Acţiune în constatare. Sentința nr. 5763/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5763/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 5763/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 B.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 5763
Ședința publica de la 29.03.2012
Instanța constituita din :
P. – G. D.
Grefier – A. S.
Pe rol judecarea cauzei eivile privind pe reclamantii M. I. și M. I.-fiul, pe pârâtii O. D., O. Ș., G. M., S. R. prin D. G. a Finantelor Publice a Municipiului P. si M. B. prin Primar General, si pe intervenientul în nume propriu P. V., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes au avut loc in sedinta publica din 22.03.2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta pentru a da posibilitatea reclamantilor de a depune la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 29.03.2012, cand in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2008 sub nr._/301/2008 reclamanții M. I., M. M. și M. I. (fiu) au chemat în judecată pe pârâții O. Ș., Bruia M. și S. V. solicitând instanței să constate că reclamanții au devenit proprietarii imobilului teren în suprafață de 290 mp și construcție formată din 4 camere, verandă și o bucătărie de vară, imobil situat în București, ., sector 3, prin efectul prescripției uzucapiunii de la 10 la 20 de ani, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 19.10 1990 reclamanții au cumpărat imobilul sus menționat de la numiții O. V. și O. Ș. prin „chitanță de mână”, au deschis rol fiscal, achitând taxele și impozitele, au avut o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar în toată perioada. Menționează reclamantul că imobilul a fost vândut în anul 1950, tot prin act sub semnătură privată, de numita B. Odette, care l-a stăpânit în baza sentinței civile nr. 1428/1931 a Tribunalului Ilfov, Secția a III-a și a deciziei civile nr. 173/1933 a CASI București.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 1837, art. 1846-1847, art. 1854, art.1895 C.civ.
Cererea a fost completată la data de 28.05.2009, sub aspect obiectiv, în sensul că se solicită ca instanța să constate deschisă succesiunea vacantă în ce privește averea defunctei S. V., iar sub aspect subiectiv, în sensul introducerii în cauză a pârâților S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București și M. București prin Primarul General.
La data de 14.01.2010, reclamanții au precizat cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești, pe capătul de cerere privind constatarea vacanței succesorale, și a pârâților M. Ploiești prin Primar și Primăria ., prin Primar, pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii.
Tot în ședința publică din 28.05.2009, P. V. a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri, urmând ca instanța să constate nulitatea tranzacției încheiată între O. V. și O. Ș. cu reclamanții M. I., M. M. și M. I. (fiu), să oblige reclamanții să îi lase imobilul în deplină posesie și proprietate, să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situat în București, ., sector 3, să dispună ieșirea din indiviziune, urmând să atribuie imobilul în natură persoanei care a formulat cererea de intervenție. Totodată, a solicitat introducerea în cauză și a pârâtului O. D..
În motivarea acestei cereri se arată că persoana care a formulat cererea de intervenție s-a căsătorit cu O. V. în anul 1946. În timpul acestei căsătorii în anul 1957, O. V. a cumpărat de la B. Odette terenul, în suprafață de 290 mp, situat în București, ., sector 3, pe care au construit o casă compusă din 4 camere, verandă și bucătărie de vară. Se mai arată că în anul 1979 această căsătorie a fost desfăcută prin divorț, însă nu s-a cerut și partajul bunurilor comune, iar în anul 1991 O. V. a decedat. În ce privește chitanța din 19.10.1990, persoana care a formulat cererea de intervenție susține că semnătura nu aparține lui O. V..
Cererea de intervenție a fost întemeiată pe disp. art. 49-56 C.pr.civ. și art. 728 C.civ.
În ședința publică din 25.06.2009, reclamanții au depus întâmpinare la cererea de intervenție prin care au invocat excepția puterii de lucru judecat, față de soluționarea în fond a dosarului nr._ ; excepția lipsei interesului cumulată cu excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei motivat de faptul că intervenienta nu justifică folosul practic urmărit, nu are niciun drept de proprietate asupra imobilului, nu poate solicita ieșirea din indiviziune; excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților întrucât intervenienta nu a avut niciun raport juridic cu reclamanții, ci doar au cumpărat imobilul de la O. V. cu chitanță de mână în anul 1990, concluzionându-se că cererea de intervenție este neîntemeiată.
La data de 22.06.2009, pârâtul S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea vacanței succesorale, apreciind că Legea nr. 36/1995 prevede o procedură specială în acest sens, procedură administrativă prealabilă și obligatorie; excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București în ce privește constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului și construcției în litigiu, motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului este acest pârât, solicitând în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Pârâtul M. București prin Primarul General a depus întâmpinare la data de 24.06.2009 prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, față de prevederile art. 14 C.pr.civ.; excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ce privește constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei S. V., întrucât certificatul de vacanță succesorală se eliberează la cererea reprezentantului statului, moștenirea vacantă fiind culeasă de stat prin Ministerul Finanțelor și Economiei; excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, având în vedere că moștenirea vacantă este culeasă de stat prin Ministerul Finanțelor și Economiei, după procedura reglementată de OG nr.14/2007. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din 04.03.2010, pârâtul M. Ploiești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Ploiești, față de împrejurarea că imobilul situat în București, ., sector 3 nu a fost niciodată în patrimoniul acestui pârât. Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2009, instanța a admis în parte cererea privind ajutorul public judiciar formulată de persoana care a formulat cererea de intervenție, P. V., dispunând reducerea taxei de timbru datorată de aceasta pentru judecarea cererii de intervenție în prezentul dosar cu 50%, urmând ca aceasta să achite suma 301 lei.
Reclamanții au achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 684 lei, potrivit evaluării proprii provizorii a imobilului în litigiu la suma de 10.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 5192/08.04.2010, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr._/26.11.2010, Judecătoria Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Prin decizia nr. 3808/09.05.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea regulatorului de competență a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarul fiind înaintat la această instanță, unde a fost înregistrat sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 08.12.2011, instanța a luat act de modificarea acțiunii atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv. S-a învederat instanței decesul reclamantei M. M., intervenit pe durata procesului la data de 17.04.2010 și continuarea procesului de către ceilalți doi reclamanți, M. I. și M. I. – fiul, în calitate de moștenitori. Totodată, a fost modificat cadrul procesual pasiv în sensul că pârâți sunt O. D., O. Ș., G. M., S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești si M. București prin Primar General și s-a renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului B., M. Ploiești prin primar general, Primăria comunei Urlați, S. R. prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului B.. Sub aspect obiectiv acțiunea a fost modificată în sensul ca se solicita sa se constate uzucapiunea de durata îndelungată și se invocă joncțiunea posesiilor.
Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a admis excepția de netimbrare a cererii de interventie in interes propriu formulată de intervenienta P. V., față de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
La data de 07.02.2012, M. București prin Primar General a depus o nouă întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 109 ind. 1 alin. 4 C.pr.civ. și excepția lipsei calității procesuale pasive, cu aceeași motivare din prima întâmpinare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.01.2012, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât reprezentant al statului în fața instanțelor este Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că nu a fost emis certificat de vacanță succesorală de pe urma defunctei S. V., iar vocația succesorală abstractă nu îi conferă statului legitimare procesuală în astfel de cauze.
La termenul din 22.03.2012, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive cu privire la toți pârâții din prezenta cauză, în ce privește cererile având ca obiect uzucapiune și accesiune și excepției lipsei de interes în ce privește cererea având ca obiect constatarea vacanței succesorale.
Cu privire la aceste excepții, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) al raportului juridic. Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice nu numai calitatea sa procesuală activă ci și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție absolută și peremptorie, este mijlocul juridic prin care se invocă lipsa identității dintre persoana pârâtului și cea a persoanei împotriva căreia se putea formula acțiunea.
Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Prin urmare, pentru ca instituția uzucapiunii să își atingă finalitatea, se impune ca acțiunea în justiție să fie promovată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului.
Reclamanții au susținut că defuncta B. Odette a fost proprietara terenului cu privire la care se invocă uzucapiunea, și că de pe urma acesteia au moștenit pârâta G. M. și defuncta S. V..
Din sentința civilă nr. 1428/11.12.1931 a Tribunalului Ilfov S III (filele 68-79 din dosarul nr._/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București), invocată de reclamanți ca fiind titlul de proprietate al numitei B. Odette, instanța reține că prin testamentul olograf din 23.01.1929 și codicilul din 02.02.1929, defunctul R. P. a lăsat soției sale Odette P. (B.) întreaga avere mobiliară specificată în testament, precum și averea imobiliară compusă din terenuri diferite situate în București sau în mahalalele acestuia sau în împrejurimi, cu excepția celor care fac obiectul unor legate particulare. Cu privire la terenuri, defunctul R. P. a dispus ca acestea să rămână soției sale Odette P. (B.), care va putea să le exploateze, sau să le vândă. Prin codicilul testamentului, defunctul a dispus ca terenurile care în ziua morții soției sale nu vor fi vândute, se vor împărți între toți nepoții și nepoatele defunctului. În cuprinsul aceleiași sentințe s-a reținut legalitatea testamentului lăsat de defunctul R. P., menționându-se că nepoții sau nepoatele defunctului sunt chemați să culeagă din succesiunea unchiului lor numai terenurile care vor rămâne nevândute la moartea soției sale Odette P. (B.). De asemenea, din cuprinsul sentinței rezultă că, la data pronunțării acesteia, A. și G. Doncos erau nepoții defunctului R. P..
Printr-un act sub semnătură privată nedatat, dar în cuprinsul căruia este menționat „195 ”, ceea ce înseamnă că datează după anul 1950, B. Odette a transmis numitului O. V. posesia terenului situat în ., menționându-se că B. Odette este proprietara acestui teren în baza sentinței civile nr. 1428/1931, susmenționată.
Instanța apreciază că deși B. Odette era proprietarul terenului, prin actul sub semnătură privată susmenționat nu s-a transmis numitului O. V. decât posesia terenului, nu însă și proprietatea acestuia, actul nefiind încheiat în forma autentică cerută de Decretul nr. 151/1950, fiind nul absolut ca vânzare cumpărare, însă, în baza principiului conversiunii actelor juridice, poate fi valabil ca antecontract de vânzare cumpărare. La reținerea naturii juridice a actului încheiat sub semnătură privată nedatat, instanța a avut în vedere și faptul că în cuprinsul acestuia, părțile au stabilit că taxele de transmisiune și alte cheltuieli pentru „redactarea, autentificarea și transcrierea actului de vânzare” (nu prezentului act) privesc pe cumpărător, reținându-se că părțile nu au avut în vedere și transmiterea dreptului în temeiul acestui act, dreptul urmând a fi transmis în momentul încheierii actului autentic.
Față de aspectele menționate în sentința civilă nr. 1428/11.12.1931 a Tribunalului Ilfov S III, rezultă că defuncta B. Odette a moștenit de la soțul său terenurile menționate în cuprinsul testamentului, însă la decesul acesteia, terenurile moștenite și nevândute nu au intrat în masa succesorală a acestei defuncte, ci au fost culese de nepoții și nepoatele defunctului R. P., aceste persoane având legitimare procesuală pasivă în ce privește acțiunile prin care se valorifică drepturi cu privire la terenurile care au aparținut defunctului R. P..
Totodată, defuncta S. V., potrivit sentinței civile nr. 2665/11.04.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1977, în calitate de legatar cu titlu particular a moștenit de la defuncta B. Odette numai bunurile expres menționate în testament și în această sentință: ceas, inele și verighetă, nu și imobile terenuri, iar pârâta G. M. a moștenit restul bunurilor defunctei. Prin urmare, cererea de constatare a vacanței succesiunii defunctei S. V. este lipsită de interes, în condițiile în care aceasta nu a avut vocație succesorală decât față de anumite bunuri din moștenirea defunctei B. Odette.
În raport de toate aceste aspecte, nu se justifică nici calitatea procesuală pasivă a pârâților O. D., O. Ș., succesorii defunctului O. V. căruia defuncta B. Odette i-a transmis posesia terenului, întrucât autorul acestor pârâți nu a fost niciodată proprietarul terenului.
De asemenea, instanța apreciază că nu este justificată nici calitatea procesuală pasivă a pârâților S. R. prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești si M. B. prin Primar General, acești pârâți neavând vocație succesorală față moștenirea defunctului R. P., în condițiile în care acesta testat în favoarea nepoților săi.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la toți pârâții din prezenta cauză, pe capetele de cerere având ca obiect uzucapiune și accesiune astfel cum au fost modificate, va respinge aceste cereri ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, va admite excepția lipsei de interes în ce privește cererea privind vacanța succesorală a defunctei S. V. și va respinge această cerere ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive cu privire la toți pârâții din prezenta cauză, pe capetele de cerere având ca obiect uzucapiune și accesiune astfel cum au fost modificate.
Respinge cererile având ca obiect uzucapiune și accesiune formulate de reclamanții M. I. și M. I.-fiul prin mandatar Măslina M., în nume propriu și ca moștenitori ai defunctei M. M. (decedată în timpul procesului) ambii cu domiciliul în București, sector 3, . în contradictoriu cu pârâții O. D. cu domiciliul în . D., .. 10, .. 2, ., O. Ș. cu domiciliul în București, sector 3, .. 10, ., G. M. cu domiciliul în București, sector 2, ., S. R. prin D. G. a Finantelor Publice a Municipiului P. cu sediul în P., .. 22, județul Prahova si M. B. prin Primar General cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independentei, nr. 291-203 ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei de interes în ce privește cererea privind vacanța succesorală a defunctei S. V. și respinge această cerere ca lipsită de interes.
Anulează cererea de intervenție în interes propriu formulată de terțul P. V. cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.03.2012.
Președinte, Grefier,
Red. și tehnodact. G.D.
10 ex./20.04.2012
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 5551/2012.... → |
|---|
