Contestaţie la executare. Sentința nr. 689/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 689/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 689/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 689/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR in contradictoriu cu intimatii D. T., M. E. A., având ca obiect contestație la executare + SUSPENDARE EXECUTARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă general, in temeiul art. 126 din Constitutia Romaniei, material, în temeiul art. 94, pct. 1, lit. j NCPC, teritorial in temeiul art. 713+25 alin. 2 NCPC.
Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de parti la dosar, ca fiind admisibila și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 coroborat cu art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., o încuviințează.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de către contestatoare, A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații, D. T. și M. E. A., s-a solicitat ca prin hotărârea care va fi pronunțată să se dispună anularea actelor de executare emise în dosarul de executare 55/2014 al B. C. R. M., precum și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin adresa din 15.05.2014 a fost înștiințată că are de achitat creditorului suma de 109.051,25 lei, reprezentând despăgubiri în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 651/7.03.2013 a Tribunalului Călărași.
Contestatoarea arată că în realizarea funcțiilor sale, gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate abuziv de către regimul comunist și trebuie să prevină eventualele prejudicii care ar putea fi aduse bugetului statului. De asemenea, contestatoarea solicită anularea actelor de executare pentru onorariul de avocat în cuantum de 2.500 lei, fiind nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, arătându-se că prin intermediul acestui control de legalitate nu se intervine în contractul cu clientul, acesta din urmă plătind avocatului onorariul convenit.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711, 700 alin. 1 și 3 C., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007.
Contestatoarea a depus înscrisuri în dovedirea cererii.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin sentința civilă 651/7.03.2013 a Tribunalului Călărași, contestatoarea a fost obligată la plata de despăgubiri în cuantum de 199.818,39 lei, împreună cu actualizarea sumei începând cu data de 29.11.2005.
Prin cerere adresată SCPEJ IGPV, s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat, executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 la data de 7.04.2014.
În urma valorificării în cadrul procedurii execuționale a despăgubirii care a fost plătită la data de 11.03.2014, s-a stabilit ca la data de 15.07.2014 executarea să continuă pentru contravaloarea actualizării cu rata inflației și cu cheltuielile de executare aferente actualizării în sumă totală de 109.051,25, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 38 și 39 din dosarul cauzei.
Cu privire la exigențele europene în materia executării hotărârilor și a altor titluri, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauzele Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi”. Curtea a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Curtea Europeană, în jurisprudența sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002), a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.” De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudența Curții de la Strasbourg a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Ș. contra României (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
De asemenea, cu privire la onorariul de avocat în sumă de 2.500 lei, se constată că acesta nu îndeplinește condițiile articolului 453 alineatul (3) din codul de procedură civilă din 2010 pentru a fi redus întrucât acesta este corespunzător unei asistențe și unei informări acordate clientului pe o durată de 10 luni de zile, executarea silită nefiind încă finalizată la momentul pronunțării sentinței din prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, dat fiind că măsura suspendării executării are efect numai până la pronunțarea asupra fondului contestației, instanța constată că a rămas fără obiect și o va respinge în consecință.
Cu privire la cheltuielile de judecată, față de prevederile articolului 453 alineatul (1) potrivit căruia se acordă numai la cerere, împotriva părții care a pierdut procesul, instanța va lua act că acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulata de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 in contradictoriu cu intimatii D. T. - OLTENITA, ARGESULUI, nr. 19A, ., ., J. CĂLĂRAȘI, M. E. A. - OLTENITA, A. I., nr. 38, ., ., J. CĂLĂRAȘI, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a se depune cerere de apel la această instanță, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
P., Grefier,
I. Darzeanu G. D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 702/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 692/2015.... → |
|---|
