Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2172/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2172/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 2172/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr. 2172/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. V.
Pe rol se afla pronuntarea cauzei Civil privind pe reclamant C. G., reclamant C. G. și pe pârât B. M. S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE, DAUNE MORALE
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2016, 02.02.2016 și 09.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulata si înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București în data de 15.10.2014 sub nr._ ,reclamantul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. MILLENNIUM SA, ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv a clauzei referitoare la comisionul de administrare, să constate caracterul abuziv a clauzei referitoare la dobânda penalizatoare 20 % pe an, să constate caracterul abuziv a clauzei cu privire la dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat in caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate,in opinia băncii. De asemenea, reclamantul a solicitat, ca o consecința a constatării caracterului abuziv al clauzelor atacate sa se constate nulitatea absoluta a acestora, să fie obligata parata la rambursarea către reclamant a sumei de 4.423,16 CHF, suma nedatorata in temeiul clauzelor nule (comisionul de administrare plătit de către reclamant pana la data de 28.09._,suma la care se adăuga dobânda legala, să fie obligata pârâta sa plătească daune morale in valoare de 10.000 lei, să fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 18.05.2015 reclamantul a depus la dosar cerere prin care a arătat care este valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere. Astfel, potrivit acestei cereri precizatoare valoarea capătului de cerere referitor la solicitarea de constatare a nulității clauzei referitoare la comisionul de administrare este de 18.222,98 lei (fiind avută în vedere întreaga perioadă contractuală),valoarea obiectului capătului de cerere referitor la dobânda penalizatoare este de 182 lei, valoarea obiectului capătului de cerere referitor la solicitarea de constatare a nulității clauzei ce conferă dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat este de 33.917,59 lei ,iar valoarea capătului de cerere referitor la dobânzile legale aferente comisionului de administrare este de 7629,70 lei.
In fapt,intre reclamant,in calitate de imprumutat si parata,in calitate de imprumutator,s-a incheiat contractul de credit nr._/20.11.2007.
Arata reclamantul ca incepand cu data de 28.11.2008,B. a crescut dobanda de la 6,90 % la 8,40 %,iar D. (costul total al creditului) a crescut de la 10,90 % la 11,02 %,modificand toate comisioanele,inclusiv comisionul de administrare,incalcand astfel dispozitiile art. 10 pct. f) din OUG 21/1992,s-a modificat si dobanda penalizatoare 20 % pe an.Astfel,pana la sfarsitul creditului clientul plateste un cost al creditului mai mare cu aproximativ 300 CHF.
In drept au invocat dispozitiile din Legea 193/2000,OUG 21/1992,Legea 190/1999,OUG 50/2010,Legea 288/2011, Directiva Consilului 93/13/CE/2013,art. 969-970 si urm VCciv,Constitutia Romaniei.
In dovedire au fost depuse inscrisuri (f. 10-30).
Prin intampinarea depusa la data de 06.01.2015, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata,ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 4098/03.03.2015 pronuntata in dosarul nr._, Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 3629/23.06.2015 pronuntata in dosarul nr._/3/2015,Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 196/14.10.2015 pronuntata in dosarul nr._ ,Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2016,instanța a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect si a încuviințat pentru ambele parti proba cu acte.
Analizand actele si lucrarile dosarului,instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la exceptia lipsei de interes:
Interesul este una din condițiile cerute de lege pentru exercitarea acțiunii civile, ce presupune ca, prin promovarea acțiunii civile, reclamantul să urmărească obținerea unui folos practic. Pentru a putea formula acțiunea civilă, reclamantul trebuie să facă dovada existenței unui interes născut și actual, personal, direct și legitim.
Reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni avand ca obiect constatare clauze abuzive si a facut dovada existenței unui interes născut și actual, personal,direct și legitim.
D. urmare,instanta va respinge la exceptia lipsei de interes,ca neintemeiata.
Exceptia lipsei de obiect,invocata oral de catre aparatorul paratei in sedinta publica de la 19.01.2015 si va fi respinsa,ca neintemeiata,neretinand instanta nici un argument in sustinerea acestei exceptii.
In ceea ce priveste fondul cauzei:
Între reclamant în calitate de împrumutat și pârâtă, în calitate de împrumutător s-a încheiat un contract de împrumut bănesc, constatat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părți respectiv contractul de credit nr._/20.11.2007 pentru suma de 24.600 CHF.
Reclamantul a solicitat sa se constate caracterul abuziv a clauzei referitoare la comisionul de administrare,sa se constate caracterul abuziv a clauzei referitoare la dobanda penalizatoare 20 % pe an,sa se constate caracterul abuziv a clauzei cu privire la dreptul bancii de a declara creditul scadent anticipat in caz de neindeplinire a obligatiilor asumate,in opinia bancii si,ca o consecinta a constatarii caracterului abuziv al clauzelor aratate la punctul I sa se constate nulitatea absoluta a acestora,sa fie obligata parata la rambursarea catre reclamant a sumei de 4.423,16 CHF,suma nedatorata in temeiul clauzelor nule (comisionul de administrare platit de catre reclamant pana la data de 28.09._,suma la care se adauga dobanda legala,sa fie obligata sa plateasca daune morale in valoare de 10.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociații care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
Pârâta este comerciant în sensul legii, întrucât este o persoană juridică autorizată care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerate abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului activ. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie astfel să verifice următoarele condiții:
1) clauza contractuală să nu fi fost negociată:
2) prin ea însăși clauza contractuală creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Aceste condiții sunt cumulative astfel încât dacă una dintre ele nu este îndeplinită clauza contestată nu poate fi considerată abuzivă.
În ceea ce privește buna credință, tribunalul are în vedere considerentul nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „….la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare”.
Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia ;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, potrivit art. 77 din Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului .
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și de cele ale art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului, aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu privește definirea obiectului contractului însă aceasta doar în măsura în care respectivele clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil (conform prevederilor din art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului) sau într-un limbaj ușor inteligibil (conform prevederilor din art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000).
În acord cu principiul interpretării conforme, prevederile actului normativ național prin care sunt transpuse în dreptul intern dispozițiile dintr-o directivă, trebuie interpretate, inclusiv în litigiile ce opun doi particulari, în lumina prevederilor directivei transpuse, iar nu în sens contrar. D. urmare, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului prezintă relevanță pentru stabilirea sensului art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, în concret pentru a se determina sensul expresiei „limbaj ușor inteligibil”, folosite în partea finală din art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 61 pentru ca instanța națională să poată analiza (controla) dacă o clauză are sau nu caracter abuziv este necesar să fie îndeplinite două cerințe cumulative:
- clauza să nu privească definirea obiectului contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, față de serviciile sau bunurile prestate;
- clauza să nu fie exprimată în mod clar și inteligibil.
În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 42, excepției prevăzute de art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 a Consiliului, de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive, trebuie să i se dea o interpretare strictă.
Tot în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, pct. 49 și 50, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că se circumscriu noțiunii „obiectul principal al contractului”, clauzele care stabilesc prestațiile esențiale ale contractului și care, ca atare, îl caracterizează, în timp ce clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
De asemenea, în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit următoarele:
„ (…) cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul (sic !) să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului (…) la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește”.
Este de notat însă că atât în hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai (pct. 51), cât și în hotărârea pronunțată la data de 26.02.2015 în cauza C – 143/13, M. și M. (pct. 53 și 72), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că revine instanței naționale dreptul de a aprecia, „având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului de împrumut, precum și contextul său juridic și factual” (pct. 51 din hotărârea pronunțată la data de 30.04.2014 în cauza C – 26/13, Kásler și Káslerné Rábai) dacă o clauză reglementează sau nu un element esențial al prestației debitorului și dacă aceasta a fost redactată în mod clar și inteligibil.
Pârâta nu a probat că vreuna din clauzele în litigiu ar fi fost negociată deși sarcina probei asupra acestui aspect îi revenea. Prin urmare prima condiție prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru ca acestea să fie declarate abuzive este îndeplinită.
Pe de altă parte este de remarcat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu au prezentat nici măcar un argument în sprijinul tezei sale, potrivit căreia clauza privind comisionul de administrare (art. 3.3 din contract) si clauza referitoare la dobanda penalizatoare 20 % pe an (art. 3.4 din contract),ar avea un caracter abuziv și nici nu a argumentat dacă există și în ce constă un dezechilibru între comerciant și consumator, ca urmare a introducerii acestor prevederi contractuale.
D. urmare,cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a clauzei privind comisionul de administrare (art. 3.3 din contract) si a clauzei referitoare la dobanda penalizatoare 20 % pe an (art. 3.4 din contract),nu este întemeiată si urmeaza a fi respinsa ca atare.
Pe cale de consecinta,urmare a solutiei pronuntate cu privire la constatarea nulității absolute a clauzei privind comisionul de administrare (art. 3.3 din contract) si a clauzei referitoare la dobanda penalizatoare 20 % pe an (art. 3.4 din contract),capetele de cerere privind obligarea paratei la rambursarea catre reclamant a sumei de 4.423,16 CHF,suma nedatorata in temeiul clauzelor nule (comisionul de administrare platit de catre reclamant pana la data de 28.09._,suma la care se adauga dobanda legala,precum si obligarea paratei la plata de daune morale in valoare de 10.000 lei,urmeaza a fi respinse,ca neintemeiate.
D. urmare, constatând că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată.
În baza art. 453 (1) C.proc.civ, va obliga reclamanta,partea care a cazut in pretentii,la plata cheltuielile de judecată reprezentand onorariul de avocat in cuantum de 4.384,64 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei de interes.
Respinge exceptia lipsei de obiect
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G. cu domiciliul in sector 4, București, .. 13, ., . si sector 4, București, .. 3, ., ., în contradictoriu cu pârâta B. MILLENNIUM SA cu sediul in sector 1, București, Piața Presei Libere,Clădirea City Gate,Turn Sudic, nr. 3-5, .,ca neintemeiată.
Obliga reclamanta la plata cheltuielile de judecată reprezentand onorariul de avocat in cuantum de 4.384,64 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica,azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/D.P.C./th.ed./D.P.C.
/ex
10 Februarie 2016
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1449/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 893/2016. Judecătoria... → |
|---|
