Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2147/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2147/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 2147/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2147
Ședința publică din data de 09.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.-G.
GREFIER: L. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. Consultanților Fiscali și pârâta O. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru la data de 09.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2015, sub nr._, reclamanta C. Consultanților Fiscali a chemat în judecată pârâta O. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe aceasta la plata sumei de 620 lei, reprezentând 210 lei, cotizație fixă pe anul 2012 și 410 lei, cotizație fixă pe anul 2013. De asemenea, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 56,5 lei, din care 50 lei taxă judiciară de timbru și 6,5 lei taxe poștale.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta a devenit membra a camerei consultanților fiscali în anul 2008, ca urmare a promovării unui examen de dobândire a calității de consultant și a formulării cererii de înscriere nr. 4339/30.05.2008 în Registrul consultanților fiscali și al societăților fiscale, asumându-și obligația respectării dispozițiilor legale incidente. A mai arătat reclamanta că pârâta a avut statutul de membru activ pe toată durata de timp cât a fost membră a sa, că nu a formulat cerere de renunțare la calitatea de membru al Camerei Consultanților Fiscali.
Pentru neplata cotizațiilor, reclamanta a arătat că pârâta a fost înștiințată prin notificările înregistrate sub nr.3233/17.10.2013, 2398/08.07.2013, 1425/01.04.2013 și, întrucât aceasta din urmă nu a dat curs solicitărilor reclamantei, i-a retras pârâtei calitatea de membru, prin Hotărârea Consiliului Superior nr. 5N/24.01.2014.
Reclamanta mai arată că retragerea calității de membru nu înlătură răspunderea civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 din C.civ., art.192 și 1025 din C.pr.civ., art. 12, 51 și 52 din Regulamentului de organizare și funcționarea a Camerei Consultanților Fiscali, aprobat prin Hotărârea nr.6/2012 Consiliului Superior, cu modificările ulterioare.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: cerere de înscriere nr. 4339/2008 a persoanelor care au obținut calitatea de consultant fiscal în evidența Camerei Consultanților Fiscali (f.7), notificare și dovada comunicare (f.4-6), Hotărârea nr. 5N din data de 24.01.2014 privind retragerea calității de membru (f.9-10), înștiințări plată și dovezi comunicare (f.13-19).
Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, făcându-se dovada prin chitanța de la fila 21.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 29.01.2016, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fiind admisibilă și aptă de a duce la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta a devenit membru al camerei consultanților fiscali, ca urmare a promovării unui examen de dobândire a calității de consultant și a formulării cererii de înscriere nr. 4339/30.05.2008 (fila 7).
Ulterior, pârâta a pierdut calitatea de membru urmare a Hotărârii Consiliului Superior nr. 5N din data de 24.01.2014 (fila 9).
Pentru neplata cotizațiilor, instanța reține că pârâta a fost înștiințată prin notificările înregistrate sub nr. nr.3233/17.10.2013, 2398/08.07.2013, 1425/01.04.2013, ulterior fiindu-i retrasă calitate de membru. Mai mult, instanța reține că pârâta a fost înștiințată și prin notificarea înregistrată sub nr.2676/19.05.2015, anterior promovării prezentei acțiuni.
Cu privire la obligația pârâtei de a achita taxa anuală de membru, instanța reține că, prin solicitarea înscrierii în Camerei Consultanților Fiscali, pârâta și-a asumat și obligația de a respecta dispozițiile legi și ale Regulamentului de organizare și funcționare al Camerei Consultanților Fiscali și ale normelor interne. În acest sens, instanța arată că dispozițiile art. 51 din Regulamentul de organizare și funcționarea a Camerei Consultanților Fiscali, aprobat prin Hotărârea nr. 6/2012 a Consiliului Superior, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 189 din 22 martie 2012, prevăd obligația de plată a unei cotizații în sarcina membrilor Camerei, în condițiile prevăzute prin Hotărârile Consiliului Superior al Camerei.
În drept, instanța identifică drept aplicabile în cauză prevederile art. 1026-1036 C.pr.civ., față de valoarea creanței principale, 620 lei, și opțiunea reclamantei, manifestată expres prin completarea formularului de cerere. Prin urmare, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat în mod corect cererea de chemare în judecată și a calificat-o în consecință.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1026 alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Conform art. 1516 alin. 1 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar alin. 2 pct. 1 al aceluiași articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară, fără a pierde dreptul la daune-interese, executarea silită a obligației.
Potrivit art. 1527 alin. 1 C.civ., creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
În primul rând, pentru stabilirea dreptului de a obține executarea obligației în natură, în mod silit, trebuie să existe o creanță lichidă, certă și exigibilă pe care reclamanta să o aibă împotriva pârâtei.
Potrivit art. 663 alin. 2 C.pr.civ., creanța este certă atunci când existența ei este neîndoielnică, existența sa rezultând din însuși actul de creanță sau chiar din alte acte recunoscute de debitor.
Instanța reține că valoarea cotizațiilor pe care le solicită reclamanta prin prezenta acțiune au fost stabilite prin Hotărârea nr. 3/2012 privind modalitatea și termenele de plată a cotizațiilor fixe în anul 2012 și a cotizațiilor variabile datorate de consultanții fiscali pentru veniturile realizate în anul 2011 și depunerea declarațiilor în anul 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 40/2012 și Hotărârea nr. 2/2013 privind aprobarea cotizațiilor, a termenelor de plată și a obligațiilor declarative pentru membrii Camerei Consultanților Fiscali în anul 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 58/2013.
Astfel, instanța consideră că în speță este întrunit caracterul cert al creanței solicitate, suma solicitată de către reclamantă reieșind neîndoielnic din actele normative prezentate și din fișa informativă depusă.
Conform art. 663 alin. 3 C.pr. Civ., creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când actul de creanță conține elementele care permit stabilirea lui.
Instanța constată întrunit și caracterul lichid al creanței, obiectul acesteia fiind o sumă fixă de bani.
Potrivit art. 663 alin. 4 C.pr.civ., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța reține că obligația de plată a cotizației fixe anuale de membru trebuie achitată până la data de 15 martie, pentru anul în curs. Astfel, față de împrejurarea că reclamanta solicită achitarea cotizațiilor pentru anii 2012 și 2013, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția exigibilității debitului principal.
În al doilea rând, trebuie îndeplinite următoarele condiții: neexecutarea să fie fără justificare, pârâții să fie în întârziere și executarea în natură să se poată realiza.
Cu privire la îndeplinirea condiției existenței unei neexecutări fără justificare, art. 1548 C.civ. prevede, în materia răspunderii civile contractuale, că în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Astfel, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația de a achita cotizația anuală de membru, revenindu-i acesteia din urmă sarcina de a proba faptul plății integrale a debitelor reținute. Instanța constată că, deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus o dovadă din care să reiasă că a achitat debitele reclamate. Pe cale de consecință, având în vedere susținerile reclamantei, necontestate de către pârâtă, instanța reține existența unui debit principal neachitat în cuantum de 620 lei, reprezentând 210 lei, cotizație fixă pe anul 2012 și 410 lei, cotizație fixă pe anul 2013.
Mai mult, pârâta nu a dovedit existența unei imposibilități de executare.
Cu privire la cea de-a doua condiție, cea a punerii în întârziere, instanța reține că este îndeplinită prin notificările trimise anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, fiind vorba de o sumă de bani, executarea în natură este posibilă.
În consecință, față de îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, instanța urmează a admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta C. Consultanților Fiscali în contradictoriu cu pârâta M. F. și obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 620 lei, reprezentând cotizație fixă de membru pentru anii 2012 și 2013.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., întrucât pârâta este cea care a pierdut procesul, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, respectiv a sumei de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanța notează că pârâta nu va fi obligată și la plata sumei de 6,5 cu titlu de costuri servicii poștale, față de împrejurarea că această sumă nu îndeplinește criteriul realității, reclamanta nedepunând la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte că într-adevăr aceste cheltuieli au fost efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta C. Consultanților Fiscali, CUI_, cu sediul în București, ..13-19, .-9, sector 2, în contradictoriu cu pârâta M. F., cu domiciliul în mun. București, .. 29, ., sectorul 1, CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 620 lei, reprezentând cotizație membru pentru anii 2012-2013.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. S.-G. L. P.
Red. C.S.G.//Tehnored. L.P.//11.02.2016//4 ex.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2022/2016. Judecătoria... → |
|---|
