Pretenţii. Sentința nr. 1873/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1873/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 1873/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 1873/2016
Ședința publică de la 05 Februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. & R. S.A. și pe pârât F. G., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 121 alin 5 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, în temeiul art.258 C.pr.civ., 265 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu interogatoriul pârâtului ca neutil soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.10.2015 sub nr._, reclamanta R. & R. S.A.a formulat cerere de chemare in judecata a paratului F. G., avand CNP_, pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate instanța sa pronunțe o hotarare prin care sa dispuna: obligarea paratului la plata sumei de 449,67 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizate si neachitate, conform facturilor fiscale nr._/18.01.2013, nr._/18.01.2013, nr._/19.02.2013, nr._/19.02.2013, nr._/19.03.2013, nr._/19.03.2013, nr._/18.04.2013 si nr._/18.04.2013; obligarea paratului la plata sumei de 806,42 lei, reprezentând penalitati de 0,2% pe zi de intarziere calculate pana la data formulării prezentei cereri, conform art.3.6 din contractul nr._; obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere calculate de la data depunerii prezentei cereri de chemare in judecata pana la plata efectiva a facturilor fiscale anterior precizate conform prevederilor art.3 pct.3.6 din contract;
obligarea paratului Ia plata cheltuielilor de judecata avansate in prezenta cauza.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între R. & R. S.A. si F. G. s-a incheiat in data de 29.12.2010 Contractul de furnizare servicii nr._, in baza carora s-a convenit furnizarea de către R.&R. a serviciilor de comunicații electronice, cu obligația colaterala de plata a abonamentelor lunare si a tarifelor aferente.
Conform clauzelor contractuale reclamanta-creditoare s-a obligat sa furnizeze servicii de comunicații electronice, iar paratul debitor sa achite contravaloarea serviciilor ce formeaza obiectul contractului la termenele stabilite (art.1.1).
Contractul a fost incheiat pentru o durata minima inițiala de 24 luni, iar ulterior s-a prelungit pe perioada nedeterminata (art.2.1, art.2.2).
Paratul, in calitate de Beneficiar al serviciilor furnizate si-a asumat obligația sa achite contravaloarea facturilor pana la implinirea termenului scadent art.3.5.
Potrivit art.3.4 „Dacă Beneficiarul pretinde că nu a primit factura si/sau anexele facturii, acesta nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate de R.&R., putând fi eliberată Beneficiarului, la cerere, o copie de pe factură.”
Reclamanta a prestat serviciile prevăzute de contract in sarcina ei, emițând in acest sens facturile fiscale restante la plata in perioada ianuarie 2013 - aprilie 2013, in valoare de 449,67 lei, insa paratul-debitor nu si-a respectat obligația corelativa de plata a acestora cu respectarea termenelor scadente.
Ca urmare a depășirii termenului de plata, in baza dispozițiilor contractuale, respectiv art.3.6 din contract, paratul datoreaza penalitati de intarziere de 0,2% pe zi, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate pana la data formulării prezentei cereri, penalitati care insumeaza 806,42 lei, dar si penalitati de intarziere calculate in continuare pana la data achitarii integrale a sumei restante: “în cazul neplății contravalorii facturilor pana la expirarea termenului de plata, R.&R. poate percepe, incepand cu cea de-a zecea zi a lunii urmatoare, penalitati de 0,2% pe zi de intarziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate, iar serviciile furnizate Beneficiarului vor putea fi suspendate după expirarea termenului de plata, pana la data achitarea integrala a obligațiilor fata de R.&R..
In baza celor invederate mai sus, reclamanta a apreciat ca datoria este certa, lichida si exigibila si rezulta din nerespectarea culpabila de către parat a clauzelor contractuale, iar pretentiile reclamantei sunt întemeiate.
Reclamanta și-a intemeiat prezenta cerere pe art.969 cod civil (in vigoare la data nașterii raportului juridic) “Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante”, art.970 Cod Civil (in vigoare la data nașterii raportului juridic) “Convențiile trebuie executate cu buna-credinta”, art.1073 Cod Civil (in vigoare la data nașterii raportului juridic) “creditorul are dreptul de a dobândi indeplinirea exacta a obligației, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare”, art. 1361 Cod Civil (in vigoare la data nașterii raportului juridic), art. 1169 Cod Civil (in vigoare la data nașterii raportului juridic), art.46 Cod Comercial si dispozițiile Contractul de furnizare servicii nr._/29.12.2010.
In dovedirea prezentei cereri, reclamanta a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, interogatoriu, anexând la cerere, în copie, înscrisuri (f.4-40).
In temeiul art. 223, alin 3. C.Proc. Civ., reclamanta a solicitat judecarea si in lipsa.
Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru de 98 lei.
Paratul nu a formulat intampinare.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 29.12.2010, s-a încheiat Contractul de furnizare servicii nr._ din 29.12.2010, între S.C R. & R. S.A., în calitate de prestator și F. G., în calitate de beneficiar, având ca obiect furnizarea către Beneficiar a serviciilor DIGI TV Cablu, DIGI Net și DIGI NET Mobil (f.11).
Cat privește scadenta platii serviciilor, potrivit art.3.5. din contract, beneficiarul s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor contractate aferente fiecarei luni pana la sfarsitul lunii respective.
Conform art.3.6. din contract, în cazul neplatii facturilor pana la expirarea termenului de plata, reclamanta poate percepe, începand cu cea de-a 10 zi a lunii urmatoare, penalităti de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
În considerarea serviciilor furnizate de către reclamanta în favoarea paratului, reclamanta a emis facturile fiscale nr._ din 18.01.2013, nr._ din 18.01.2013, nr._ din 19.02.2013, nr._ din 19.02.2013, nr._ din 19.03.2013, nr._ din 19.03.2013, nr._ din 18.04.2013 și nr._ din 18.04.2013.
Facturile sus-menționate au fost însușite de pârât conform condițiilor contractuale.
Vazând că pârâtul nu a produs probe care să ateste stingerea totală sau parțială a debitului determinat prin facturile mai sus arătate, instanța reține că paratul datorează reclamantei suma de 449,67 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizate si neachitate.
Potrivit art. 969 din Codul civil 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În baza art.1073 C.civil, creditorul are dreptul îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar daca acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la daune-interese. Dreptul la daune interese presupune în mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unei convenții, precum și executarea propriilor obligații, astfel cum rezultă din facturile fiscale necontestate de parte adversă, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, astfel că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Creanța invocată de reclamanta îndeplinește condițiile unei creanțe certe, a cărei existență rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, care au fost acceptate la plată potrivit dispozițiilor contractuale. De asemenea, creanța este lichidă, având cuantumul determinabil potrivit facturilor emise, iar scadența plății fiind pana la sfarsitul lunii respective.
Văzând că pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea vreunei probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către reclamanta, instanța apreciază că acest fapt va avea ca efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Pe cale de consecință, în temeiul art.969 C.civil 1864, instanța apreciază că societatea reclamanta este îndreptățită să solicite paratului plata sumei de 449,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 18.01.2013 – 18.04.2013.
Referitor la cererea de plata a penalităților de întârziere, instanta reține următoarele:
Art. 1088 alin. (1) si alin.(2) C.civil, “la obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin sa faca ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept”.
Potrivit art. 43 C.comercial (abrogat la data de 1 octombrie 2011), “datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.”
Conform art.1535 alin.1 din noul Cod civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Tinând seama de aceste prevederi legale raportat la clauza prevăzută la art.3.6 din contract, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească și penalitati de 0,2% pe zi de întârziere.
Față de cele mai sus expuse, instanța va admite cererea, în sensul că va obliga paratul să plătească reclamantei suma de 449,67 lei, reprezentând debit principal, suma de 806,42 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate pana la data de 29.09.2015, sume la care se adaugă penalități de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal ramas de plată, calculate de la data de 12.10.2015 (astfel cum s-a solicitat) și pana la data platii efective.
Văzând că pârâtul a pierdut procesul, în baza art.453 C.pr.civilă, instanța va obliga paratului să achite reclamantei suma de 98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru).
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe reclamant R. & R. S.A. cu sediul în București, sector 5, . 2000 BUILDING, nr. 75, . pârât F. G. cu domiciliul în București, sector 1, CALEA GRIVIȚEI, nr. 59-61, .> Obliga paratul să plătească reclamantei suma de 449,67 lei, reprezentând debit principal, suma de 806,42 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate pana la data de 29.09.2015, sume la care se adaugă penalități de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal ramas de plată, calculate de la data de 12.10.2015 și pana la data platii efective.
Obliga paratului să achite reclamantei suma de 98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2016.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./16 Februarie 2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1982/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1432/2016. Judecătoria... → |
|---|
