Uzucapiune. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 10342/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 08.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune - accesiune, privind pe reclamantul K. D. și pe pârâții K.-N. M.-C..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015 la data de 01.10.2015 și la data de 08.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 18.02.2013 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București reclamantul Keresteș D., în contradictoriu cu pârâtul Keresteș T. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea prin efectul uzucapiunii a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 2, ..20, alcătuit din teren și construcție.
În motivare a arătat, în esență, că imobilul a fost achiziționat de mama sa, S. C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.06.1942 la Tribunalul Ilfov, că aceasta a decedat la data de 03.01.1969 și că de pe urma acesteia a fost întocmit certificatul de moștenitor nr.228/1969 emis de notariatul de Stat al sectorului 2 București, în care s-a menționat că moștenitori sunt reclamantul și pârâtul cu o cotă de ½ fiecare din imobil.
A precizat că el a fost cel care s-a preocupat de eliberarea certificatului de moștenitor, acesta locuind în imobilul în cauză și având nevoie de o dovadă a calității sale de proprietar, că ulterior transmiterii succesorale a imobilului, a avut loc o discuție între cei doi frați cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, moment în care reclamantul i-a explicat fratelui său, faptul că el este singurul care are un drept asupra casei și i-a interzis să mai aibă vreo pretenție asupra imobilului, și că din anii ´70, pârâtul nu s-a mai interesat de imobilul în cauză, mai ales că avea propria casă la Z..
De asemenea, a menționat că după decesul mamei și până în prezent, reclamantul a fost singurul care a exercitat posesia asupra imobilului în litigiu, comportându-se în comunitate ca adevăratul și unicul proprietar al imobilul, toate actele de posesie fiind exercitate în mod exclusiv de către reclamant acesta plătind impozitele și efectuând investițiile asupra imobilului.
A mai arătat că după discuția purtată după decesul mamei lor, a avut loc intervertirea precarității în posesie, iar aceasta stă acum la baza dobândirii dreptului de proprietare și asupra cotei de ½ care ar fi aparținut pârâtului prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire a depus în copie conformă cu originalul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.06.1942 la Tribunalul Ilfov și certificatul de moștenitor nr.228/1969 emis de Notariatul de Stat al sectorului 2 București (f.6-7).
La data de 21.01.2014 reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare prin care a arătat că se judecă cu pârâții Keresteș-N. M.-C. și Keresteș R.-V., în calitate de moștenitori rezervatari sezinari ai mamei lor Keresteș E..
La termenul din data de 29.05.2014 pârâtul Keresteș-N. M.-C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Keresteș R.-V., întrucât nu a acceptat moștenirea de pe urma mamei sale Keresteș E.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare a arătat, în esență, că s-a ocupat de imobilul în cauză în sensul că în fiecare an când venea în București (de 2-3 ori pe an) discuta cu unchiul său despre faptul că imobilul trebuie întreținut și îi dădea diverse sume de bani pentru întreținerea lui, că este adevărat că între tatăl său și reclamant au fost discuții asupra dreptului de proprietate privind imobilul, dar din aceste discuții, precum și din certificatul de moștenitor nr.228/1969 rezultă faptul că tatăl său este coproprietar indiviz al acelui imobil și implicit că posesia reclamantului a fost tulburată în permanență de către tatăl său și chiar de către el.
A mai precizat că întrucât existau discuții asupra dreptului de proprietate reclamantul și tatăl său și-au împărțit imobilul în două părți aproximativ egale și că afirmațiile reclamantului în sensul că acesta s-a comportat în societate ca un adevărat proprietar sunt false. În realitate, acesta, deși a mai primit sume de bani de la pârât, nu a renovat niciodată partea de imobil ce i-a revenit tatălui său și implicit lui, această parte putându-se vedea și astăzi că nu este renovată.
Pârâtul a mai menționat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale în vigoare privind uzucapiunea de 30 de ani, reclamantul nefiind un posesor de bună-credință pe această perioadă, necomportându-se în societate ca un adevărat proprietar, lăsând partea de imobil care i-ar fi revenit în paragină, și că atât prin acceptarea succesiunii de către mama sa în anul 1991, cât și prin acceptarea succesiunii de către acesta în data de 11.07.2012, cursul prescripției achizitive s-a întrerupt.
În drept, a invocat disp. art.205 C.proc.civ..
În dovedire a depus în copie conformă cu originalul declarațiile autentificate sub nr.889/18.03.2014 și nr.5342/11.07.2012 și certificat de naștere (f.82-86).
La termenul din data de 29.05.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Keresteș R.-V., pentru motivarea arătată pe larg în cuprinsul acelei încheieri (f.87).
Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisuri și interogatoriile reciproce, iar pentru reclamant și proba cu expertiza topo și expertiza construcții și proba testimonială cu audierea a doi martori, declarațiile martorilor A. I. și V. M. fiind consemnate la dosar la filele 120-120.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Defuncta S. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în . București, . nr.18, lotul nr.60 din planul parcelar al Vetrii de . de 680 m.p., precum și dreptul indiviz corespunzător din suprafața destinată pentru lucrările de edilitate, plantații și construcțiuni de interes comun al tuturor proprietarilor de loturi în această parcelă, conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.06.1942 la Tribunalul Ilfov (f.169-170).
Din suprafață totală de teren de 680 m.p. defuncta a înstrăinat conform contractelor de vânzare-cumpărare nr._/1944 și 151/14.03.1956 suprafețele de teren de 272 m.p. și 100 m.p. (f.172-177)
Potrivit certificatului de moștenitor nr.228/1969 emis de Notariatul de stat al sectorului 2 București din masa succesorală a defunctei I. S. (C. S.) face parte și imobilului situat în București ..20, sector 2, compus din teren în suprafață de 308 m.p. și una casă din cărămidă compusă din două camere, una marchiză, una bucătărie și două bucătării din paiantă, iar moștenitorii legali au fost cei doi fii ai acesteia Keresteș D. și Keresteș T. C., cu o cotă de 1/2 fiecare din masa succesorală (f.171).
La data de 31.05.1972 a decedat defunctul Keresteș T. C., iar de pe urma acestuia a fost emis Certificatul de Moștenitor nr.439/30.04.1991 de Notariatul de Stat Județean S. – Z.. Potrivit acestui certificat de moștenitor masa succesorală de pe urma defunctului se compune din cota de ½ din casa de locuit compusă din 2 camere, una marchiză, una bucătărie și două bucătării din paiantă și teren în suprafață de 308 m.p. situat în București, ..20, sector 3, dobândit de defunct prin moștenire în baza certificatului de moștenitor nr.228/1969 al sectorului 3 București, iar moștenitoarea acestuia a fost soția Keresteș E., copii acestuia Keresteș N. M. C. și Keresteș R. V. renunțând la moștenirea tatălui (f.49).
La data de 08.07.2012 decedează numita Keresteș E., iar prin declarația autentificată sub nr.5342/11.07.2012 de BNPA C., pârâtul Keresteș-N. M.-C. a acceptat în mod expres succesiunea defunctei (f.84-85). De asemenea, prin declarația nr.889/18.03.2014 autentificată de BNP C. A., numita Keresteș R.-V. a declarat că nu a făcut, în termenul de opțiune succesorală, niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei Keresteș E. și că înțelege să rămână străină de succesiunea defunctei sale mamă, să nu aibă calitatea de moștenitor și să renunțe la dreptul de a exercita acțiunea în petiție de ereditate (f.82-83).
Față de situația de fapt expusă, instanța constată că reclamantul și pârâtul sunt coproprietari, în cotă de ½ fiecare asupra imobilului în litigiu.
Prin acțiune reclamantul susține că acesta s-a comportat în mod public ca proprietar unic al imobilului în litigiu și, pe cale de consecință, că a dobândit și cota de ½ din dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de peste 30 de ani, intervertind precaritatea în posesie.
Pârâtul, deși prin întâmpinare, recunoaște că între tatăl său și reclamant au existat discuții asupra dreptului de proprietate privind imobilul, arată însă că din aceste discuții, precum și din certificatul de moștenitor nr.228/1969 rezultă tocmai faptul că tatăl său este coproprietar indiviz al acelui imobil și implicit că posesia reclamantului a fost tulburată în permanență de către tatăl său și chiar de către el.
Instanța retine că în sistemul vechiului cod civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 C.civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondata pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.
Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunește cele două elemente constitutive (animus si corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă. Mai mult, în speță reclamantul trebuie să dovedească faptul că s-a produs o intervertire a posesiei comune (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini) și anume că a intervertit precaritatea în posesie.
Instanța reține că ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de animus sibi habendi, deci de elementul intențional, psihologic, al posesiei. Aceasta înseamnă că actele sau faptele materiale de folosință sau de putere asupra lucrului sunt săvârșite nu pentru sine, ci pentru altcineva. Cu toate acestea, precaritatea poate să se transforme în posesie, prin intervertire, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.1858 C.civ., care prevede că Posesiunea care se exercita nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba in posesiune utila, decit prin vreunul din urmatoarele patru moduri: 1. cind detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la o a treia persoana, alta decit adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului ce detine; 2. cind detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care tine posesiunea prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau; 3. cind detinatorul stramuta posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul bare este de buna-credinta; 4. cind transmisiunea posesiunii din partea detinatorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, daca acest succesor universal este de buna-credinta.
Ca atare, în cazul coproprietarilor pentru a se putea constata aplicabilitatea disp. art.1858 pct. 2 C.civ., este necesar ca un coposesor să facă dovada că stăpânește întregul bun pentru el însuși, negând drepturile celorlalți coposesori, deci printr-o manifestare exterioară să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă.
În acest caz, efectul uzucapiunii se poate întemeia însă numai pe o posesie neechivocă, din care să rezulte că posesorul stăpânește întregul bun pentru sine, sub nume de proprietar.
În speță, după decesul defunctei S. C. la data de 03.01.1969, reclamantul a stăpânit imobilul, bun succesoral, situat în București, . nr.18. astfel cum este identificat în raportul de expertiză efectuat de expert Z. Ș. I. (f.146-165), aspect ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv A. I. și V. M. (f. 120-120) și din susținerile părților. De asemenea, din depozițiile acelorași martori rezultă că reclamantul este cunoscut ca fiind proprietarul imobilului în litigiu și cel care s-a ocupat de întreținerea casei (” gardul a fost construit de către reclamant”, ” 2 camere inițial erau din paiantă și reclamantul le-a renovat, a făcut și baie și bucătărie” – A. I., ”reclamantul împreună cu fata acestuia s-a ocupat de imobil, atât de gard cât și de acoperiș, a schimbat tabla la casă, a renovat, a tencuit, a băgat apă, canalizare și a închis curtea de jur împrejur cu gard” – V. M.). Totodată, rezultă că în toată această perioadă nu a fost tulburat în posesia sa de către o altă persoană.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic specialitatea construcții B. N. a reieșit că imobilul este compus din teren și casă de locuit, compusă din 2 corpuri de clădire alipite, parter, cu pereții din cărămidă subțire și lemn cu acoperiș din lemn și învelitoare din tablă. La corpul C2 a efectuat lucrări de îmbunătățiri, iar la corpul C1 a efectuat lucrări de reparații și de întreținere (f.197-208).
De asemenea, reclamantul a efectuat branșament la apă și s-a racordat la rețeaua de canalizare stradală (f.181-186).
Ca atare, instanța reține că reclamantul, prin actele de folosință și administrare efectuate cu privire la imobilul în litigiu s-a comportat ca proprietar exclusiv, intervertind posesia comună în posesie exclusivă.
Astfel, reclamantul a făcut acte de rezistență, negând dreptul pârâtului, comportându-se în societate ca unic proprietar, această manifestare exterioară fiind cunoscută în societate, potrivit declarațiilor martorilor și recunoscută de pârât prin întâmpinare.
Apărările pârâtului în sensul că între reclamant și tatăl său a intervenit o convenție prin care au partajat în fapt imobilul în două părți egale și că partea care a revenit tatălui său a fost lăsată în paragină, nu au fost dovedite în cauză, conform art. 1169 C.civ.. Mai mult, din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul a posedat pentru sine întreg imobilul, iar nicio parte din imobil nu este în paragină, reclamantul efectuând reparații la ambele corpuri de clădire.
Este fără relevanță, în speță, faptul că dreptul indiviz al pârâtului este stabilit prin certificate de moștenitor, deoarece acestea nu constituie titluri de proprietate, ci doar atestă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale, și în consecință nu constituie acte de tulburare a posesiei.
F. de cele expuse, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1860, art.1858 pct.2 și art.1846 si urm. C.civ. instanța va admite în parte cererea astfel cum a fost formulata si va constata că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate ca efect a uzucapiunii de 30 de ani, asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..20, sector 2, compus din teren în suprafață de 308 m.p. și construcții, astfel cum sunt identificate în rapoartele de expertiză efectuate de expert Z. Ș. I. și de expert B. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată împotriva pârâtei Keresteș R.-V. cu domiciliul în Z., Piața 1 Decembrie 1918 nr. 8, jud. S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul Keresteș D. cu domiciliul în sector 2, București, P. R., nr. 30, în contradictoriu cu pârâtul Keresteș-N. M.-C. cu domiciliul în C., ., ., ..
Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate ca efect a uzucapiunii de 30 de ani, asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..20, sector 2, compus din teren în suprafață de 308 m.p. și construcții, astfel cum sunt identificate în rapoartele de expertiză efectuate de expert Z. Ș. I. și de expert B. N..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, publică astăzi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 5 ex/04.11.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9963/2015.... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
