Acţiune în constatare. Sentința nr. 1135/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1135/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 1135/2016
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1135
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
GREFIER D. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâta ..A, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică făcut în ședință publică, la strigarea cauzei pe lista de amânări fără discuții, au răspuns pârâta, prin avocat, care depune împuternicire avocațială, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus, la data de 27.01.2016, prin Serviciul Registratură, de către reclamantă, note de ședință, după care,
Instanța constatând că nu există motiv de amânări fără discuții dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică făcut în ședință publică, la strigarea cauzei în ordinea listei de ședință, au răspuns pârâta, prin avocat, lipsă fiind reclamanta.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de reclamantă și din oficiu.
Pârâta, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 1 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig la data de 08.07.2015 sub nr._, reclamanta B. S. a chemat în judecată pe pârâta ..A, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la pct. 2.9 din contractul de credit de consum auto nr._/26.05.2009 privind aplicarea comisionului lunar de 0,62 % aplicat la suma finanțată și inclus în anuitate, precum și nulitatea absolută a graficului de rambursare din data de 18.05.2015 în ceea ce privește comisionul de administrare în cuantum de 184 lei/lună, să se constate plata nedatorată a comisionului de administrare în cuantum de 184 lei/lună, încasat pe toată durata derulării contractului de credit de consum auto nr._/26.05.2009 și să fie obligată pârâta să-i restituie în integralitate comisionul de administrare în cuantum de 184 lei/lună, să se constate nulitatea absolută a comisionului de rambursare anticipată în cuantum de 2 % înscris la punctul 3.1 din anexa nr. 1 la contractul de credit de consum auto nr._/26.05.2009, să se constate plata nedatorată a comisionului de plată anticipată, încasat pe toată durata derulării contractului de credit de consum auto nr._/26.05.2009 și să fie obligată pârâta să îi restituie în integralitate comisionul de rambursare anticipată încasat, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, reclamanta a invocat disp. Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, OG nr. 9/2000, art. 43 Cod comercial, art. 969 Cod civil, art. 35 C..
La data de 05.08.2015, pârâta ..A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Avrig și a solicitat pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 417/12.10.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Avrig a admis excepția necompeențe teritoriale a Judecătoriei Avrig invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.12.2015 sub nr._ .
La data de 27.01.2015, reclamanta a depus note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București (f. 9).
La termenul de judecată din data de 27.01.2016, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate, în conformitate cu art. 248 C.p.c., prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța constată următoarele:
În soluționarea excepției, instanța are în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C‑137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva F. S., precum și Directiva nr. 93/13/CEE .
În cauza menționată, prin intermediul întrebării adresate Curții, instanța de trimitere urmărește să determine responsabilitățile care îi revin, în temeiul dispozițiilor directivei, începând din momentul în care se ridică problema de a stabili eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale prin care i se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă. Instanța națională întreabă în special dacă, într‑o astfel de situație, are obligația de a efectua o cercetare judecătorească din oficiu în vederea stabilirii elementelor de fapt și de drept necesare pentru aprecierea existenței unei astfel de clauze, în cazul în care dreptul național nu prevede o astfel de cercetare decât la solicitarea uneia dintre părți.
Concluzia Curții sub acest aspect a fost în sensul că instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al directivei și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.
Analizând contractul de credit de consum-auto nr._ din 26.05.2009, strict prin prisma competenței teritoriale, instanța observă că în art. 8.3 din Anexa 1B la contractul de credit de consum auto a fost inserată clauza potrivit căreia litigiile de orice fel dintre părțile contractului privind încheierea, derularea, executarea și modificarea prezentului contract, vor fi soluționate de părți pe cale amiabilă, iar dacă nu se ajunge la un acord părțile convin soluționarea definitivă a divergențelor pe cale judecătorească, competența aparținând instanțelor judecătorești de la sediul împrumutătorului.
D. urmare, a fost stabilită o competență exclusivă în favoarea instanțelor de la sediul furnizorului de servicii, profesionist, care în speță are calitatea de pârâtă.
Având în vedere că actul juridic a cărui nulitate parțială se solicită a fi constatată a fost încheiat înainte de . Noului Cod de procedură civilă, nu poate fi aplicabilă sancțiunea considerării clauzei privind alegerea de competență ca nescrisă.
Cu toate acestea, este de reținut că, în jurisprudența sa (C. vs. Enel din 15.07.1964), Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre și că, obiectivul integrării pe care îl urmărește Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele membre, supremația dreptului comunitar asupra celui național fiind o condiție sine qua non a integrării.
În consecință, aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul național.
Prin urmare, având în vedere jurisprudența CJUE anterior menționată, instanța de judecată este obligată din oficiu să procedeze la analizarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind alegerea de competență exclusiv la sediul pârâtei.
Astfel, instanța va analiza în continuare dacă alegerea competenței instanței de la sediul furnizorului poate provoca un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că domiciliul reclamantei se află în localitatea Talmaciu, județul Sibiu, la o distanță relativ considerabilă de instanța stabilită ca fiind competentă.
De altfel, contractul supus analizei instanței nici nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al prestatorului de servicii, respectiv București, ci în Sibiu, județ în care domiciliază reclamanta, astfel cum rezultă din ștampila aplicată de prestatorul de servicii (f. 7).
Prin urmare, la data încheierii contractului, operațiune avantajoasă din punct de vedere economic pentru ambele părți, prestatorul de servicii a înțeles să ofere clienților săi posibilitatea de a contracta chiar în județul de domiciliu, în schimb, pentru situația unui litigiu, ce ar presupune costuri pentru ambele părți, a fost aleasă competența unor instanțe din București.
Dată fiind distanța dintre localitatea de domiciliu a reclamantei și instanța apreciată ca fiind competentă teritorial se creează o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a compărea în fața instanței s‑ar putea dovedi disuasive și ar putea să o determine pe aceasta să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare. Un indiciu în acest sens este și faptul reclamanta a introdus acțiunea la Judecătoria Avrig și pe toată perioada de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, inclusiv în dosarul Judecătoriei Avrig, a solicitat judecarea cauzei la instanța de la domiciliul acesteia, clauza de alegere a competenței fiind standard, preformulată, fapt ce rezultă în mod evident din modul de redactare a clauzei din contract.
Mai mult decât atât, noua reglementare din codul de procedură civilă a preluat principiile ce s-au conturat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește competența teritorială în materia consumatorilor, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 126 alin. (2) C.proc.civ. care stipulează în mod expres ineficacitatea unei clauze atributive de competență prevăzute anterior nașterii dreptului la acțiune, acest text de lege constituind preluarea în dreptul intern chiar a interpretării date de Curte dispozițiilor Directivei.
În consecință, nu se putea da eficacitate unei clauze atributive de competență care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat în sensul hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C‑137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva F. S., este abuzivă făcând parte din categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la directivă, sancțiunea considerării ca abuzivă fiind asimilată unei nulități absolute și parțiale care trebuie invocată de instanță din oficiu.
Astfel, clauza atributivă de competență este considerată abuzivă și nu produce niciun efect, Judecătoria Sectorului 1 București neputându-și astfel întemeia competența pe această clauză desființată atâta timp cât voința reclamantei a fost să sesizeze instanța de la domiciliul acesteia, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă era competentă în temeiul art. 109 C.proc.civ. deoarece pârâta are dezmembrăminte în județul Sibiu.
În acest sens, se mai reține că din jurisprudența Curții în materia protecției consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero), instanța a reținut că, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă.
În speță, opțiunea reclamantei-consumator a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul acesteia, respectiv de Judecătoria Avrig, la care a introdus inițial cererea de chemare în judecată, de vreme ce și această instanță este competentă, opțiune susținută de prevederile art.116 din C..
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.
Având în vedere dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța reține că atât Judecătoria Avrig, cât și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, motiv pentru care va constata ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, va dispune ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
În temeiul art. 134 C.proc.civ., instanța va suspenda judecarea cererii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. S., cu domiciliul în T., Aleea Castanilor, ., județul Sibiu în contradictoriu cu pârâta C. I. S.A, cu sediul ales la SCPA D. & ASOCIAȚII în sector 1, București, ., nr. 55, . favoarea Judecătoriei Avrig.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Avrig.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27.01.2016 .
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. E. D. C. M.
Red. R.B.E./Tehn. R.B.E./D.M.C./4ex./04.03.2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1852/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3348/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
