Plângere contravenţională. Sentința nr. 702/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 702/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 702/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 702/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de petenta . in contradictoriu cu intimat C. SA C., având ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă general, in temeiul art. 126 din Constitutia Romaniei, material, în temeiul art. 94, pct. 1, lit. j NCPC, teritorial in temeiul art. OG 2/2001.
Instanta respinge exceptia tardivitatii formularii plangerii, ca neintemeiata, avand in vedere ca cererea a fost depusa la posta in ultima zi a termenului legal de 15 zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de parti la dosar, ca fiind admisibila și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 coroborat cu art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., o încuviințează.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată de către petentă, ., în contradictoriu cu intimata, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ., numărul_, din data de 2.06.2014.
În motivare, petenta afirmă că la data 23.07.2013 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost vândut și scos din evidența organelor fiscale, noul proprietar neputând să fie obligat de vânzător la înmatricularea vehiculului. De asemenea, mai arată faptul că nu există normă care să instituie obligația vânzătorului de înștiințare a C. cu privire la actul translativ de proprietate.
În drept, a invocat Ordonanța Guvernului 2/2001 și Ordonanța Guvernului 15/2002.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, contractul invocat de către petentă nefiind opozabil întrucât nu sunt îndeplinite cerințele privind data certă.
De asemenea, se mai indică faptul că potrivit articolului 7 și conform articolului 1 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 15/2002 obligația de plată a rovinietei aparține proprietarului înscris în certificatul de înmatriculare, în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor.
În drept, a invocat Ordonanța Guvernului 2/2001 și Ordonanța Guvernului 15/2002 și Ordinul 769/2010.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din înscrisuri constând în procesul-verbal a cărui anulare se solicită, factura fiscală 6008/23.07.2013, proces-verbal de predare-primire, adeverință a DITL de scoatere a autoturismului din evidențele fiscale, certificatul agentului constatator, fotografie a autoturismului pentru care s-a încheiat procesul-verbal.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (norma care instituie fapta contravențională se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin procesul-verbal ., numărul_, din data de 2.06.2014, a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei împotriva petentei pentru nerespectarea articolului 8 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului numărul 15/2002, reținându-se că autoturismul având numărul de înmatriculare_, nu deținea rovinietă valabilă, în data de 12.12.2013, ora 10:51, fiind identificat în localitatea Românești, pe DN 1.
Potrivit articolului 34 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001: ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal, prin raportare la elementele descrise în cuprinsul articolului 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, conform căruia mențiunile obligatorii ale acestuia sunt numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data la care a avut loc și semnătura agentului constatator, sub sancțiunea nulității absolute, necondiționate de existența unei vătămări, instanța reține că aceste exigențe sunt îndeplinite.
Asupra calității petentei de subiect activ al contravenției, instanța reține că potrivit dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu articolul 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Totodată, potrivit articolului 1 litera b) din Ordonanța Guvernului 15/2002, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
În continuare, instanța reține că potrivit articolului 8 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 15/2002: ”Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.”, în prezenta cauză, reținându-se comiterea faptei contravenționale pentru autovehiculul având numărul de înmatriculare_, care a circulat pe DN 1, în localitatea Românești, în data de 12.12.2013, ora 10:51, conform fotografiei depuse la dosar de către intimată.
Instanța reține că, la data săvârșirii contravenției, 12.12.2013, petenta nu mai era proprietarul autoturismului, astfel cum reiese din factura fiscală_/23.07.2013, coroborată cu adresa DITL, care atestă că autoturismul având numărul de înmatriculare_, a fost radiat la data de 26.07.2013, la solicitarea petentei.
Pe cale de consecință, sunt îndeplinite condițiile datei certe, deoarece actul juridic este menționat într-un registru al unei instituții publice de la o dată anterioară celei comiterii contravenției.
În procesul de constatare a faptei contravenționale, intimata apelează la sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform articolului 9 din Ordonanța Guvernului 15/2002, iar utilizatorul autoturismului este identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (MAI-DRPCIV), în baza unui protocol încheiat între instituții.
Inexistența informațiilor necesare în baza de date a M.A.I.-D.R.P.C.I.V., întrucât proprietarul nu a îndeplinit formalitățile de desemnare a noului utilizator, nu este de natură să atragă răspunderea petentului.
Astfel, elementul material al faptei contravenționale, verbum regens, este reprezentat de fapta de a circula, în situația în care proprietarul înscris în evidențele MAI ar fi pasibil de sancționare în cazul în care a vândut autoturismul, ajungându-se practic la instituirea unei răspunderi obiective care este incompatibilă cu regimul contravențional național, articolul 1 din Ordonanța Guvernului 2/2001 menționând ”Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța, în temeiul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de către petentă, ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, urmând a dispune anularea procesului-verbal ., numărul_, din data de 2.06.2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că articolul 454 din codul de procedură civilă din 2010 condiționează analiza acestora de o cerere formulată de părți, instanța se va mărgini, în lipsa unei astfel de manifestări de voință, să ia act că acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulata de petenta . - sector 3, București, DRUMUL INTRE TARLALE, nr. 35-39, CUI_ in contradictoriu cu intimat C. SA C. - sector 6, București, .. 401A, CUI_.
Anulează procesul-verbal ., numărul_, din data de 2.06.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a se depune cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.01.2015.
P., Grefier,
I. D. G. D.
| ← Anulare act. Sentința nr. 691/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 689/2015. Judecătoria... → |
|---|
