Plângere contravenţională. Sentința nr. 8003/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8003/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 8003/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8003/2015
Ședința publică de la 23.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER F. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. V. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare după care,
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 C.P.C și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
În temeiul art. 238 C.P.C. instanța estimează durata procesului la un singur termen de judecată.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 09.03.2015, sub nr._, petentul N. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. nr._/12.09.2011, precum și anularea sancțiunilor aplicate.
În motivare petentul a arătat că procesul verbal contestat este nul pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus în copie, următoarele: somație, încheiere de încuviințare a executării silite, proces verbal . nr. nr._/12.09.2011.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 14.04.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat. Intimata a arătat în esență că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 și OG 2/2001, fiind legal și temeinic. Intimata a precizat că procesul verbal atacat conține precizarea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator M. A. A., precum și faptul că dispozițiile deciziei nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză, întrucât anterior acestei decizii agenții constatatori nu aveau stipulată expres obligația de a semna olograf procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției, acestea neaplicându-se retroactiv.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
Pentru dovedirea apărărilor formulate, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei următoarele: certificat calificat M. A. A., proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a, procesului verbal ., nr. nr._/12.09.2011, înregistrare foto_ .
Prin sentința civilă nr. 2126/09.06.2015, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, unde cauza a fost înregistrată la data de 26.06.2015 sub nr._ .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în vederea dovedirii susținerilor și apărărilor formulate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/12.09.2011 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., petentul N. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, constatându-se că în data de 14.03.2011, ora 13:39, pe DN6, la km 14+950 m, în localitatea B., vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.09.2011 nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
De asemenea, instanța reține că prin Decizia nr. 10 din 10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C.proc.civ., s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenția a fost îndeplinită legal.
În cauza de față, instanța reține faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție . nr._/12.09.2011 către petent la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, la dosarul fiind depusă numai dovada de comunicare a acestuia prin afișare, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare .
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale menționate mai sus.
Prin urmare, instanța constată că termenul de 15 zile pentru formularea plângerii curge de când contestatorul a aflat despre existența procesului-verbal, respectiv de la data comunicării acestuia de către executorul judecătoresc. Așadar, având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța reține că plângerea a fost formulată în termenul legal, motiv pentru care va soluționa cauza pe fond.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.09.2011, instanța reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se invocă și din oficiu.
Astfel, instanța constată că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 175 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nulitatea expresă este acea nulitate necondiționată de existența unei vătămări, aceasta fiind prezumată de către lege până la dovada contrarie.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.09.2011, instanța constată că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator M. A. A., în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.
Mai mult, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Conform prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că semnătura electronică este strâns legată de un înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.09.2011, căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de petent și nici de instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.
Față de această situație, se apreciază că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către contravenienți.
Mai mult, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, iar nu un înscris sub semnătură privată susceptibil de a fi semnat în formă electronică.
Așadar, aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională. Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
De asemenea, în același sens este și Decizia de recurs în interesul legii nr. 6 din 16 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, prin s-a stabilit că procesul-verbal de constatare a contravenției transmis persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie este lovit de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator .
Cu privire la apărarea intimatei conform căreia prevederile deciziei de recurs în interesul legii nr. 6/2015 sunt ulterioare emiterii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și nu pot fi luate în considerare, instanța reține că recursul în interesul legii este un instrument menit să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Prin urmare, ceea ce determină pronunțarea unei astfel de decizii este tocmai interpretarea neunitară a unei anumite probleme de drept, iar decizia nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Practic, prin decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit doar cum trebuie interpretat textul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurarea că art. 517 alin. 4 C.P.C. prevede că deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu se opune ca aspectele stabilite prin Decizia nr. 6/2015 (respectiv modul de interpretare a art. 17 din OG nr. 2/2001) să fie aplicate și anterior acestui moment.
Așadar, intimata avea obligația de a respecta dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii procesului verbal, dispoziții care sunt identice cu cele aplicabile în prezent, iar decizia de recurs în interesul legii nu are rolul decât de a cristaliza o practică neunitară existentă la nivelul instanțelor de judecată, practică generată de interpretarea diferită a textelor de lege în raport de situația faptică creată de către intimată.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul N. V. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.09.2011. Pe cale de consecință, petentul va fi exonerat de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal contestat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.09.2011, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu va mai analiza temeinicia faptei reținute în sarcina petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. V., având CNP_, cu domiciliul în București, sector 2, .. 2, ., . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 6, .. 401A.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/12.09.2011 și sancțiunile aplicate de intimată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. F. B.
Red. A.C
Thred A:C/FB
4 ex/06.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 202/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 476/2015. Judecătoria... → |
|---|
