la valoarea de la momentul contractului de credit și plata ratelor și a tuturor rambursărilor la valoarea în lei a francului elvețian de la data semnării contractului.
Reclamantul a evaluat capătul 1 de cerere la suma de 150.000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În conformitate cu art. 94 pct.1 lit.k C.proc.civ judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Instanța constată că prin contractul de credit ipotecar nr. C2202/1600/810/09.06.2006 reclamantul a împrumutat suma de_ CHF ce urma a fi restituită pe o durată de 360 luni. Conform graficului de rambursare din 09.06.2006 valoarea totală de restituit, incluzând dobânda este de_,69 CHF (filele 25-33).
Conform art.98 C.proc.civ. Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. (3) În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
Conform art.131 alin.1 C.proc.civ. La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor precitate, instanța constată că nu este ținută de evaluarea obiectului cererii făcută de reclamant, ci în temeiul art.98 alin.3 C.proc.civ. o poate contesta din oficiu, aceasta interpretare este unanimă în doctrină și pornește de la premisa de bun simț că instanța nu este ținută nici a stabili timbrajul și nici competența de evaluarea făcută de către reclamant, întrucât ar fi o interpretare contra legem ca instanța să fie ținută de o evaluare derizorie făcută de reclamant, în acest sens existând dispoziție expresă în materia evaluării imobilelor (art.104 C.proc.civ. raportat la art. 31 alin.3 din OUG 80/2013).
Pentru considerentele anterior expuse instanța va analiza capătul 1 de cerere în vederea stabilirii valorii acestuia.
Analizând capătul de cerere referitor la stabilizarea cursului de schimb la data acordării creditului, instanța constată că acesta este un capăt principal de cerere prin care reclamantul urmărește un beneficiu patrimonial ce constă în diferența de curs a CHF între momentul acordării creditului și momentul sesizării instanței. Prin stabilizarea cursului la momentul acordării creditului, efectul admiterii acestui capăt de cerere va fi acela că reclamantul nu va mai suporta riscul valutar, și va restitui suma de_,69 CHF (capital+dobândă) la un curs semnificativ mai mic.
Astfel, la data de 09.06.2006 cursul CHF-RON era de 2,2559 lei iar la data de 03.12.2015 cursul era de 4,1235 lei conform arhivei BNR. Prin urmare acest capăt de cerere este evaluabil la diferența rezultată din evoluția cursului prin raportare la suma împrumutată, respectiv_,69 *4,1235 (_,14) –_,69 *2,2559 (_,08) =_,06 lei.
În raport de valoarea pretenției dedusă judecății de_,06 lei, pentru considerentele anterior expuse, instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
RED/TEH/ R.B./L.I. 01.03.2016
4ex, 2com
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 118/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2540/2016. Judecătoria... → |
|---|
