Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3248/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3248/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3248/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3248
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare și suspendare executare, formulată de către contestatorul D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N. ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE BIHOR IN REPREZENTAREA MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimatul S. I..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea, și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul Z. I. a solicitat anularea adresei de înființarea popririi din dosarul de executare nr. 241/2014 al B. C. și Marchidanu, suspendarea executării silite, întoarcerea executării silite, și a contestat toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare anterior menționat.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență că executarea silită este efectuată cu nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002 și că onorariul executorului judecătoresc nu a fost corect calculat, depășind limitele prevăzute de OUG 144/2007 și OMJ 2550/2006.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale active și excepția litispendenței, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executareca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția tardivității, instanța o va respinge ca neîntemeiată față de dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 2 NCPC, data comunicării adresei de înștiințare privind măsura popririi (11.07.2014) și data formulării acțiunii (17.07.2014 – data poștei).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că titlul executoriu a fost pronunțat în contradictoriu cu debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar Ministerul Finanțelor Publice a mandatat Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor să-l reprezinte în fața instanței în litigiile având ca obiect contestație la executare (mandatul nr._/23.06.2014 - fila 33).
Cu privire la excepția litispendenței, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că dosarul civil nr._/301/2014 a fost deja soluționat prin sentința civilă nr._/08.12.2014, nefiind vorba de cauze pendinte în fața instanțelor de judecată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 1081/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._, modificată și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3215/2013-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, contestatorul a fost obligat la plata către intimat a despăgubirilor în cuantum de_ lei și a cheltuielilor de judecatî în cuantum de 1604,80 lei.
La data de 21.03.2014, s-a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 241/2014 al B. C. și Marchidanu.
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 04.04.2014, s-a dispus de către Judecătoria Sectorului 3 București încuviințarea executării silite.
Prin încheierea din data de 05.06.2014, în baza art. 669 alin. 3 C.proc.civ., s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare. La aceeași dată, prin încheiere, executorul a procedat și la actualizarea debitului.
La data de 08.07.2014 s-a emis adresa prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor deschise de contestator la Trezoreria mun. București. Contestatorul a fost înștiințat despre măsura înființării popririi.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
Astfel, susținerile contestatorului potrivit carora achitarea despagubirilor este condiționata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie nu pot fi primite avand in vedere ca obligatia ce incumba contestatorului nu poate fi conditionata de existenta fondurilor alocate in acest sens de stat. Daca s-ar da eficienta sustinerilor contestatorului, ar insemna sa se accepte ca obligatia ce îi incumba ar fi afectata de o conditie pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul propriu sumele necesare platii despagubirilor in discutie pentru ca plata acestora sa fie amanata sine die.
În consecință, contestatorul ca institutie publica, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie executarea titlului executoriu, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat nici pentru întârzierea in executare si nici pentru anularea actelor de executare.
Mai mult decat atat, instanta retine ca in cauza, contestatorul a avut un interval de timp rezonabil pentru a solicita și a obține alocarea resurselor necesare executării obligațiilor de plată instituite în sarcina sa, acesta neputând invoca în cadrul contestației la executare propria culpă privind lipsa mijloacelor de plată. In nici un caz lipsa sa de diligența și propriile inacțiuni nu justifica anularea actelor de executare intocmite de executorul judecatoresc.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța reține că, potrivit art. 2 din OG 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situatia în care executarea creantei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situatia lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de contestator.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Instanța reține că și interpretarea dată de contestator art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitorul contestator a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitorul contestator se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
In speță, contestatorul nu a facut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor in vederea achitarii benevole a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar in lipsa acestora, simpla lipsa de lichiditati invederata in contestatia la executare, nu îl poate apara pe debitor de executarea silită.
Instanta retine ca intimatului creditor nu i se poate pretinde sa astepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despagubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitorului de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In concluzie, constatand ca debitorul contestator nu a facut dovada unor situatii obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimatului, că intimatul creditor deține un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante stabilite prin hotărâre judecătorească constituie o ingerinta in dreptul acestuia la respectarea bunurilor, instanta va respinge contestatia la executare ca neîntemeiată.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, având în vedere cuantumul debitului executat în speță, văzând dispozițiile Ordinelor MJ nr. 2550/2006 și nr. 2561/2012 și dispozițiile art. 39 al. 1 din Legea 188/2000, instanța apreciază că B. C. și Marchidanu a stabilit în mod corect onorariul în cuantum de 1861,84 lei cu TVA inclus.
Împrejurarea că debitorul contestator ar intenționa să își îndeplinească obligația de bunăvoie (ceea ce nu s-a întâmplat) nu justifică reducerea onorariului executorului judecătoresc, care se stabilește anticipat, creditorul neavând cum să prevadă care va fi rezistența debitorului. Acesta din urmă, în schimb, poate înlătura cu ușurință o asemenea, cheltuială, dacă își execută în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească. În această situație, ar fi inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina creditorului, care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă că debitorul i-a nesocotit un drept și, în plus, nu are nici o altă posibilitatea de a obține respectarea dreptului său decât adresându-se executorului judecătoresc, care își stabilește onorariul anticipat.
In speță, se observă că debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la îndeplinire de bunăvoie obligația stabilită in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a făcut nici un demers in perioada cuprinsă intre data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și data executării silite a obligației, prin executorul judecătoresc, creditorul fiind pus in situația de a suporta inconvenientele decurgând din nerespectarea de către debitor a hotărârii judecătorești. Nici după primirea somației de executare silită, contestatorul debitor nu a făcut demersuri pentru a-și achita datoria, executorul judecătoresc fiind nevoit să înființeze poprirea asupra conturilor debitorului.
Actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că debitorul contestator, deși cunoștea despre obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu și nu și-a executat de bunăvoie obligațiile, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite.
Conform dispozițiilor art. 669 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În speță, se observă că debitorul contestator nu a efectuat plata în mod voluntar.
Totodată, dispozițiile art. 622 alin.3 C.pr. civ. prevăd că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Instanța reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, conform art. 669 alin. 3 NCPC. Față de dispozițiile Ordinelor Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și nr. 2561/2012 și ale Legii 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative.
Așa cum a arătat anterior, instanța constată că, în cauză, pentru a determina cuantumul onorariului său, executorul judecătoresc a aplicat corect dispozițiile Ordinelor nr. 2550/2006 și nr. 2561/2012, precum și dispozițiile art. 39 al. 1 din Legea 188/2000.
În ceea ce privește TVA-ul, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Prin urmare, recuperarea onorariului de executor nu depinde de plata anticipată a acestui onorariu.
În conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 pct. 3 C. Pr. Civ., în cadrul cheltuielilor de executare este inclusă și suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat.
Instanța reține caracterul rezonabil, necesar și proporțional al onorariilor stabilite pentru executorului judecătoresc și pentru avocatul intimatului în faza de executare.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
Cu privire la onorariul avocatului, deși instanța are posibilitatea de a micșora cheltuielile de executare, asistența judiciară necesitată de creditori în faza de executare silită din partea unui avocat nu trebuie minimalizată, la fel nici munca avocatului ales în aceste circumstanțe. Acest avocat se presupune că oferă creditorului consultanță, îl asistă în alegerea executorului, îl asistă în fața executorului la momentul încheierii contractului de executare și a altor acte de executare. Aceste cheltuieli nu reprezinta doar contravaloarea redactarii cererii de executare, ci presupune multe alte activitati, printre care mentinerea legaturii cu executorul judecatoresc, inclusiv deplasari la sediul acestuia, reprezentarea creditorilor în cadrul incidentelor ivite în cursul executării silite, după cum rezultă și din împuternicirea avocațială depusă la dosarul de executare. Pentru aceste motive, instanța reține că suma de 1100 lei este rezonabilă și nu se impune cenzurarea acesteia.
Aceeași este opinia instanței și în privința onorariului executorului judecătoresc. Așa cum s-a arătat, acest onorariu se stabilește anticipat, neputându-se prevedea care va fi rezistența debitorului pe parcursul executării silite. Onorariul executorului include multiple activități efectuate de acesta, respectiv studierea cererii de executare silită formulată de creditor și a înscrisurilor atașate acestei cereri pentru a stabili dacă acestea îndeplinesc condițiile legale pentru începerea executării silite, întocmirea încheierii prevăzute de art. 664 NCPC, formularea cererii de încuviințare a executării silite și înregistrarea ei la instanța de executare, stabilirea modalității adecvate de executare silită a debitorului, urmărirea modului de desfășurare a executării silite, adesea pentru o lungă perioadă de timp. Așa cum rezultă din actele dosarului de executare, B. C. și Marchidanu a avut rol activ, conform art. 627 NCPC, stăruind pentru realizarea integrală a obligației prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care nu se impune cenzurarea onorariului acestuia.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare efectuate in legătură cu constituirea actelor execuționale și arhivare dosar, instanța reține că acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și a Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/03.09.2010, in limitele stabilite de actele normative in discuție.
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Asupra cererii de suspendare a executării silite, instanța reține că solicitarea este rămasă fără obiect, în condițiile în care cauza se află la momentul procesual al soluționării pe fond a contestației la executare, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, din redactarea cărora rezultă că instanța poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare.
În baza art. 716 al. 2 Cod proc. civ., instanța va obliga contestatorul la plata către B. C. și Marchidanu a sumei de 68,90 lei, reprezentând cheltuieli pentru fotocopierea și comunicarea dosarului de executare nr. 241/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale active și excepția litispendenței ca neîntemeiate.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N. ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE BIHOR IN REPREZENTAREA MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în ORADEA, D. C., nr. 2B, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul S. I., CNP_, cu domiciliul ales la C..Av. Sallak S. în SALONTA, .. 7, jud. Bihor, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatorul la plata către B. C. și Marchidanu a sumei de 68,90 lei, reprezentând cheltuieli pentru fotocopierea și comunicarea dosarului de executare nr. 241/2014.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3221/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3249/2015. Judecătoria... → |
|---|
