Contestaţie la executare. Sentința nr. 6152/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6152/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 6152/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6152
Sedinta publica din data de 06.05.2015
Instanta constituita din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – R. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatorul B. SA în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC T. G. și S. (F. L.) M..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea dosarului de executare și că executorul a depus și concluzii scrise, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale, asupra căreia rămâne în pronunțare.
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, contestatorul B. SA în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC T. G. și S. (F. L.) M. a formulat contestație la executare împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silită în dosarul nr. 542/2012, refuz manifestat în mod expres prin transmiterea unei adrese. Contestatorul a solicitat obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor, anularea adresei prin care executorul și-a manifestat refuzul de a continua executarea, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare și anularea în parte a proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare.
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 2, art. 399 alin. 1 Cod proc. civ. 1865, art. 1 din Ordinul MJ 2550/2006, art. 1166 și urm. NCC.
Prin sentința civilă nr._/24.11.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând următoarele: „Contestatoarea și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 399 și urm. C.proc.civ. Cu toate acestea, în speță este aplicabil art. 56 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești. Potrivit acestui text de lege, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. Art. 7 lit. b-i din același act normativ se referă la alte atribuții ale executorului judecătoresc, în afara celor de punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
Ori, motivele de fapt pe care le-a relevat contestatoarea în cererea de chemare în judecată și faptul că aceasta a înțeles să formuleze contestație împotriva refuzului executorului de a continua executarea silită prin faptul că i-a transmis o adresă cu anexa nr. 1 la contractul de prestare a serviciilor de executare silită evidențiază faptul că, în speță, contestatoarea s-a îndreptat împotriva refuzului executorului judecătoresc de a-și îndeplini atribuțiile sale, dar nu cele referitoare la îndeplinirea vreunui act de executare, pentru că trasmiterea de către B. către contestatoare a unei adrese cu anexa la un contract privește raporturile contractuale dintre părți, iar anexa nr. 1 la contract nu reprezintă un act de executare silită.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 56 cu ref. la art. 7 din Legea nr. 188/2000 și cu art. 399 al. 1 teza finală C.proc.civ., rezultă că banca avea deschisă calea procedurală a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a-și îndeplini atribuțiile, iar nu contestația la executare prevăzută de art. 399 și urm. C.proc.civ., care nu are în vedere și trimiterea de B. către contestatoarea – creditoare a unei adrese conținând anexele la contract. Deși contestația la executare a fost formulată în fața instanței de față, calea specială de atac prevăzută de art. 56 din Legea nr. 188/2000 se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul B., în speță fiind vorba despre Judecătoria Sectorului 3 București.
Ca o consecință a faptului că cererea de chemare în judecată se referă la calea de atac specială a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc să își îndeplinească atribuțiile, intimata L. M., debitor în dosarul de executare silită, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Ori, în speță, calea de atac specială prevăzută de lege are în vedere o procedură care se desfășoară între petentul nemulțumit de modul de îndeplinire a atribuțiilor de către executor, altele decât cele referitoare la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, pe de-o parte, și intimatul executor judecătoresc, ea nefiind o cale de atac prin care creditorul petent s-ar putea îndrepta și împotriva debitorului său.
Prin urmare, în temeiul art. 400 al. 1 C.proc.civ. cu ref. la art. 373 al. 2 C.proc.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță în a cărei rază teritorială s-a efectuat executarea silită. În lumina celor de mai sus, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei debitorare este întemeiată și se impune admiterea acesteia, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu intimata, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.”
Cererea contestatorului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ .
La termenul de judecată din 06.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București asupra căreia reține următoarele:
În speță, contestatorul a optat pentru contestație la executare împotriva refuzului B. tiberiu G. de a continua executarea silită împotriva debitorului S. (F. L.) M., iar nu pentru plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc reglementată de dispozițiile art. 56 din Legea 188/2000.
În cazul plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc reglementată de legea specială mai sus indicată, într-adevăr instanța competentă teritorial este „judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.
Cum, în speță, contestatorul a ales calea contestației la executare reglementată de dispozițiile art. 399 teza a II-a Cod proc. civ. 1865 (în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc), instanța nu poate ignora și nu poate schimba temeiul de drept al acțiunii contestatorului.
Ținând cont de obiectul acțiunii contestatorului – contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 399 teza a II-a și art. 371 ind. 7 Cod proc. civ. 1865, competentă spre a soluționa cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, în raza căreia se desfășoară executarea silită.
În acest sens, instanța reține și dispozițiile art. 373 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă 1865 (forma în vigoare la data sesizării executorului), conform cărora (2)Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3)Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
În speță, executarea silită se desfășoară prin poprire asupra conturilor bancare ale debitorului deschise la BRD cu sediul în ., sector 2, București, așa cum rezultă din adresa nr._/13.09.2012 emisă de BRD către B. T. G. (fila 125 dosar JS3). De asemenea, instanța reține că debitorul își are domiciliul în sectorul 2, București.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale – necompetență de ordine publică – și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Avand in vedere ca atat Judecatoria Sectorului 2 București, cat si Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti s-au declarat deopotriva necompetente, instanta va constata ivit conflictul negativ de competență și va înainta cauza către Tribunalul București pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul B. SA, cu sediul în sector 2, București, .. 6A, în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC T. G., cu sediul în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 35, ., . și S. (F. L.) M., cu domiciliul în sector 2, București, ., nr. 240, ., . Judecătoriei Sectorului 2 București.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza către Tribunalul București pentru soluționarea acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. M. R. C.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 6269/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6169/2015.... → |
|---|
