Plângere contravenţională. Sentința nr. 7205/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7205/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-05-2016 în dosarul nr. 7205/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7205
Ședința publică din data de 16.05.2016
Instanța constituita din:
Președinte – L.-D. R.
Grefier – M. R. N.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul U. B. M. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns petentul personal, legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimata și martorul C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Petentul, față de neprezentarea martorului, arată că renunță la audierea acestuia.
Instanța ia act de poziția părții și față de imposibilitatea administrării probei testimoniale, procedează la judecata cauzei în continuare.
Nemaifiind ale cereri sau excepții de invocat, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă petentului cuvântul asupra fondul cauzei.
Petentul solicită anularea procesului verbal contestat, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere arătând că suspendarea permisului de conducere îi pune în pericol posibilitatea de creștere și îngrijire a copiilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.12.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petentul U. B. M. în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. Rutieră, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.12.1015, exonerarea sa de la plata amenzii și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivare, petentul a arătat că a circula prin stânga refugiului stației de tramvai deoarece traficul era aglomerat, iar în mod greșit a fost sancționat pentru că a circulat pe sens opus. Acesta a menționat că deși a nesocotit semnificația indicatorului cedează trecerea, agentul de poliție nu a acordat importanță celor susținute. De asemenea, petentul a precizat că fapta sa a fost încadrată în mod greșit, încadrarea corectă a nerespectării indicatorului ocolire fiind art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5. Între cele două contravenții există o deosebire de tratament sancționator, atât în ceea ce privește cuantumul amenzii, cât și în ceea ce privește măsura complementară. Întrucât încadrarea faptei este greșită, petentul a arătat că i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Totodată, petentul a menționat că procesul-verbal nu a fost încheiat de polițistul care a constatat fapta prin propriile simțuri.
În drept, au fost invocate OUG nr.195/2002.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 5-6) și proba testimonială cu audierea martorului C. F..
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat întâmpinare (filele 15-17) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002. Intimata a precizat că din analiza procesului-verbal rezultă că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Acesta a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materie. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 18-19).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent inclusiv proba testimonială cu audierea martorului C. F., considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 14.12.1015, petentul U. B. M. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 14.12.1015, ora 17:20, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . 1 Decembre 1918 și a circulat pe sensul opus de circulație (fila 6).
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat procesul-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni ,,Procesul-verbal nu a fost întocmit de agentul constatator”.
În drept, conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție circulația pe sens opus și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
De asemenea instanța reține că, indiferent de existența sau inexistența prezumției de legalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o probă a vinovăției, repectiv constatarea personală a agentului de poliție făcută prin intermediul procesului-verbal reprezintă o probă a săvârșirii faptei de către petent.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 C.proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. 1 C.proc. civ., instanța reține petentul are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.
Instanța constată că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
În cauză, petentul contestă însăși săvârșirea faptei reținute în cadrul procesului-verbal, arătând că acesta nu a circulat pe contrasens, ci nu a respectat indicatorul ,,Ocolire”.
Sub acest aspect, instant reține că petentul nu a făcut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere.
Nu s-a dovedit de către petent că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reținut în mod greșit o altă faptă contravențională, și implicit o altă încadrare juridică, decât cea săvârșită în realitate.
Or, simpla afirmație a petentului și prezentarea unei alte stări de fapt contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu este de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal.
De asemenea, raportat la obiecțiunile petentului prin care se arată că procesul-verbal a fost întocmit de un alt agent constatator decât cel care a constatat în realitate fapta prin propriile simțuri, instanța reține că până la proba contrară prezumția de legalitate și temeinicie nu este înlăturată, în concret neexistând nicio dovadă în acest sens.
Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenție pentru ca petentul să fie exonerată de răspundere, iar instanța sesizată cu o plângere contravențională în susținerea căreia nu se prezintă nicio probă, nu poate admite plângerea, în condițiile în care unicele probe ale dosarului (procesul-verbal, ce se bucură de prezumția de legalitate) indică culpabilitatea petentului.
De asemenea, sub aspectul sancțiunii aplicate petentului, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG 2/2001. Petentul a circulat pe sensul opus de circulație, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât și pentru siguranța pietonilor, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În lumina acestor considerente, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul și având în vedere că acesta nu a făcut dovada contrară a celor menționate în procesul-verbal, deși avea aceasta obligație în baza art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul U. B. M., cu domiciliul în comuna Brănești, ., ., având CNP:_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/14.12.1015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. N. M. R.
Red. JUD RLD 19.05.2016
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7203/2016.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6647/2016.... → |
|---|
