Plângere contravenţională. Sentința nr. 8177/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8177/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8177/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 8177
Ședința publica din data de 09.06.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de petentul V. T. S. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.05.2015 și ulterior în data de 26.05.2015, 09.06.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele::
INSTANTA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței în data de 01.09.2014, sub nr._, petentul V. T. S. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._/17.08.2014.
În motivare se arata ca procesul verbal este netemeinic și nelegal întocmit, completat abuziv, partea arătându-i agentului constatator 2 triunghiuri reflectorizante, o trusă medicală și un stingător de incendiu, toate comercializate de firma VESTA.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 118 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Petentul a solicitat și s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare se arată ca procesul verbal este legal și temeinic întocmit.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001 și art. 36 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002.
Intimata a solicitat și s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză instanța reține că în menționatul proces-verbal s-a consemnat că în data de 17.08.2014, la intersecția dintre .. Academiei, petentul a condus autoturismul taxi cu nr. de înmatriculare_ și nu a purtat centura de siguranță obligatorie pe timpul deplasării. Petentul se afla singur în autovehicul. De asemenea nu a avut asupra sa trusa medicala, triunghiuri reflectorizante și stingător de incendiu omologate.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 36 alin. 1 și art. 8 din OUG nr. 195/2002, art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3, art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG nr. 195/2002 republicată și a fost sancționat cu 510 lei amendă.
Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr.2/2001, va verifica cu prioritate legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.08.2014 instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, fără a exista motive de nulitate absolută conform art. 17 din OG nr.2/2001 care pot fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că petentul a fost sancționată contravențional pentru fapta consemnată în procesul-verbal.
Petentul nu a probat susținerile sale din plângere, astfel că, în lipsa unor dovezi care să susțină o altă situație de fapt, aceasta nu a reușit să creeze o îndoială asupra faptei contravenționale reținute în sarcina sa care să îi profite.
Totodată, instanța amintește că, deși în cauza A. vs. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului a asimilat procedura plângerilor contravenționale celei penale, stabilind aplicabilitatea prezumției de nevinovăție și al principiului existenței unui echilibru între acuzare și apărare în această materie, tot Curtea a stabilit pe cale jurisprudențială că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de fapt și de drept (cauza Salabiaku vs. Franței), iar Convenția nu le interzice în principiu atât timp cât statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit(cauza Janosevic vs. Suediei).
Prin urmare, cu toate că O.G. nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a proceselor verbale de constatare a contravențiilor, sunt aplicabile principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, fiind vorba desigur de o prezumție de legalitate relativă care poate fi răsturnată prin dovada contrarie, și nu de una absolută care să încalce prezumția de nevinovăție și dreptul petentului la apărare.
În acest sens, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere și cele menționate anterior, reiese că această prezumție de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție.
În această situație, instanța apreciază că prin procesul-verbal întocmit de un agent constatator din cadrul unei autorități a statului a fost consemnată o situație de fapt reală care se bucură de o prezumție de legalitate relativă pe care petentul nu a reușit să o răstoarne prin dovada contrarie. Mai mult, aceasta nu a reușit prin probe certe să creeze o urmă de îndoială asupra vinovăției sale, îndoială care să îi profite.
Sub acest ultim aspect, și anume că petentul nu a probat existența unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal sus-menționat care să creeze o îndoială asupra vinovăției sale, deși i-au fost respectate garanțiile procesuale prin încuviințarea și administrarea de probatorii și asigurarea dreptului la apărare, instanța amintește că tot pe cale jurisprudențială Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator(cauza Blum vs. Austria).
Prin urmare, instanța nu poate reține decât constatările din procesul-verbal.
Față de considerentele ce precedă, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petentul V. T. S. CNP_ cu domiciliul în sector 4, București, SGT.I. I., nr. 16, ., . cu intimata D. B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15 ca neintemeiata.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... → |
|---|
