Plângere contravenţională. Sentința nr. 1511/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1511/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 1511/2016
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1511
Ședința publică din data de 09.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: D.-I. S.
Grefier: A.-T. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul F. N. A. în contradictoriu cu intimatul D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională - PV . NR._/22.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul prin reprezentant convențional, avocat, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Petentul prezent prin apărător ales solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu planșele foto atașate cererii.
În baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Petentul prezent prin apărător ales solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată reiterând motivele invocate în scris prin cererea introductivă. Totodată, depune la dosarul cauzei concluzii scrise și arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 04.08.2015, sub nr. de dosar de mai sus, petentul F. N. A. în contradictoriu cu intimatul D. B. RUTIERA a formulat plângere contravențională împotriva PV . NR._/22.07.2015. Petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii și restituirea contravalorii amenzii în cuantum de 210 lei, achitată conform Chitanței . nr._. (f. 3-7 dosar)
În motivarea plângerii petentul a arătat că în fapt, la data de 22.07.2015 a fost sancționat contravențional de către un agent de poliție din cadrul D. - B. RUTIERĂ, cu amendă în cuantum de 420 lei și 3 puncte de penalizare, pretinzându-se în mod netemeinic faptul că ar fi staționat în mod voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la mai puțin de 25 de metri de intersecția Bulevardului C. C. cu Bulevardul I.C. B..
A susținut că sancțiunea aplicată este una nelegală și netemeinică deoarece din locul unde a staționat și până la colțul intersecției, sunt mai mult de 25 de metri, respectiv o distanță de 41 metri. Mai mult decât atât, petentul a susținut că în zona respectivă nu există niciun indicator rutier care să interzică oprirea sau staționarea, fiind în permanenȚă parcate autovehicule.
S-a mai arătat faptul că procesul verbal de contravenție nu indică în mod clar locul unde anume a staționat. În timp ce polițistul rutier întocmea procesul verbal de contravenție, petentul a efectuat o fotografie cu telefonul mobil pentru a demonstra faptul că din locul unde a staționat autovehiculul și până la intersecția Bulevardului C. C. cu Bulevardul I.C. B. erau mai mult de 25 de metri precum și faptul că în zonă nu exista nici un indicator rutier care să interzică oprirea sau staționarea voluntară.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. (f. 8-15 dosar)
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, conform filei 9 dosar.
La data de 09.11.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. (f. 20-24 dosar)
În apărare s-a arătat că în fapt, la data de 22.07.2015, contravenientul a staționat voluntar autoturismul cu numărul le înmatriculare_ la mai puțin de 25 metri de intersecția Bld. C. C. cu Bld. I.C. B., fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.07.2015. Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute le art. 16. alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. De asemenea, intimata a comunicat faptul că abaterea nu a fost înregistrată video.
S-a mai arătat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, apărarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15,16 OG nr. 2/2001, art. 142 lit. f din RAOUG 195/2002, art. 315 alin. 1 și art. 223 Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. (f. 22-23 dosar)
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
La data de 09.02.2016 petentul a formulat concluzii scrise prin care a reiterat solicitările și motivele expuse prin cererea introductivă. (f. 34-36 dosar)
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.07.2015, petentul F. N. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționate de dispozițiile art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002.
Pentru a se proceda astfel s-a reținut că în data de 22.07.2015, ora 17:23, petentul a staționat în mod voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la mai puțin de 25 metri de intersecția . .>
La rubrica obiecțiuni a fost înscrisă mențiunea ”Nu mă consider vinovat de săvârșirea contravenției, fiind mai mult de 25 m până la intersecție.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 și nu este afectat de vreo cauză de nulitate absolută și nici de o cauză de nulitate relativă ce nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. De altfel, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentului este sancționată contravențional, iar nu penal, reținând că tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 420 lei.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și scopul acesteia, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”. Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește fotografiile efectuate de petent și depuse la dosar, reiese că acestea au fost efectuate la 19 minute după ora la care a fost reținut în procesul verbal de contravenție că a fost săvârșită fapta (respectiv 17:30), iar acest aspect în situația în care s-ar putea reține veridicitatea acestora ca mijloace de probă în condițiile în care data și ora pot fi setate în dispozitivul electronic de către persoana care le folosește.
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța reține că acesta a fost suficient individualizat față de exigențele OG 2/2001, fiind indicat prin raportare la stradă și intersecție, iar mențiunea că staționarea s-a efectuat la mai puțin de 25 m de intersecție este o constatare personală a agentului de poliție.
De asemenea, se reține că hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit, iar petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție prin niciun mijloc de probă.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea prin raportare la dispozițiile legale incidente, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001, fiindu-i aplicată petentului amenda minimă. Instanța apreciază că față de urmările ce s-ar fi putut produce în urma săvârșirii contravenției nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată, va menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.07.2015 ca fiind legal și temeinic, urmând a lua act de faptul că părțile nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. N. A. (CNP_) cu domiciliul în sector 5, București, DR.TURNESCU N., nr. 2, . cu intimatul D. B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 22.07.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-I. S. A.-T. M.
Red./Dact.: D.I.S./A.T.M./01.03.2016/ 5 ex.
Comunicări:
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7266/2012. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2423/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
