Pretenţii. Sentința nr. 6463/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6463/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6463/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.6463
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâții S. D. și C. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată la o nouă strigare, la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară, precum și faptul că a fost solicitată judecata în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 25.02.2015, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 634,15 lei, îndeplinind astfel obligația stabilită de instanță în cadrul procedurii prealabile; la data de 22.05.2015 reclamanta a comunicat la dosar, o adresă și interogatoriul propus spre administrare pârâților, filele 47-54; la data de 26.05.2015 a fost înaintat răspunsul la adresa emisă către DEPABD cu privire la domiciliul pârâților, fila 56.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință privind pe pârâtul S. D., încuviințează în privința cererii formulate de pârâta C. L., proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriu, potrivit art.258 c.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și reține pricina spre soluționare pe aspectul excepției lipsei capacității procesuale de folosință pentru pârâtul S. D. și pe fond pentru pârâta C. L..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 05.01.2015, sub dosarul nr._, reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâții S. D. și C. L. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților în solidar la efectuarea plății sumei de 10.582,98 lei, ajunsă la scadență, compusă din următoarele: 9.413,72 lei reprezentând c/val debit format din: 491,33 lei c/val evaluare tehnică și tarif montare buclă de măsură; 8.922,39 lei c/val apă furnizată și servicii de preluare ape uzate și meteorice prin rețeaua de canalizare publică, conform facturilor emise în perioada 15.11._14, și 1.169,26 lei reprezentând c/val penalități calculate până la data de 08.04.2014, conform art. 42 al. 10 din Legea nr. 51/2006, cu cheltuieli de judecată, ocazionate de prezentul proces.
În fapt, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 20.06.2013 s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare înregistrat sub nr. ANB2131814 pentru codul de client_. Titularul contractului de furnizare este pârâtul S. D.-în calitate de reprezentant imobil.
Prin declarația dată de către numita C. L., coproprietar/colocatar al imobilului, aceasta și-a asumat obligația față de societatea reclamantă, ca în eventualitatea în care vor exista debite restante datorate de către D. S. - în calitate de reprezentant imobil și de titular al contractului de furnizare, să suporte contravaloarea acestora.
A considerat că declarația dată are natura juridică a unei fidejusiuni, existând astfel un raport de solidaritate între pârâți și fidejusor, în virtutea art. 42 alin 2 din Codul comercial în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți, care dispune că solidaritatea se prezumâ în materie comercială. în acest sens, potrivit art. 1652 cod civil cel care garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește, în timp ce art. 1656 C.civ. prevede că fidejusiunea trebuie să fie expresa și nu se poate întinde peste marginile acestuia. Prevederile vechiului Cod Civil sunt preluate și își produc efectele prin dispozițiile noii legislații ( art. 2.280 art. 2.282 și art. 2.289 din Noul Cod Civil).
Argumentarea declarației date de pârâta C., prin prisma vechii și noii legislații referitoare la reglementarea fidejusiunii, apare ca fiind normală în condițiile în care între societatea reclamantă și pârâții din prezenta cauză au existat raporturi contractuale neîntrerupte din anul 2011. Astfel inițial și-a produs efecte juridice contractul ANB2118560/ 08.11.2011 iar ulterior la data de 20.06.2013, pârâtul a încheiat contractul ANB2131814 (ce se contituie în fapt într-o recontractare).
Contractul ANB2131814 din 20.06.2013 încheiat între reclamantă și pârâtul S. D. face dovada existenței raportului juridic obligațional dintre părți, prin care reclamanta s-a obligat a presta serviciul de furnizare apă potabilă și preluare în rețeaua de canalizare publică a apelor menajere și meteorice, iar pârâtul s-a obligat la achitarea contravalorii acestuia în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
La momentul recontractării, în fapt la momentul semnării contractului ANB2131814 din 20.06.2013, pârâtul debitor și-a însușit debitul existent pe branșament (A se vedea art.34 din contractul "debite la data încheierii prezentului contract 6.596,97 lei +debite în curs").
Reclamanta a precizat că în baza contractului ANB2131814 din 20.06.2013, a prestat serviciul și a emis în mod legal facturile.
Astfel în perioada de facturare pentru care a emis facturile de la 08.11.2011 până la 24.02.2014, a asigurat pentru imobilul situat în mun. București, .. 8-10, sector 2, serviciul de montare buclă și evaluare tehnică precum și serviciul de furnizare de apă potabilă și de preluare prin rețeaua publică de canalizare a apelor uzate și meteorice, conform prevederilor contractului încheiat pe perioadă nedeterminatâ.
Cu toate că a beneficiat de serviciile prestate de S.C. A. N. București S.A., pârâtul a încetat să-și execute obligația de plată a serviciilor asigurate și facturate, a căror valoare este de 9.413,72 lei.
A apreciat că în speța de față au relevanță dispozițiile art. 1186 alin.(2) din Noul cod civil aflat în vigoare la data prestării serviciilor, care stabilesc: "...contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod." Astfel, contractul se consideră încheiat în momentul când destinatarul ofertei a întreprins executarea contractului. Reprezintă o acceptare implicită.
Mai mult decât atât, specific încheierii contractelor între profesioniști este celeritatea raporturilor dintre ei, iar acest lucru corespunde prevederilor art. 1.196 din Noul Cod Civil aflat în vigoare la data prestării serviciilor, potrivit căruia:
(1)Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul ofertei. Dispozițiile art. 1.186 rămân aplicabile.
(2)Tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări.
Obligația de a plăti o sumă de bani constituie o obligație de a face, a cărui creditor, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, în materia răspunderii civile contractuale, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației de către debitor, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două părți contractuale nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată.
Noul Cod Civil sancționează neîndeplinirea obligației de plată a prețului de către beneficiarul cumpărător, obligație ce se naște în raport cu primirea și recepționarea produselor - în speță, cu prestarea serviciului de furnizare de apă potabilă și de canalizare, în baza contractului încheiat.
Prin semnarea contractului, pârâtul s-a angajat să respecte prevederile contractuale, iar potrivit dispozițiilor Legii 241/2006 a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare (art.29), pârâtul avea obligația de a respecta atât clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, inclusiv prevederile regulamentului serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Or, potrivit prevederilor art. 15 alin.(1) din Contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr.ANB2131814 din 20.06.2013 însușit de pârât prin semnătură, coroborat cu prevederile art. 229 lit. n) din Regulamentul cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/2007 de către Președintele A.N.R.S.C., aplicabile în cauză, prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de creditoare în termen de 15 zile de la emiterea facturilor și nu de la primirea lor.
Prin urmare, pârâtul debitor avea obligația de plată a facturilor, fiind de drept în întârziere, conform contractului ANB2131814 din 20.06.2013 - cod client_ încheiat între părți, coroborat cu legislația în vigoare.
Ca urmare, creanța invocată de societatea reclamantă este certă și lichidă, existența acesteia rezultând din coroborarea contractului ANB2131814 din 20.06.2013, însușit de către pârât, cu facturile fiscale emise în perioada 08.11._14 și cu legislația în vigoare. Totodată, creanța este și exigibilă deoarece termenul de plată stipulat în contract și în facturile fiscale emise s-au împlinit.
Totodată, reclamanta a mai menționat că deși avea dreptul de a contesta facturile în cazul în care constata diferențe între consumul facturat și cel realizat, potrivit art. 8.2 din contractul ANB2131814 din 20.06.2013, pârâtul nu a contestat facturile emise în perioada 08.11._14.
De asemenea, pârâtul nu a renunțat la serviciile contractate, în condițiile prevăzute de art. 41 lit. d) din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și nu a solicitat rezilierea contractului de furnizare a serviciului de apă și canalizare încheiat cu reclamanta.
În susținerea cauzei supuse judecății, în concordanță cu prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, a invocat și aplicabilitatea prevederilor art. 969 alin. 1 din vechiul Cod civil, care reglementează principiul forței obligatorii a contractului, pacta sunt servanda. De asemenea, prevederile art. 1073 vechiul C.civ. care statuează dreptul pe care-l are creditorul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, dreptul la dezdâunare. Mai mult, conform art. 1082 vechiul C.civ., este instituită o prezumție de culpă în sarcina debitorului care nu și-a executat obligația, fiind necesară numai dovada existenței raportului juridic obligațional, dovadă pe care societatea reclamantă consideră că a facut-o, în baza contractului ANB2131814 din 20.06.2013 încheiat și facturilor emise - ca înscrisuri sub semnătură privată.
Astfel, dispozițiile art. 1176 vechiul C.civ. prevăd că actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor.
Ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia răspunderii contractuale privind obligațiile de a da și a face, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației iar, în speță, pârâtul nu a făcut nicio probă în acest sens, a considerat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1169, 1170 vechiul Codul civil precum și cu dispozițiile art. 249-250 din Noul Cod de Procedură Civilă, societatea reclamantă a făcut dovada existenței debitului.
Referitor la calculul penalităților, a precizat că acestea au fost calculate conform art.15 alin.2 din contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. ANB2131814 din 20.06.2013 coroborat cu prevederilor legale în materie, și anume:
Art. 42 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice:
A. (9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
A..(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
Art. 30 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare:
A..3: "Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură."
A..4: "Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor
bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței."
respectiv a prevederilor:
Art. 31 din Legea nr. 241/2006 (r1) privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, republicată la data de 08.02.2013:
A.. (6) Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
A.. (7) Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor
bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;"
Deci, a învederat reclamanta, întârzierea în achitarea sumelor datorate către reclamantă, după expirarea termenului scadent, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Ca urmare, a considerat că societatea a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract în condițiile art. 249 și art. 250 din noul Cod de Procedură Civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164, 1166, 1169, 1170, 1178, 1196, 1270, 1272, 1516, 2280, 2293, 2300, din Noul Cod Civil, dispozițiile Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare din 20.03.2007 aprobat prin Ordinul nr. 88/2007 al Președintelui A.N.R.S.C. precum și pe prevederile noului Cod de Procedură Civilă.
La dosar, reclamanta a anexat un set de înscrisuri în dovedire.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 634,15 lei.
Deși au fost legal citați pârâți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a contesta debitul.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 09.06.2015 a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință privind pe pârâtul S. D..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pentru a putea sta în judecată și a fi titulară de drepturi și obligații, o persoană trebuie să aibă capacitate de folosință.
Art. 56 Cod procedură civilă prevede că o persoană poate participa la judecată în calitate de reclamant sau pârât, dacă are capacitate de folosință.
În speță, pârâtul S. D. este decedat din data de 26.08.2004 conform certificatului de deces Dr/_/26.08.2004-relații depuse la fila 46 dosar- motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. D. și va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtei C. L. în raport de următoarele motive:
La dosar au fost depuse de către reclamantă contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr.ANB2118560/08.11.2011 filele 45-50, branșamentul fiind comun cu cel al pârâtei C. L., și contractul nr.ANB_/20.06.2013 contracte nesemnate de către pârâta C. L..
Totodată instanța reține că la data încheierii contractelor pârâtul S. D. era decedat, iar reclamanta nu a înfățișat instanței date suplimentare privind împrejurările încheierii contractelor și semnării lor de către o persoană care figura decedată.
În dovedirea raportului juridic obligational reclamanta a invocat în privința pârâtei C. L. înscrisul sub semnătură privată denumit declarație –fila 70, prin care pârâta a declarat “ declar pe propria răspundere că deleg pe domnul S. D., având calitatea de coproprietar să încheie contractual de furnizare a apei și canalizare, iar în eventualitatea unui debit restant mă oblig să suport contravaloarea acestuia”, declarație data la 25.07.2013, înscris apreciat de către reclamantă ca reprezentând un contract de contract de fidejusiune.
Potrivit disp. art. 2280 cod civil, fidejusiunea reprezintă contractul prin care o parte, fidejusorul, se obligă față de cealaltă parte, care are într-un raport obligational calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații, obligația debitorului, dacă acesta din urmă nu o execută”.
Fidejusiunea este un contract accesoriu, însoțind și garantând o obligație principală, ea fiind valabilă numai în limita obligației principale.
Prin declarația menționată, pârâta C. L. a declarat că în mandatează pe S. D. să încheie contractual de furnizare apei și canalizare, în condițiile în care
Chiar dacă s-ar aprecia că este vorba despre o ratificare a mandatului, pentru contractul din 20.06.2013, atâta vreme cât obligația principală nu s-a născut în mod valabil contractele care au dat naștere obligației garantate apărând ca fiind semnate de o persoană care la acel moment era decedată, nu se poate considera că înscrisul sub semnătură private depus la fila 70 dosar are valoarea juridică a unui contract de fidejusiune.
În consecință instanța, pentru motivele arătate va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință privind pe pârâtul S. D., va respinge cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Va respinge cererea ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtei C. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință privind pe pârâtul S. D..
Respinge cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Respinge cererea ca neîntemeiată privind pe reclamanta . SA cu sediul în București, ..2, sector 1, înregistrată sub nr.J_, având C._, cont bancar RO89BRDE450SV_ deschis la BRD-SMCC în contradictoriu cu pârâții S. D. (decedat) cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ..8-10, sector 2 și C. L. cu domiciliul în București, ..8-10, sector 2.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 .
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./5ex./17.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3584/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 6460/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
