Succesiune. Sentința nr. 3242/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3242/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3242/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3242
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. M. și pe pârâta V. V., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâta V. V. a solicitat instanței următoarele: să constate deschisă succesiunea de pe urma defuncților M. I. și M. M.; să constate acceptată în mod tacit moștenirea de pe urma defunctului M. I. de cptre autoarea sa, M. M.; să constate intervenită prescripția dreptului de opțiune succesorală a nepotului de fiu, M. M. A., autorul pârâtei, de pe urma succesiunii defunctului M. I. și, în consecință, să constate faptul că acesta este străin de moștenire prin neacceptarea acesteia în nici una dintre modalitățile prevăzute de lege; să constate faptul că întreaga masă succesorală de pe urma defunctului M. I. revine defunctei sale soții, M. M., și, implicit, calitatea acesteia de unic moștenitor al defunctului său soț, M. I.; să constate că reclamantul este unicul moștenitor al autoarei sale, M. M.; să constate masa succesorală de pe urma defuncților M. I. și M. M.; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este nepotul de soră după defuncta M. M., dar și legatar universal al acesteia, conform testamentului autentificat sub nr. 411/06.08.2010 la BNP A. A. N.. Autoarea reclamantului, M. M., a fost căsătorită cu M. I., conform certificatului de căsătorie . nr._/02.02.2010, căsătorie înregistrată prin actul de căsătorie nr. 97/27.01.1951 în București, sector 4. Din căsătoria celor doi soți a rezultat un copil, M. D., născut la 22.01.1957. Acesta din urmă s-a căsătorit cu pârâta din prezenta cauză, V. (fostă M.) V.. Împreună cu pârâta, M. D. a avut un singur copil, M. M. A., născut la data de 13.09.1982. Ulterior nașterii acestui copil, soții M. D. și V. au decis să se mute în SUA, unde au încercat să înceapă o nouă viață. În timpul șederii în SUA, între cei doi soți au apărut o . probleme și aceștia au decis să divorțeze. M. D. a revenit în țară și la data de 17.11.1996 a decedat, în București, sector 3, așa cum reiese din certificatul de deces . nr._ eliberat la data de 02.02.2010 de către CLS3. Anterior decesului fiului lor, soții M. I. și M. M. au achiziționat imobilul apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 61130V/1991. Mai târziu, după decesul fiului lor, soții M. I. și M. M. mai primeau vizite sporadice din partea nepotului lor, M. M. A., când acesta venea din SUA, de regulă în timpul vacanțelor de vară. La data de 03.03.2008 a decedat și M. I., conform certificatului de deces . nr._/02.02.2010 eliberat de CLS3, actul de deces fiind înregistrat sub nr. 563/04.03.2008. Toate pregătirile și cheltuielile privind înhumarea defunctului M. I. au fost suportate de soția sa, M. M.. Ulterior înhumării, aceasta a rămas în imobilul proprietate comună, de care s-a îngrijit ca un adevărat proprietar, ocupându-se de plata tuturor utilităților, impozitelor, efectuarea oricăror reparații ale acestui imobil. În concluzie, a avut comportamentul juridic al unui proprietar cu drepturi depline. Reclamantul a menționat că succesiunea de pe urma defunctului M. I. nu a fost acceptată de nepotul de fiu, M. M. A., singura care a acceptat în mod tacit succesiunea fiind soția supraviețuitoare, M. M.. Ulterior decesului soțului său, autoarea reclamantului, M. M., a decis săi îi înmâneze spre păstrare nepotului său, M. M. A., toate actele de stare civilă și toate celelalte acte pentru a le păstra în siguranță și pentru ca ulterior decesului ei acesta să poată intra fără dificultăți în posesia moștenirii. După aceste evenimente din vara anului 2008, începând cu mijlocul anului 2009, nepotul autoarei reclamantului, M. M. A. nu a mai comunicat cu aceasta. Îngrijorată fiind din pricina acestui aspect, pentru că nu mai primea nici un răspuns la scrisorile trimise, M. M. a decis să reconstituie toate actele atât de stare civilă, cât și celelalte acte, pe care le-a obținut la începutul anului 2010, în luna februarie. La sfârșitul anului 2010, M. M. a aflat că nepotul său, M. M. A., a decedat la data de 14.08.2009, în SUA, Statul Florida, într-o cameră de hotel, iar cauza decesului a fost intoxicație cu etanol și diphenhydramină, moartea acestuia fiind calificată drept un act suicidal, așa cum rezultă din certificatul de deces emis la data de 17.03.2010 de către autoritățile Statului Florida. Toate aceste informații se contrazic însă cu cele din scrisoarea trimisă de către V. A., noul și actualul soț al pârâtei, la data de 26.10.2010, prin care a informat-o pe M. M. cu privire la decesul nepotului său, care ar fi fost victima unui accident de circulație. Această scrisoare a fost trimisă la mai bine de un an de la data decesului lui M. M. A.. Date fiind aceste evenimente ce s-au precipitat asupra autoarei reclamantului, M. M., alături de care reclamantul a fost până în ultima clipă a vieții sale, aceasta a decis să lase un testament în favoarea reclamantului, în semn de recunoștință pentru întreg ajutorul oferit acesteia. Prin testamentul nr. 411/06.08.2010, M. M. a stipulat următoarele: „toate bunurile mele mobile și imobile, respectiv universalitatea acestora, ce vor forma emolimentul meu succesoral la data decesului meu ….”. M. M. a decedat la data de 06.05.2011, conform certificatului de deces . nr._/07.05.2011 eliberat de CLS3. Așadar, în calitate de legatar universal, după decesul autoarei sale, reclamantul a intrat în stăpânirea locuinței deținută de aceasta, pe care a ocupat-o integral, de care se îngrijește în momentul de față, plătind toate utilitățile și efectuând cheltuielile de reparație necesare.
În drept, a invocat art. 650 și urm., 664 și urm., 689, 700, 777, 893 Cod civ., art. 274 Cod proc. civ.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței următoarele: să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului M. I.; să constate acceptată în mod tacit moștenirea de pe urma defunctului M. I. de către autorul pârâtei, M. M. A. și să stabilească cotele cuvenite celor doi moștenitori, M. M. A. și M. M.; să constate masa succesorală de pe urma defunctului M. I. ca fiind compusă din cota de ½ din imobilul situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3; să partajeze masa succesorală prin atribuirea în natură a imobilului către reclamant cu plata unei sulte către celălalt moștenitor; să oblige reclamantul la plata cotei legale din fructele obținute în urma închirierii imobilului aflat în masa succesorală, în cuantum de 8800 lei; să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a arătat că este mama lui M. M. A., autorul său în prezenta dezbatere succesorală. La decesul lui M. I., fiul acestuia, M. D., era predecedat, astfel că vocație succesorală au avut M. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, și M. M. A., în calitate de nepot care a urcat prin reprezentare pe locul fiului predecedat, cu o cotă de ¾ din masa succesorală. La momentul la care a fost anunțat că bunicul lui a decedat, M. M. A. a venit în țară pentru a accepta succesiunea, acceptarea nefiind finalizată cu un act notarial din lipsă de timp. Acesta a făcut totuși o . acte de acceptare tacită a succesiunii. Astfel, a preluat o parte din bunurile mobile aparținând defunctului, a lăsat bani pentru cheltuielile curente care priveau imobilul aflat în masa succesorală, plătind inclusiv impozitul restant pentru imobilul în cauză, contribuind astfel în mod direct la administrarea imobilului pe termen lung. Toate aceste susțineri vor fi dovedite cu martori, respectiv persoane care au fost prezente și care l-au ajutat pe M. M. A. în demersurile lui privind masa succesorală. Actele notariale de acceptare a succesiunii trebuiau încheiate oficial anul următor, însă din cauza decesului lui M. M. A., nu au putut fi finalizate. Faptul că acest lucru urma să se întâmple și că M. M. A. acceptase succesiunea rezultă tocmai din înmânarea de către M. M. a actelor de stare civilă și a actelor de proprietate. Actele i-au fost înmânate deoarece întocmirea actelor la notar depindea doar de întoarcerea în țară a lui M. M. A., care nu s-a mai produs din cauza decesului acestuia. Cu privire la fructele solicitate de pârâtă, s-a arătat că reclamantul a închiriat imobilul din masa succesorală după decesul M. M., acesta fiind închiriat și în prezent, obținând o chirie care trebuie și ea supusă acelorași cote ca și masa succesorală. Pârâta a apreciat că, fiind mama lui M. M. A., este îndreptățită să culeagă moștenirea în locul acestuia și să primească fructele dobândite de către unul din moștenitori, respectiv reclamantul, de pe urma bunului succesoral, pentru toți moștenitorii.
La termenul din 19.06.2013, pârâta a depus cerere completatoare la cererea reconvențională prin care a solicitat instanței următoarele: să oblige reclamantul la plata cotei legale din fructele închirierii pentru partea în care imobilul ce face parte din masa succesorală a fost închiriat și la plata lipsei de folosință pentru partea în care reclamantul a folosit exclusiv imobilul, estimând această valoare la suma de 8800 lei; să introducă în masa succesorală o . bunuri mobile de valoare, pe care defuncții le dețineau la data decesului, bunurile fiind indicate în cererea completatoare (fila 56).
La termenul de judecată din 11.02.2015, reclamantul a invocat excepția de netimbrare a cererii reconvenționale asupra căreia instanțe reține următoarele:
Potrivit art. 10 din Legea 146/1997, cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale.
Potrivit art. 14 din Legea 146/1997, când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Potrivit art. 20 din Legea 146/1997, (1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (3)Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, la termenul de judecată din 16.10.2013, instanța a pus în vedere pârâtei să achite următoarele taxe de timbru, sub sancțiunea anulării capetelor de cerere reconvențională: pentru cererea privind stabilirea masei succesorale de pe urma defunctului M. I. trebuie completați taxa de timbru cu suma de 1611,5 lei; pentru cererea privind partajarea imobilului achitați taxă de timbru de 3285 lei; pentru cererea privind obligarea reclamantului la plata cotei legale din fructele obținute în urma închirierii imobilului achitați taxă de timbru de 639 lei; indicați valoarea bunurilor mobile menționate în completarea la cererea reconvențională – fila 56; apoi indicați valoarea cotei de ½ din fiecare bun mobil, urmând ca aceste valori să fie adunate, iar rezultatul înmulțit cu 0,03 pentru aflarea cuantumului taxei de timbru aferente și timbrați această cerere cf. art. 3 lit. c a doua liniuță din Lg. 146/1997.
Prin încheierea din 26.02.2014, instanța a respins cererea pârâtei de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxelor de timbru.
Prin încheierea din 27.02.2014, instanța a respins cererea de reexaminare formulată de pârâtă împotriva încheierii din 26.02.2014.
Pârâta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru.
Deși pârâta a avut cunoștință de taxele de timbru pe care trebuia să le achite, fiind legal citată cu mențiuni pentru termenul din 11.12.2013 și beneficiind și de asistență juridică din partea unui avocat ales, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
În consecință, în baza dispozițiilor legale anterior menționate, instanța va admite excepția de netimbrare invocată cu privire la cererea reconvențională și va anula ca netimbrate capetele de cerere reconvențională privitoare la stabilirea masei succesorale de pe urma defunctului M. I., partajarea imobilului succesoral litigios, obligarea reclamantului la plata cotei legale din fructele obținute în urma închirierii imobilului succesoral litigios, introducerea în masa succesorală a bunurilor mobile indicate în completarea la cererea reconvențională.
Pe fondul cauzei, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va respinge cererea reconvențională (capetele de cerere neanulate) ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Defunctul M. I. a decedat la data de 03.03.2008 în Mun. București, sector 3, conform certificatului de deces . nr._/02.02.2010 eliberat de CLS3, actul de deces fiind înregistrat sub nr. 563/04.03.2008. Față de această împrejurare, in baza art. 651 Cod civ., instanța urmează să constate deschisă succesiunea acestuia la data de 03.03.2008.
Căsătoria dintre pârâta M. M. și defunct a avut loc în data de 27.01.1951, conform certificatului de căsătorie depus la dosar.
Din căsătoria celor doi soți a rezultat un copil, M. D., născut la 22.01.1957.
M. D. s-a căsătorit cu pârâta din prezenta cauză, V. (fostă M.) V.. Împreună cu pârâta, M. D. a avut un singur copil, M. M. A., născut la data de 13.09.1982.
Ulterior nașterii acestui copil, soții M. D. și V. s-au mutat în SUA. În timpul șederii în SUA, cei doi soți au divorțat.
M. D. a revenit în țară și la data de 17.11.1996 a decedat, în București, sector 3, așa cum reiese din certificatul de deces . nr._ eliberat la data de 02.02.2010 de către CLS3.
Anterior decesului fiului lor, soții M. I. și M. M. au achiziționat imobilul apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 61130V/1991.
Conform art. 644 și 650 C.civ., bunurile care au aparținut defunctului la data morții acestuia, se transmit pe cale succesorală în proprietatea moștenitorilor.
În speță, instanța constată că masa succesorală lăsată de defunct se compune din: cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că, potrivit mențiunilor contractului de vânzare-cumpărare al imobilului, apartamentul situat în situat în București, . nr. 11, ., a fost dobândit prin cumpărare, în timpul căsătoriei defunctului cu M. M.. Cum în cauză nu s-a pus în discuție contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune in timpul căsătoriei, instanța apreciază că soții au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului. Prin urmare, soția supraviețuitoare M. M., în calitate de coproprietar, a păstrat în proprietatea sa cota de 1/2, iar cealaltă cotă de 1/2 din apartament se include în masa succesorală lăsată de defunctul M. I..
Potrivit art. 650 C. Civ. moștenirea se deferă prin lege sau prin testament. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și cotele determinate de lege.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada faptului că defunctul M. I. ar fi lăsat un testament, instanța urmează să constate că transmiterea succesiunii urmează să aibă loc potrivit regulilor devoluțiunii legale.
Având în vedere actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și făcând aplicarea regulilor devoluțiunii succesorale legale, instanța urmează să constate că au vocația succesorală la moștenirea rămasă de pe urma defunctului M. I. atât soția supraviețuitoare, M. M., cât și nepotul de fiu predecedat, M. M. A..
Pentru a opera transmiterea definitivă a patrimoniului succesoral către succesori este necesar însă ca aceștia să își exercite dreptul de opțiune succesorală, față de dispozițiile art. 686 C.p. civ. potrivit cărora « nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine », opțiunea succesorală putându-se manifesta fie în forma acceptării succesiunii, pure și simple sau sub beneficiu de inventar, sau în sensul renunțării la succesiune.
Potrivit art. 700 al. 1 C.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de șase luni de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data decesului, acest termen fiind unul de decădere, în sensul că, dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de șase luni de la data deschiderii succesiunii, se stinge dreptul de a accepta succesiunea și implicit vocația succesorală a succesibilului.
Acceptarea succesiunii pură si simplă reprezintă actul de opțiune succesorală prin care succesibilul consolidează cu efect retroactiv calitatea sa de moștenitor, definitivând transmiterea patrimoniului succesoral care a operat la data decesului, aceasta putându-se face fie în mod expres, fie în mod tacit, prin acte sau fapte pe care succesibilul nu le-ar putea face decât în calitate de moștenitor și din care rezultă direct, dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Analizând probele administrate în cauză, instanța urmează să constate că singura care și-a manifestat intenția de a accepta tacit succesiunea rămasă de pe urma defunctului M. I. a fost soția supraviețuitoare, M. M., aceasta rămânând în imobilul bun succesoral după decesul soțului său și comportându-se ca un veritabil proprietar al acestuia, având și posibilitatea financiară de a întreține imobilul (M. M. avea pensie). Toate aceste aspecte rezultă atât din declarația martorei S. S., cât și din răspunsul pârâtei la interogatoriu, pârâta susținând că M. M. l-ar fi întreținut pe reclamantul M. S. (fila 144, întrebarea nr. 4), pârâta recunoscând astfel că M. M. avea o situație financiară bună. De asemenea, instanța reține și informațiile din istoricul de rol fiscal (fila 115), potrivit cărora în anul 2008, după decesul soțului său, M. M. s-a prezentat la DITL Sector 3, a anunțat decesul soțului său și a fost înregistrată ca unică plătitoare a impozitului pentru imobilul din București, . nr. 11, ., ., sect. 3, și aceasta fiind o dovadă a comportamentului său de unic proprietar.
În ceea ce îl privește pe nepotul de fiu al soților M. I. și M. M., M. M. A. (fiul lui M. D., decedat înaintea tatălui său, M. I.), instanța reține următoarele:
Decesul bunicului M. I. a survenit la data de 03.03.2008.
Decesul nepotului M. M. A. a survenit la data de 14.08.2009, în SUA, Statul Florida, într-o cameră de hotel, iar cauza decesului a fost intoxicație cu etanol și diphenhydramină, moartea acestuia fiind calificată drept un act suicidal, așa cum rezultă din certificatul de deces emis la data de 17.03.2010 de către autoritățile Statului Florida.
Rezultă deci că decesul nepotului M. M. A. a avut loc la scurt timp după decesul bunicului său (M. I.), respectiv la aproximativ un an și 5 luni.
În speță, nu s-a făcut dovada numărului de vizite pe care M. M. A. le-a făcut în această perioadă (de aproximativ un an și 5 luni) în România. Cert este că, în evidențele Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, M. M. A. nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România în anul 2009 (ultimul an pentru care această instituție ar fi putut să dețină informații – fila 164).
În aceste împrejurări, ținând cont de declarația martorei G. M., care a arătat că ultima dată l-a văzut pe M. M. A. în vara anului 2008, precum și de faptul că M. M. A. locuia în SUA, iar efortul pe care trebuia să îl facă pentru a ajunge în România era destul de mare (atât din punct de vedere financiar, cât și din perspectiva duratei unei asemenea călătorii), instanța apreciază că, după decesul bunicului său (M. I.), M. M. A. a venit o singură dată în România pentru a o vizita pe bunica sa, M. M..
În speță, pârâta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că, venind în România după decesul bunicului său, M. M. A. ar fi ajutat-o financiar pe bunica sa (M. M.) cu organizarea pomenilor în memoria bunicului său, cu amenajarea locului de înhumare ori cu plata cheltuielilor de întreținere și a impozitelor aferente apartamentului în care locuia M. M..
De asemenea, pârâta nu a administrat probe din care să rezulte că situația financiară a fiului ei, M. M. A., i-ar fi permis să contribuie financiar la întreținerea imobilului apartament și la alte cheltuieli pentru comemorarea bunicului său.
În ceea ce privește declarația martorei G. M., instanța constată că martora a afirmat la modul general că M. M. A. și-a ajutat bunicii cu bani și medicamente. Cu toate acestea, martora a recunoscut că nu a văzut când M. M. A. i-a dat bani bunicii sale, M. M., arătând totodată că, deși era student, M. M. A. venea de fiecare dată cu câte o atenție atât cât considera el și cât putea financiar. Instanța constată că martora avea cunoștință despre relația dintre M. M. A. și bunicii săi în mod indirect, aflând anumite aspecte de la M. M. (care, ca orice bunică, vorbea frumos despre nepotul ei, lăudându-l) și de la vecinele din . nu a precizat în ce constau atențiile oferite de M. M. A. ori dacă acesta a venit cu vreo atenție la bunica sa și după decesul bunicului său, M. I.. În orice caz, instanța apreciază că oferirea de diverse atenții (cel mai probabil cadouri) bunicii sale, cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o în vara anului 2008, nu poate fi calificată drept acceptare tacită din partea lui M. M. A. a moștenirii lăsate de bunicul său, M. I..
În plus, instanța reține că declarația martorei G. M. este în contradicție cu declarația martorei S. S. (sora lui M. M.), aceasta din urmă afirmând că de fapt bunicii M. I. și M. M. erau cei care îi dădeau bani nepotului M. M. A., soții M. având pensii și întreținându-se singuri.
Referitor la faptul că M. M. i-a înmânat o . acte de stare civilă și de proprietate nepotului său, M. M. A., acesta este un aspect necontestat de părțile cauzei. Însă instanța constată că, în afară de faptul că a luat aceste acte și a plecat apoi în SUA, M. M. A. nu a avut nici o manifestare din care să rezulte fără echivoc că a acceptat moștenirea rămasă de pe urma lui M. I.. Simpla preluare a unor acte, în lipsa coroborării acestei acțiuni cu probe concludente, nu poate fi calificată drept act de acceptare tacită a moștenirii. Din toate dovezile administrare reiese doar dorința firească a bunicii M. M. de a lăsa nepotului său apartamentul drept moștenire, însă nu a rezultat și dorința și interesul nepotului M. M. A. de a primi această moștenire. În acest context trebuie ținut cont și de faptul că M. M. A. era o persoană tânără, locuia de mulți ani în SUA și, cel mai probabil, în această etapă a vieții sale, apartamentul bunicilor din România nu prezenta un interes prea mare.
Justificarea lipsei de timp nu poate fi primită, întrucât prezentarea lui M. M. A. la notar pentru a da o declarație în sensul că acceptă în mod expres moștenirea lăsată de bunicul său ori pentru întocmirea unui certificat de calitate de moștenitor nu ar luat nici mult timp și nici nu ar fi necesitat multe resurse financiare.
În consecință, instanța urmează să constate că M. M. A. nu a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 al. 1 Cod civ., nici în mod expres și nici tacit, acesta neefectuând acte sau fapte din care să rezulte intenția sa de acceptare a succesiunii de pe urma lui M. I., fiind decăzut astfel din dreptul de acceptare a succesiunii și implicit străin de succesiunea defunctului M. I..
În altă ordine de idei, instanța reține că pârâta V. V. nu a făcut nici dovada faptului că ar fi acceptat moștenirea rămasă de pe urma fiului său, M. M. A., în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 al. 1 Cod civ. Susținerea pârâtei în sensul că a preluat singurul bun al fiului său, respectiv mașina acestuia, și că ar fi achitat datoriile fiului său, nu a fost probată în vreun fel, iar o simplă susținere nu valorează acceptarea tacită a moștenirii.
Totodată, faptul că, printr-o scrisoare din iulie 2011 (fila 124), reclamantul i-ar fi comunicat pârâtei că este implicată în dezbaterea succesorală, având o cotă parte, nu înseamnă că pârâta a dobândit calitatea de moștenitoare a fiului său. Aceasta cu atât mai mult cu cât scrisoarea reclamantului a rămas fără răspuns din partea pârâtei, care nu și-a manifestat în nici un mod interesul de a clarifica situația imobilului succesoral.
Prin urmare, pentru motivele anterior expuse, instanța va constata că M. M. (soția supraviețuitoare) are calitatea de unic moștenitor al defunctului M. I., prin acceptarea tacită a succesiunii, revenindu-i întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului M. I..
M. M. a decedat la data de 06.05.2011 în Mun. București, sector 3, conform certificatului de deces . nr._/07.05.2011 eliberat de CLS3. Față de această împrejurare, in baza art. 651 Cod civ., instanța urmează să constate deschisă succesiunea acesteia la data de 06.05.2011.
Conform art. 644 și 650 C.civ., bunurile care au aparținut defunctului la data morții acestuia, se transmit pe cale succesorală în proprietatea moștenitorilor.
În speță, instanța constată că masa succesorală lăsată de defuncta M. M. se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3 (cota de ½ deținută în calitate de proprietar și cota de ½ deținută în calitate de moștenitor al soțului său, M. I.).
Potrivit art. 650 C. Civ. moștenirea se deferă prin lege sau prin testament.
În cauză s-a făcut dovada faptului că defuncta a lăsat un testament autentificat sub nr. 411/06.08.2010 la BNP A. A. N., potrivit căruia reclamantul (nepotul de soră al defunctei) are calitatea de legatar universal, moștenind astfel întreaga masă succesorală de pe urma defunctei M. M..
De asemenea, instanța constată că reclamantul a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii de pe urma defunctei M. M., reclamantul ocupându-se de înmormântarea mătușii sale, M. M., continuând să locuiască în imobilul succesoral, să efectueze diverse reparații în imobil și să achite cheltuielile de întreținere și impozitele aferente imobilului, așa cum rezultă din declarațiile martorelor S. S. și G. M. și din chitanța și factura depuse la dosarul cauzei (filele 121, 122).
Prin urmare, instanța va constata că reclamantul S. M. are calitatea de unic moștenitor al defunctei M. M., prin acceptarea tacită a succesiunii, revenindu-i întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei M. M..
Văzând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamant a sumei de 4194,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. M. - CU D. ALES LA CABINET DE AVOCAT D. G. în sector 6, București, ., nr. 125, în contradictoriu cu pârâta V. V. - LA SCA R., R., S. & ASOCIATII în sector 3, București, .. 18, .> Admite excepția de netimbrare invocată cu privire la cererea reconvențională.
Anulează ca netimbrate capetele de cerere reconvențională privitoare la stabilirea masei succesorale de pe urma defunctului M. I., partajarea imobilului succesoral litigios, obligarea reclamantului la plata cotei legale din fructele obținute în urma închirierii imobilului succesoral litigios, introducerea în masa succesorală a bunurilor mobile indicate în completarea la cererea reconvențională.
Respinge în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Constată deschisă succesiunea de pe urma defunctului M. I. decedat la data de 03.03.2008 în Mun. București, sector 3.
Constată că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din: cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3.
Constată că M. M. (soția supraviețuitoare) are calitatea de unic moștenitor al defunctului M. I., prin acceptarea tacită a succesiunii, revenindu-i întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului M. I..
Constată că M. M. A. (nepot de fiu) este străin de succesiunea defunctului M. I., prin neexercitarea în termen a dreptului de opțiune succesorală.
Constată deschisă succesiunea de pe urma defunctei M. M. decedată la data de 06.05.2011 în Mun. București, sector 3.
Constată că masa succesorală de pe urma defunctei se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, . nr. 11, ., ., sect. 3.
Constată că reclamantul S. M. are calitatea de unic moștenitor al defunctei M. M., prin acceptarea tacită a succesiunii, revenindu-i întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei M. M..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 4194,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3245/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3221/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
