Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1887/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1887/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 1887/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1887
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: L. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. Muntenia S.A. și pe pârâta N. I. S., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 22.01.2016, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.02.2016, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2015, sub nr._, reclamanta E. E. Muntenia S.A. a chemat în judecată pe pârâta N. I. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6088,88 lei debit principal și 1,15 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, pârâtei fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă și, corelativ, s-a născut obligația de plată a pârâtei pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 și Ordinul nr. 5/21.02.2003), reclamanta avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise în termen de 15 zile de la data emiterii, conform art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice.
În ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că acestea au fost calculate conform contractului, respectiv art. 11 alin. 2 din Contractul Cadru de furnizare a energiei electrice, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE și publicat în Monitorul Oficial. Astfel, în conformitate cu OUG 39/2010 pentru modificarea și completarea O.G. 92/2003, reclamanta a calculat penalități de 0,04%, respectiv 0,03% pe zi de întârziere în cuantum de 1,15 lei.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului-operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, potrivit căruia cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 C.pr.civ., art. 1270, art. 1516, art. 1535 C.civ., art. 969 și următoarele, art. 1073 vechiul C.civ., art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, art. 155 alin. 28 Codul fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999, Ordinul nr. 5/21.02.2003, vechea lege a energiei electrice nr. 13/2207, Legea nr. 123/2012.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: situație facturi (fila 12), somația nr.51/07.01.2014 (fila 13), dovadă de comunicare (fila 14), factura nr.3MF11774349/16.11.2013 (filele 15-17), factura nr. 3MF12422979/27.11.2013 (filele 18-20), factura nr.4MF09977845/19.09.2014 (filele 21-22), contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1001-_ din data de 15.08.2005 (filele 23-25).
Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 1).
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Instanța reține că între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de client, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1001-_ din data de 19.08.1992, reînnoit la data de 15.08.2005 (filele 23-25), având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor din furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice (art. 1 din contract), pârâtei fiindu-i atribuit codul de client_.
Conform art. 6 lit. a din contract, reclamanta s-a obligat să furnizeze consumatorului energie electrică în mod continuu, în timp ce pârâta s-a obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizare (art. 7 lit. c din contract). Așa cum rezultă din art. 11 alin. 1, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice trebuie să fie achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
De asemenea, instanța constată că prin Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, a aprobat contractele-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici și la consumatorii finali, industriali și similari, modelul acestora fiind prevăzut în Anexele I-II. Astfel, prin încheierea contractului-cadru, consumatorul de energie electrică și-a asumat obligația principală de a plăti contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice (art. 59 din Legea nr. 123/2012, art. 11 alin. 1 lit. a din contract-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate).
Instanța mai reține că, așa cum rezultă din art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 (în vigoare la data emiterii facturii), cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Astfel, în derularea raporturilor contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale: factura nr.3MF11774349/16.11.2013 (filele 15-17), factura nr. 3MF12422979/27.11.2013 (filele 18-20), factura nr.4MF09977845/19.09.2014 (filele 21-22), în cuantum total de 6090,03 lei reprezentând contravaloare energie electrică și penalități de întârziere (situație facturi – fila 12).
Instanța mai reține că prin somația nr.51/07.01.2014 (fila 13), comunicată la data de 24.02.2014 (dovadă de comunicare – fila 14), reclamanta a încercat să îi aducă la cunoștință pârâtei că figurează în evidențe cu un debit în cuantum total de 6080,83 lei, reprezentând facturi emise până la data de 27.11.2013.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
De asemenea, conform art. 358 C.pr.civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul. Coroborând neprezentarea părții la interogatoriu cu înscrisurile de la dosar, instanța apreciază că pretențiile reclamantei rezultând din facturile fiscale depuse sunt întemeiate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtului în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, potrivit art. 11.2 din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, începând cu prima zi după data scadenței, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
În conformitate cu prevederile art. 1073 C.civ. coroborate cu prevederile art. 1082 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a prestației datorate acestuia de către debitor, în caz contrar având dreptul la dezdăunări, care sunt datorate de acesta din urmă cu excepția situației în care dovedește intervenția unei cauze străine exoneratoare de plată.
Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Instanța constată că în sarcina pârâtei exista obligația de a plăti o sumă de bani, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1087 C.civ., nu se pot acorda decât daune-interese moratorii, al căror cuantum va fi egal cu valoarea dobânzii legale, dacă părțile prin contract sau legea printr-o dispoziție specială nu au stabilit altfel.
În consecință, având în vedere că facturile depuse la dosarul cauzei nu au fost achitate la termen, instanța constată că pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum total de 1,15 lei (mod de calcul – fila 17).
Având în vedere toate aceste considerente, instanța va admite cererea și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 6088,88 lei reprezentând debit principal-energie electrică consumată și a sumei de 1,15 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (ordin de plată – fila 1).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. Muntenia S.A., cu sediul în București, .. 41-43, sector 1 și cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., J40/_/2008, CUI_, în contradictoriu cu pârâta N. I. S., cu domiciliul în București, ..59, . 1, apt.1, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6088,88 lei reprezentând debit principal, și 1,15 lei penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. L. M.
Red./Thred.: CI
4ex/22.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2509/2016. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 684/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI → |
|---|
