Contestaţie la executare. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 633/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 633
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea . contradictoriu cu intimata C. A. B. L. O. C. și terțul poprit I. B. N.V. AMSTERDAM - SUCURSALA ROMÂNIA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.01.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 14.01.2015 și 21.01.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014 sub nr._, contestatoarea . contradictoriu cu intimata C. A. B. L. O. C. și terțul poprit I. B. N.V. AMSTERDAM – prin SUCURSALA ROMÂNIA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., anularea tuturor actelor de executare întocmite în cauză (a încheierii de încuviințare a executării silite, a adresei de înființare a popririi, a încheierii executorului privind cheltuielile de executare începute, precum și a tuturor actelor ulterioare), suspendarea procedurii de executare silită până la soluționarea prezentei contestații, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia în temeiul art. 722 și urm C.pr.civ. (f. 26-32).
În motivare, contestatoarea a arătat că, la data de 22.08.2013, a fost încheiat Contractului de asistență juridică nr._ între Cabinetul Individual de Avocatură „B. O.-C." în calitate de avocat și A., în calitate de client, care prevedea la art. 1 serviciile ce urmau a se presta.
Potrivit contestatoarei, începând cu luna februarie 2014, intimata a omis să dea curs solicitărilor și problemelor încredințate de client, suspendând în mod unilateral și abuziv prestarea serviciilor de asistență juridică, iar de la data de 04.03.2014, avocatul nu s-a mai prezentat la birou și a încunoștințat contestatoarea asupra faptului că refuză să mai presteze servicii într-un alt mod decât prin intermediul telefonului. A susținut că, având în vedere atitudinea necooperantă și de rea-voință a partenerului său contractual, la data de 11.03.2014 contestatoarea i-a comunicat intimatei notificarea de denunțare unilaterală a Contractului de asistență juridică nr._/22.08.2013, astfel că de la această dată a început să curgă termenul de preaviz de 4 luni stipulat de art. 5.3 din contract, perioadă în decursul căreia contractul continua să își producă efectele în considerarea cărora a fost încheiat, părțile fiind ținute de obligațiile asumate convențional.
Contestatoarea a susținut că, din momentul în care i-a fost notificată denunțarea unilaterală, intimata a încetat orice formă de comunicare, fiind în imposibilitate de a lua legătura cu avocatul titular al cabinetului, deși intimata își declarase anterior intenția fermă de a continua prestarea se servicii în temeiul contractului, până la expirarea preavizului și a refuzat propunerea contestatoarei de reziliere convențională.
Față de circumstanțele expuse, contestatoarea a precizat că a procedat la valorificarea remediului contractual al rezilierii unilaterale, apreciind că raporturile sinalagmatice născute în temeiul contractului de asistență juridică nu mai puteau continua, iar aceasta nu poate fi ținută la executarea propriei obligații de plată a onorariului în absența nejustificată a unei contraprestații din partea cocontractantului său. În acest sens, la data de 20.05.2014, în temeiul art. 1549 și urm. C.civ., a notificat intimatei declarația de reziliere a contractului, prin care a învederat avocatului încetarea pentru viitor a efectelor actului juridic respectiv.
Față de situația de fapt expusă, contestatoarea a invocat nelegalitatea și netemeinicia procedurii de executare silită, învederând prevederile art. 662 C.pr.civ. și susținând că intimata nu deține o creanță a cărei existență neîndoielnică să rezulte din însuși titlul executoriu, al cărei obiect să fie determinat sau determinabil în baza elementelor titlului executoriu, și care să fie ajuns la scadență.
Potrivit contestatoarei, creanța pusă în executare nu este exigibilă, invocând în acest sens excepția de neexecutare a contractului sinalagmatic.
Sub acest aspect, a invocat prevederile art. 1556 alin. 1 C.civ., și a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru operabilitatea acestui remediu contractual, întrucât obligațiile născute în temeiul acestei convenții sunt reciproce și interdependente, obligațiile sunt exigibile (în ceea ce privește exigibilitatea obligației intimatei, fiind incident art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a ll-a C.civ.), și există o neexecutare totală a obligației din partea celuilalt cocontractant, care începând cu luna februarie 2014, și-a exprimat în mod neechivoc refuzul de a da curs desfășurării normale a contractului de asistență.
Contestatoarea a mai adăugat că, din interpretarea literală a textului art. 1 din contract, coroborat cu modalitatea de executare convenită de părți, rezultă că a fost stabilită o anumită ordine în executarea obligațiilor corelative născute în temeiul contractului. Astfel, avocatul avea obligația de a presta serviciile de asistență, urmând ca plata onorariilor datorate de subscrisa să se efectueze la sfârșitul fiecărei luni, în considerarea serviciilor prestate și în baza facturilor emise pentru perioada respectivă.
În concluzie, contestatoarea a apreciat că operează în favoarea acesteia derogarea de la principiului obligativității convențiilor și prin urmare excepția invocată suspendă executarea obligațiilor de plată a onorariului până la executarea propriilor obligații din partea intimatei avocat.
Astfel, a mai invocat și că nu are caracter exigibil creanța pusă în executare prin înființarea popririi, iar obligația pusă în executare este inexistentă, neavând caracter cert și lichid.
Contestatoarea a mai invocat și că încheierea cu privire la cheltuielile de executare este nelegală, deoarece a fost întocmită cu nerespectarea art. 669 alin. 4 C.pr.civ. Sub acest aspect, a susținut că era necesar să se facă dovadă cheltuielilor de executare efectiv avansate de către creditorul intimat, iar față de faptul că suma constituie peste 30 % din cuantumului debitului pus în executare, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 669 alin. 4 C.pr.civ. și cenzurarea acestora în condițiile art. 451 alin. 2 și 3 C.pr.civ., având în vedere vădita disproporționalitate și natura incontestabil excesivă a cheltuielilor stabilite de către executor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 alin. 1 rap. la art. 712 alin. 2, art. 713 alin. 1 și art. 718 alin. 1 și art. 722 C.pr.civ.
La data de 04.06.2014, contestatoarea a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a solicitat să se dispună și anularea încheierii de eliberare sume din data de 26.05.2014 și a încheierii de încetare a executării silite din data de 26.05.2014 emise în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A. (f. 1-5).
În motivarea cererii completatoare, contestatoarea a reiterat în esență apărările invocate prin cererea de chemare în judecată și a mai invocat și aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, susținând că actele subsecvente încheiate în urma demarării procedurii de executare silită sunt lovite de nulitate, ca urmare a nulității încheierii de încuviințare a executării silite.
De asemenea, a mai adăugat și că, deși debitul total este același, respectiv 44.276,46 lei, prin încheierea din data de 26.05.2014 de eliberare a sumelor poprite se arată un cuantum mai mare al debitului principal, de 38.910,46 lei, și unul mai mic al cheltuielilor de executare, respectiv de 5.366 lei, fapt care lipsește această creanță privind debitul principal și cheltuielile de executare de caracterul cert necesar pentru că titlul executoriu să fie pus în executare. Or, în măsura în care nu se poate verifica temeiul modificării cuantumurilor acestor debite, distribuirea sumelor în această compunere este nelegală.
La data de 10.09.2014, contestatoarea a mai depus la dosar o completare a motivelor contestației la executare (f. 89-93).
Prin aceasta a mai invocat prevederile art. 632 alin. 1 C.pr.civ., art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 124 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, susținând că legiuitorul stabilește în mod clar ordinea în care sunt datorate prestațiile de care sunt ținute părțile unui contract de asistență juridică și anume, faptul că dreptul avocatul la remunerație ia naștere numai în baza și ca urmare a serviciilor de asistență acordate de acesta, iar pe de altă parte, contractul de asistență juridică reprezintă titlu executoriu în exclusivitate pentru obligațiile de plată a onorariului avocațial sau pentru cheltuielile efectuate în interesul clientului, iar nu pentru orice sume ce ar putea fi, în mod discreționar și nejustificat, pretinse de către avocat, chiar în lipsa unei contraprestații efective din partea acestuia.
Astfel, contestatoarea a invocat lipsa titlului executoriu, susținând că intimata recunoaște implicit faptul că nu și-a executat propriile obligații, însă, față de faptul că aceasta ar fi acordat exclusivitate subscrisei și că nu avea dreptul la o altă clientelă în această perioadă, ar trebui să opereze în cazul de față o aplicare prin analogie a dispozițiilor din materia dreptului muncii, cu privire la clauză de concurență, care îndreptățesc salariatul la plata unei indemnizații pentru limitarea impusă. În concluzie, ceea ce rezultă de fapt este că sumele aferente martie 2014 sunt pretinse de intimată cel mult ca despăgubire pentru operarea „clauzei de neconcurentă" prevăzută de art. 5.1 din Contract, iar nu cu titlu de onorariu avocațial la care aceasta ar fi fost îndreptățită pentru serviciile de asistență și reprezentare prestate în temeiul contractului.
În concluzie, intimata a susținut că executarea silită începută a fost demarată pentru sume pentru care pretinsul creditor nu deține un titlu executoriu.
La data de 12.09.2014, contestatoarea a precizat că, în ipoteza în care contestația va fi admisă și procedura de executare silită va fi anulată, solicită să se dispună întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor executate, care includ debitul pretins, cheltuielile de executare și de judecată și care vor fi actualizate la data plății efective de către intimat.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu suma de 1.000 lei, taxă judiciară de timbru (f. 25), iar cererea de întoarcere a executării silite a fost timbrată cu suma de 300 lei (f. 116-117).
La data de 07.08.014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, respingerea cererii de suspendare a procedurii de executare silită, și respingerea cererii de întoarcere a executării (f. 56-65).
În motivare, intimata a susținut că, potrivit art. 2.2 și 2.3 din contract, avea dreptul de a emite trimestrial, pentru serviciile prestate, facturi către contestatoare, în cursul celei de a două luni a fiecărui trimestru și contestatoarea avea obligația de a plăti fiecare factură. Contrar susținerilor contestatoarei, în cursul lunii februarie 2014 nu a omis să dea curs solicitărilor și problemelor încredințate de contestatoare, ci dimpotrivă, contestatoarea, prin președintele Consiliului de Administrație - dl. M. N., a anunțat-o faptul că urmează a fi înlocuit cu un nou director juridic (dl. V. D.) și că are de ales între a primi onorariul aferent lunii martie 2014 și a înceta contractul de asistență juridică prin acordul părților fără preaviz sau de a primi onorariul cuvenit celor 4 luni de preaviz din contract și de a colabora în această perioadă.
Potrivit intimatei, i-a comunicat pe loc d-lui M. N. faptul că alege această a doua variantă, însă acesta și-a manifestat surpriza și ulterior, după câteva zile, i-a telefonat și i-a cerut să predea toate mijloacele fixe și obiectele de inventar primite de la contestatoare (laptop, telefon mobil și accesorii, card de acces în clădire). Prin urmare, la data de 04.03.2014 s-a prezentat la sediul contestatoarei și a predat toate mijlocele fixe și obiectele de inventar primite de la contestatoare.
Cu toate acestea, întrucât a fost conștient de faptul că trebuie să asigure asistența juridică pe toată durata preavizului, a comunicat contestatoarei numărul de telefon și adresa de email la care îi pot fi solicitate serviciile de asistență juridică.
De asemenea, intimata a mai susținut că, la data de 10 martie 2014 a răspuns pozitiv solicitărilor contestatoarei exprimate prin email de către dl. V. D. și a reiterat contestatoarei dorința de a continua contractul de asistență juridică, iar ulterior datei de 11 martie 2014 nu a mai primit nici o cerere telefonică sau prin email din partea contestatoarei privind prestarea serviciilor de asistență juridică. Mai mult, la data de 20 mai 2014 a primit o nouă notificare de reziliere a contractului de asistență juridică, iar și față de această notificare a comunicat contestatoarei intenția/dorința de a continua derularea contractului până la expirarea termenului de preaviz.
Intimata a arătat că, la data de 28 februarie 2014 a emis și comunicat contestatoarei factura fiscala CABO nr. 95/2014 - aferentă lunilor contractuale ianuarie, februarie, martie 2014 - care a fost refuzată parțial la plata de către aceasta, respectiv pentru suma de 33.476,28 lei.
Potrivit intimatei, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 662 C.pr.civ., iar contractul de asistență juridica încheiat reprezintă titlu executoriu conform art. 31 alin 3 din Legea nr. 51/1995.
Intimata a mai invocat imposibilitatea invocării excepției de neexecutare a contractului de către contestatoare, față de aplicabilitatea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans și față de faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1523 alin (2) lit c C.civ., întrucât și-a exprimat în mod constant dorința de a continua relația contractuală existenta între părți până la expirarea duratei de preaviz.
De asemenea, a mai susținut că, cel puțin până la data notificării inițiale de reziliere a contractului (11 martie 2014), pentru lunile ianuarie, februarie și martie, existau înscrisuri doveditoare ale serviciilor de asistență juridică prestate. Mai mult, nu poate fi primit nici argumentul invocat de către contestatoare privind faptul că prin alin. 1 al contractului de asistență juridică ar fi fost stabilită o anumită ordine în executarea obligațiilor corelative în sensul că intimata ar fi avut obligația de a presta servicii de asistență urmând ca plata onorariilor datorate să se efectueze la sfârșitul fiecărei luni în considerarea serviciilor prestate, în condițiile în care din interpretarea art. 2.2. din contractul de asistență rezultă că pentru ultima lună a fiecărui trimestru contractual, contestatoarea s-a obligat să efectueze o plată în avans.
Intimata a mai precizat și că a acordat exclusivitate contestatoarei, la cererea acesteia, conform art. 5.1 din contractul de asistență juridică, astfel încât pe toată durata preavizului nu avea dreptul de a avea o altă clientelă. De asemenea, notificările contestatoarei nu produc nici un efect juridic anterior datelor de 11 martie 2014 și respectiv 20 mai 2014, iar executarea silită a avut loc exclusiv în temeiul facturii de asistență juridică nr. 95/2014, achitate parțial de către contestatoare (mai puțin luna martie 2014).
Potrivit intimatei, creanța pusă în executare are un caracter cert și lichid, cuantumul și existența acesteia reieșind cu exactitate din conținutul titlului executoriu.
În ceea ce privește încheierea privind cheltuielile de executare, a susținut că acestea sunt conforme tuturor dispozițiilor legale aplicabile în sarcina contestatoarei (art. 669 alin. 2-6 C.pr.civ.) și cuantumul acestora nu este excesiv de mare, întrucât acoperă contravaloarea asistenței juridice derulate pe tot parcursul procedurii de executare silită și mai ales - inclusiv în ceea ce privește prezenta contestație la executare și căile de atac subsecvente.
La data de 29.10.2014, intimata a mai depus la dosar o completare a întâmpinării, prin care a invocat și excepția de tardivitate a contestației la executare (f. 118-131).
Totodată, a reiterat apărările invocate prin întâmpinare, răspunzând și criticile contestatoarei, și a mai adăugat în esență că, în cursul lunii februarie 2014, nu a omis să dea curs solicitărilor și problemelor încredințate de contestatoare, iar la data de 10 martie 2014 a răspuns pozitiv solicitărilor contestatoarei exprimate prin email de către dl. V. D..
De asemenea, în ceea ce privește legalitatea încheierii privind debitul principal și cheltuielile de executare, a susținut că în realitate nu exista nici o neconcordanță privind individualizarea debitelor care să ateste lipsa caracterului cert al creanței.
La data de 27.08.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 82-88), prin care a mai susținut că, la finalul întâlnirii din data de 04.03.2014, directorul juridic D. V. a solicitat intimatei să poarte o discuție organizatorică într-un alt birou, invitație pe care aceasta a acceptat-o, însă la momentul în care dl. V. a ajuns în biroul respectiv unde urma să aibă loc discuția, acesta a constatat că intimata B. părăsise sediul, predând cârdul de acces, telefonul și computerul.
S-a mai susținut că dl. D. V. a contactat-o telefonic pe intimata B. în cursul aceleiași zile, pentru a discuta cele necesare, însă răspunsul telefonic al intimatei B. a fost că va asigura în continuare asistență juridică numai prin intermediul telefonului, atunci când este nevoie, că nu dorește să mai vină la sediul societății, că nu intenționează să desfășoare activitate de birou la sediul subscrisei, precum și că nu are ce lucrări să predea, căci toate cele solicitate sunt la sediul societății.
Contestatoarea a mai făcut referire și la solicitările efectuate de dl. V. prin mail, la data de 06.03.2014, precum și la răspunsul intimatei din data de10.03.2014.
Astfel, s-a adăugat că refuzul plății facturii pentru luna martie 2014 a fost motivat prin lipsa prestării vreunui serviciu juridic din partea intimatei B., care nu a predat nici rapoarte ale activității și nici nu a finalizat documentația curentă, cu privire la care a răspuns în emailul din 10.03.2014 că o va transmite.
Contestatoarea a mai precizat că obligația societății de plată a onorariului pentru o lună nelucrată nu subzistă în baza raționamentului intimatei în sensul că plata se face în avans, deci fără nicio legătură cu eventuale servicii prestate. De asemenea, referitor la susținerea intimatei B. în sensul că a acordat exclusivitate societății, s-a apreciat că aceasta denotă o recunoaștere din partea acesteia în sensul că nu este îndreptățită la plata onorariului.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea a apreciat că intimata a urmărit încasarea de sume nedatorate, iar deși a atașat două contracte de asistență juridică, nu a atașat și dovada plății onorariilor respective. Mai mult, primul onorariu de 3.720 lei se referă la asistență juridică în procedura de executare silită, iar al doilea onorariu de 2.600 lei se referă la asistența juridică în dos._ și dos._/4/2014, astfel că obiectul celui de-al doilea contract de asistență juridică este inclus în primul contract de asistență juridică.
De asemenea, s-a mai invocat că intimata B., avocat, solicită peste debitul executat, cheltuieli de executare pretins efectuate pentru asistență juridică de care ar fi beneficiat de la un coleg avocat, iar o astfel de pretinsă dublare a competențelor juridice nu poate fi impusă contestatoarei.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare în cauză.
La data de 12.09.2014, intimata a precizat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării silite (f. 114).
La termenul de judecată din data de 12.11.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de către intimat (f. 143).
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru contestatoare și proba cu interogatoriul luat intimatei și proba cu doi martori, respectiv M. N. și V. D., iar pentru intimată și proba cu martorul N. V..
Părțile au depus la dosar înscrisuri doveditoare, iar în ședința publică din data de 07.01.2015 s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul luat intimatei B. O.-C. (f. 168-172) și audierea martorilor (f. 173-177).
În urma adresei depuse la dosar din oficiu, al B.E.J. Casagranda-S. A. a comunicat copia certificata a dosarului de executare nr. 142/2014.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate B. O. C. – C. de A. din data de 03.04.2014, B.E.J. Casagranda-S. A. a format dosarul de executare nr. 142/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Contractul de asistență juridică nr._/22.08.2013, împotriva contestatoarei A. S.A, pentru un debit de 32.476,28 lei.
În cadrul dosarului de executare nr. 142/2014, B.E.J. Casagranda-S. A. a întocmit la data de 16.05.2014 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 11.706 lei, din care suma de 4.035 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, suma de 6.320 lei reprezintă onorariu de avocat, stabilindu-se și ”alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite conform art. 669 alin. 3 pct. 7 NCPC”, astfel: 248 lei – alte acte date prin lege; 37 lei – arhivare dosar; 30 lei – cheltuieli de transport cu poșta; 496 lei – comunicare acte procedurale; 12 lei – formare dosar; 128 lei – încheiere eliberare sume; 380 lei – redactare adrese popriri/relații; 20 lei – taxă de timbru executare (f. 27, dos. exec.).
La data de 16.05.2014, executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a procedat la actualizarea debitului cu rata inflației pentru perioada februarie 2014 – aprilie 2014, rezultând suma de 32.570,46 lei cu titlu de debit actualizat (f. 27 verso, dos. exec.), iar la aceeași dată a emis adresele de înființare a popririi pentru suma totală de 44.276,46 lei (f. 29-45, dos. exec.).
Ca urmare a plății sumei pentru care s-a desfășurat executarea silită conform ordinului de plată din data de 26.05.2014 emis de I. B. NV Amsterdam (f. 60 verso, dos. exec.), la aceeași dată executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a procedat la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită (f. 57, dos. exec.), fiind emisă și încheierea de încetare a executării silite (f. 57 verso, dos. exec.).
În ceea ce privește situația de fapt și raporturile juridice dintre părți, instanța constată că, la data de 22.08.2013, între intimata B. O.-C. - C. Individual de Avocatură, în calitate de avocat, și contestatoarea A. SA, în calitate de client, a fost încheiat Contractul de asistență juridică nr._/22.08.2013 (în continuare ”Contractul”), ce avea ca obiect acordarea de asistență juridică și reprezentare, precum și celelalte activități juridice prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 (art. 1 din Contract), în schimbul unui onorariu de 6.000 de euro lunar, convenit la art. 2.1 din Contract.
Conform art. 2.2 din Contract, avocatul emitea trimestrial facturile către client, în cursul celei de-a doua luni a fiecărui trimestru (februarie, mai, august, noiembrie), iar potrivit art. 2.3 Contract, clientul avea obligația de a plăti fiecare factură în termen de 7 zile de la data emiterii.
În ceea ce privește suma pentru care s-a declanșat executarea silită, instanța constată că aceasta este cuprinsă în factura nr. 95/28.02.2014 emisă pentru suma de 100.428,84 lei de către intimată pentru perioada ianuarie – martie 2014 în temeiul contractului de asistență juridică (f. 8, dos. exec.), din care contestatoarea a achitat la data de 10.03.2014 o sumă de 66.952,56 lei prin ordin de plată (f. 8, dos. exec.), rămânând astfel neachitată o sumă de 33.476,28 lei, mai mare decât cea pentru care s-a demarat executarea silită.
Prin contractul încheiat între părți s-a mai convenit că acesta se încheie pe durată nedeterminată (art. 5.2), cu posibilitatea ca acesta să fie denunțat unilateral de către oricare din părți cu respectarea unui termen de preaviz de 4 luni (art. 5.3).
Sub acest aspect, instanța constată că, deși ambele părți ale contractului au recunoscut în cauza de față existența unei discuții la data de 28.02.2014 între dl. M. N. (Președintele Consiliului de Administrație al contestatoarei) și intimată, în sensul încetării raporturilor contractuale dintre părți (a se vedea întrebarea nr. 1 din interogatoriu – f. 168), iar susținerile necontestate ale părților conduc la concluzia că intimata și-a exprimat intenția de a se respecta în continuare termenul de preaviz de 4 luni și de a se presta servicii în acest timp, totuși notificarea de denunțare unilaterală a contractului de asistență juridică din partea reprezentanților contestatoarei a fost emisă la data de 11.03.2014 (f. 40), după ce oricum expirase termenul de 7 zile de plată a facturii emise pentru lunile ianuarie – martie 2014, menționat la art. 2.3 Contract.
În ceea ce privește acest termen de plată, instanța apreciază că astfel, prin emiterea facturii pentru primul trimestru în luna februarie și plata în termen de 7 zile, părțile au convenit o modalitate de plată anticipată a onorariului avocațial pentru luna martie.
Convenția legal încheiată dintre părți sub acest aspect avea puterea obligatorie pentru părți, potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ., iar contestatoarea avea obligația de a achita anticipat onorariul, neavând cum să cunoască la acel moment dacă intimata urma sau nu să presteze serviciile avocațiale convenite, cu excepția cazului în care chiar contestatoarea avea o culpă în acest sens.
Sub acest din urmă aspect, instanța reține că din susținerile contestatoarei și declarațiile martorilor N. M.-D. (f. 173-174) și V. D.-A. (f. 175-176), aflați în raporturi de serviciu cu societatea contestatoare, rezultă că societatea contestatoare l-a angajat pe V. D.-A. (avocat) cu contract de asistență juridică din data de 03.03.2014, pentru a coordona activitatea direcției juridice, mai înainte de a înceta raporturile juridice cu intimata avocat B. O. C., care potrivit susținerilor celor doi martori, ar fi efectuat în esență aceeași activitate – coordonarea direcției juridice și asigurarea altor servicii de reprezentare pentru contestatoare.
Astfel, conduita contestatoarei anterioară emiterii adresei de denunțare a contractului, prin angajarea în paralel a altui avocat a cărui activitate se suprapunea pe cea desfășurată de intimată, denotă că aceasta oricum nu mai intenționa să apeleze la serviciile prestate de intimată. De asemenea, instanța are în vedere și că, deși contestatoarea a invocat neexecutarea contractului de către intimată începând cu luna februarie 2014, totuși nu s-a făcut dovada de către contestatoare că, în luna februarie 2014, i-ar fi solicitat intimatei prestarea de activități în temeiul Contractului pe care aceasta nu și le-ar fi îndeplinit.
În consecință, în raport de cele mai sus expuse, instanța apreciază că, în primul rând, contestatoarea avea obligația de a plăti intimatei în avans onorariul de avocat aferent lunii martie 2014, urmând a-i solicita în continuare avocatei B. O. prestarea serviciilor de asistență juridică convenite în continuare.
Totodată, instanța apreciază că, chiar dacă intimata a predat la data de 04.03.2014 unele obiecte de inventar (computer, telefon mobil și card de acces în clărire – f. 43-44), indiferent de motivele predării, aceasta nu presupune că avocatul și-a exprimat refuzul de a mai presta activități pentru contestatoare pentru viitor.
De asemenea, contrar susținerilor contestatoarei, instanța mai reține că, prin specificul profesiei liberale de avocat, acesta își desfășoară activitatea de prestare a serviciilor juridice la sediul său profesional (astfel cum reiese din interpretarea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 și art. 1 din Statutul profesiei de avocat), iar nu la sediul clientului, așa cum este cazul unui angajat cu contract individual de muncă (e.g.: consilierul juridic). Numai în măsura în care părțile ar fi convenit ca activitatea avocatului să se desfășoare la sediul clientului, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauză, s-ar fi putut imputa culpa intimatei.
În raport de prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 (care stipulează următoarele:”contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu”), instanța reține în prezenta cauză că intimata deținea un titlu executoriu, reprezentat de Contractul de asistență juridică nr._/22.08.2013, pentru a putea porni executarea silită împotriva contestatoarei în temeiul prevederilor art. 622 și art. 632 C.pr.civ.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța mai reține că intimata a procedat la executarea silită pentru recuperarea chiar a onorariului de avocat aferent lunii martie 2014, convenit de către părți prin Contract, iar nu a unei sume cu titlu de despăgubire. Chiar dacă intimata a făcut referire în cauză și la clauza de exclusivitate (neconcurență) menționată în Contract (art. 5.1), instanța apreciază că referirea la această clauză s-a făcut numai pentru a se justifica onorariul avocațial convenit de către părți și de ce ar fi trebuit a fi plătit de către contestatoare.
În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, instanța constată că prevederile art. 1556 alin. 1 C.civ., stipulează următoarele: ”atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi”.
În cauza de față instanța reține că, deși este necontestat că obligațiile părților erau născute dintr-un contract sinalagmatic, totuși, în raport de teza finală a textului de lege mai sus menționat și având în vedere prevederile art. 2.3 din Contract, în cauză reiese că voința părților a fost ca onorariul de avocat aferent lunii martie 2014 să se achite anticipat, situație în care contestatoarea nu ar putea justifica neplata onorariului pe motiv că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile începând cu data de 05.03.2014.
Mai mult, instanța apreciază că oricum contestatoarea nu a făcut dovada că a solicitat intimatei prestarea activităților convenite în Contract și că a existat o neexecutare culpabilă din partea intimatei, care, așa cum a recunoscut și contestatoarea, și-a oferit disponibilitatea de a presta în continuare serviciile, urmând a fi contactată telefonic sau prin e-mail.
Sub acest aspect, instanța are în vedere că, din corespondența purtată între părți, reiese că intimata a declarat la data de 10.03.2014 că va finaliza documentația aferentă ședinței Consiliului de Administrație din data de 04.03.2014, iar în ceea ce privește celelalte solicitări ale contestatoarei din data de 06.03.2014 a precizat că documentele nu se află în posesia sa, ci la sediul societății contestatoare (f. 38-39).
Astfel, instanța reține că intimata a oferit totuși executarea serviciilor de asistență juridică, cu excepția celor care priveau documentele ce nu se aflau în posesia sa, iar cu toate acestea contestatoarea nici cel puțin nu a oferit plata onorariului avocațial convenit aferent lunii martie, deși expirase termenul de plată menționat în Contract.
De altfel, instanța are în vedere în prezenta cauză și că societatea contestatoare, în condițiile în care mai angajase un avocat pentru aceeași tip de activitate ca și cea prestată de intimată (deși avea un întreg departament juridic), avea un interes considerabil de a invoca exonerarea sa de la plata onorariului către intimată (pe motiv de neexecutare a obligațiilor de către intimată), pentru a obține astfel încetarea contractului cu aceasta mai înainte de expirarea termenului de preaviz și fără a-i mai plăti onorariul pentru perioada de preaviz.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada de către contestatoare că mai înainte de scadența facturii aferente lunii martie 2014 a existat din partea intimatei o neexecutare culpabilă a contractului și suficient de serioasă care să justifice suspendarea obligației de plată a onorariului.
Totodată, instanța apreciază că societatea contestatoare îi datora intimatei onorariul lunar convenit chiar și atunci când în luna respectivă intimata nu efectua activități juridice în favoarea clientului ca urmare a faptului că nu i se solicitau, iar astfel, în măsura în care nu i-a mai solicitat intimatei prestarea serviciilor juridice convenite, chiar prin modalitatea propusă de intimată (telefonic sau prin e-mail), nu poate invoca neplata onorariului lunar.
În concluzie, instanța apreciază că în cauza de față nu se poate reține excepția de neexecutare a contractului invocată de către contestatoare.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că intimata a procedat la punerea în executare a unei creanțe certe (întrucât existența neîndoielnică a acesteia rezultă din contractul de asistență juridică încheiat ce constituie titlu executoriu), lichide (întrucât obiectul este determinat chiar prin titlul executoriu) și exigibile (întrucât s-a împlinit scadența de plată – termenul de 7 zile calculat de la emiterea facturii din 28.02.2014), îndeplinind astfel condițiile prevăzute la art. 662 alin. 1-4 C.pr.civ.
Referitor la încheierea emisă la data de 16.05.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, instanța apreciază că sunt întemeiate parțial criticile formulate de către contestatoare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, în primul rând instanța reține faptul că debitoarea avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 1 C.pr.civ., sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile de executare stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu.
În ceea ce privește lipsa dovezilor de plată a onorariului judecătoresc, instanța constată faptul că onorariul de executor a fost stabilit de către acesta prin încheierea emisă în dosarul de executare, iar acest onorariu urma a fi achitat executorului de către creditor la momentul distribuirii sumelor rezultate din executarea silită. Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 care prevăd că „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”, din interpretarea acestui text de lege rezultând că nu este necesar să fie achitat onorariul executorului judecătoresc anterior executării pentru a fi recuperat ulterior în cadrul procedurii executării silite, ci este suficient ca acest onorariu să fie stabilit de către executor prin procesul-verbal de cheltuieli în limitele prevăzute de lege.
Cu privire la onorariul de avocat inclus în procesul-verbal de cheltuieli, instanța reține că acest onorariu de avocat reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Instanța reține că onorariul de avocat perceput pentru faza de executare silită poate fi redus în conformitate cu prevederile art. 669 alin. 4 teza III C.pr.civ. rap. la art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Acest text este aplicabil în faza executării silite, având în vedere că executarea silită este ce-a de-a doua fază a procesului civil, după judecată, precum și faptul că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în actul emis de către organul de executare, iar debitorul nu poate fi lipsit de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora. Totodată, conform art. 2 C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, iar acesta se aplică și în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
În ceea ce privește onorariul de avocat inclus în cheltuielile de executare și contestat în prezenta cauză, instanța constată că onorariul de avocat în cuantum total de 6.320 lei a fost dovedit numai parțial în cauză, prin factura nr. 727/24.03.2014 emisă de av. R. N. pentru suma de 3.720 lei (f. 9 verso, dos. exec.), ce apare a fi emisă în baza contractului de asistență juridică . nr._, care prevedea prestarea de activități în faza de executare silită (f. 70). De asemenea, contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că la dosarul de executare se află dovada plății acestui onorariu la data de 26.03.2014, conform extrasului de cont anexat (f. 10, dos. exec.).
Referitor la onorariul de avocat în cuantum de 2.600 lei, inclus în cheltuielile de executare la solicitarea intimatei (f. 21, dos. exec.), instanța constată că pentru dovedirea acestui onorariu s-a depus la dosarul de executare factura nr. 745/07.05.2014 emisă de av. R. N. (f. 21 verso, dos. exec.), ce apare a fi emisă în baza contractului de asistență juridică . nr._, care nu prevedea nicidecum prestarea de activități în faza de executare silită, ci acordarea de asistență juridică în dosarele_ și_/4/2014 aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București (f. 71).
Astfel, în condițiile în care onorariul de 2.600 lei a fost stabilit pentru activitatea avocatului de acordare a asistenței juridice în faza de judecată, instanța apreciază că nicidecum aceste cheltuieli nu pot fi recuperate pe calea stabilirii în cadrul cheltuielilor de executare pentru faza de executare silită, ci eventual numai prin solicitarea obligării debitorului la plata acestora în cadrul procesului pentru care au fost stabilite.
Analizând cuantumul onorariului de avocat de 3.720 lei, dovedit pentru faza de executare silită, deși instanța apreciază faptul că acordarea de asistență juridică în faza de executare silită de către avocat presupune consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare, precum și activități legate de obținerea copiilor de pe hotărârile judecătorești și legalizarea acestora, totuși în cauza de față instanța apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 3.720 lei este excesiv și disproporționat față de obiectul executării silite, complexitatea redusă a acesteia și munca efectiv îndeplinită de avocat.
Totodată, instanța apreciază faptul că onorariul de avocat apare ca fiind excesiv și având în vedere că rolul principal în faza de executare silită aparține executorului judecătoresc care îndeplinește actele de executare silită și care a și perceput de altfel un onorariu ce se apropie de cel avocațial, iar debitorul nu poate fi împovărat prin plata și a unor cheltuieli de executare reprezentate de onorariul de avocat, în condițiile în care munca desfășurată de avocat pe parcursul executării silite este redusă ca însemnătate, acesta având un rol redus în faza de executare silită.
În raport de aceste considerente, întrucât onorariul de avocat în cuantum de 3.720 lei este disproporționat, instanța îl va reduce la suma de 1.800 lei, apreciind că acest cuantum este justificat și reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995, deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța apreciază că, deși intimata are calitatea de avocat, totuși nicio dispoziție legală nu o împiedică să își angajeze un alt avocat pentru a o reprezenta în faza de executare silită, mai ales în condițiile în care, din diverse motive, aceasta s-ar putea afla în imposibilitate de a realiza activitățile necesare de urmărire a procedurii execuționale și de prezentare în fața organului de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare menționate în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare după onorariul executorului judecătoresc (”alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite conform art. 669 alin. 3 pct. 7 NCPC”), instanța apreciază ca fiind întemeiate criticile contestatoarei cu privire lipsa dovezilor de avansare a acestor cheltuieli de către creditor.
Potrivit art. 669 alin. 4 C.pr.civ., ”sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii”, iar ”aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta”.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, în măsura stabilirii acestor cheltuieli de executare, creditorul trebuia să facă dovada avansării acestora.
Or, instanța reține că asemenea dovezi nu au fost făcute de către creditor nici în faza de executare silită și nici în fața instanței învestite cu soluționarea prezentei contestații la executare, ceea ce conduce la concluzia că aceste cheltuieli au fost stabilite de către executorul judecătoresc în mod nelegal, neavând la bază nicio dovadă prezentată de către creditor.
Astfel, instanța va înlătura aceste cheltuieli de executare din cuantumul total al cheltuielilor de executare.
Având în vedere acest aspect, diminuarea onorariului de avocat de 3.720 lei și înlăturarea onorariului de avocat de 2.600 lei (nedovedit) din cadrul cheltuielilor de executare, instanța reține faptul că la debitul principal în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A. se adaugă cheltuieli de executare mai mici decât cele executate - 5.855 lei, în loc de 11.706 lei.
Referitor la încheierea din data de 26.05.2014 de distribuire a sumelor rezultate din executare, contrar susținerilor contestatoarei, instanța apreciază că nu exista nicio neconcordanță care să impună anularea acesteia, întrucât executorul a procedat la distribuirea sumei de 38.910,46 lei către creditor, această sumă fiind compusă din debitul principal actualizat (32.570,46 lei), la care a adăugat onorariul de avocat din faza de executare silită pentru care creditorul solicitase recuperarea de la debitor (6.320 lei) și taxa judiciară de timbru de 20 lei avansată de către creditor (f. 6).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea emisă la data de 16.05.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., în sensul reducerii cheltuielilor de executare de la suma de 11.706 lei, la suma de 5.855 lei. De asemenea, față de acest aspect, va dispune îndreptarea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., în sensul că executarea silită are ca obiect suma totală de 38.425,46 lei, reprezentând debit actualizat și cheltuieli de executare silită aferente, în loc de suma de 44.276,46 lei, urmând ca, în raport de considerentele mai sus expuse să se respingă contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ., ,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
Astfel, instanța reține că, urmare a anulării parțiale a actelor de executare conform celor mai sus expuse, contestatoarea are dreptul la întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 5.851 lei, reprezentând cheltuieli de executare executate în plus.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte și cererea de întoarcere a executării silite și va obliga intimata să restituie contestatoarei suma de 5.851 lei, reprezentând diferența de cheltuieli de executare executată în plus.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține în prezenta cauză că, atât contestatoarea (față de respingerea parțială a contestației la executare), cât și intimata (față de măsura admiterii parțiale a contestației la executare), sunt parțial în culpă procesuală.
De asemenea, instanța constată că aceste părți au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, contestatoarea solicitând taxele de timbru, un onorariu de avocat în cuantum de 13.670,69 lei, dovedit prin factura . nr._ din data de 27.05.2014 emisă de SCA ”Z., Racoti & Partners” și ordinul de plată anexat (f. 178-179), și cheltuieli aferente de 443,71 lei (f. 202), pentru care nu s-au depus totuși dovezi suplimentare (facturile fiscale invocate), iar intimata un onorariu de avocat în cuantum total de 6.320 lei, ce a fost dovedit prin contractele de asistență juridică nr._/2014 și nr._/2014 (f. 70, 71), facturile nr. 745/07.05.2014 (f. 151) și nr. 766/03.07.2014 (f. 153), emise de av. R. N., însoțite de extrasele de cont din care rezultă plata acestor sume (f. 148, 152).
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
În raport de cele mai sus expuse și de aceste prevederi legale, instanța urmează a obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.197,55 lei, din care 2.500 lei reprezintă onorariul de avocat redus în raport de admiterea în parte a cererii, 300 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru întoarcerea executării silite, iar 397,55 lei taxă judiciară de timbru achitată și acordată proporțional în raport de pretențiile cu privire la care s-a admis cererea.
De asemenea, va obliga și contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariul de avocat redus în raport de respingerea parțială a contestației la executare.
Totodată, față de obligarea reciprocă a părților la plata de cheltuieli de judecată, instanța va dispune și compensarea cheltuielilor de judecată acordate părților până la concurența sumei de 2.000 lei și în consecință va dispune obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 1.197,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .>, cu sediul în cu sediul în Slatina, ., jud. O., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având contul de TVA RO_, în contradictoriu cu intimata C. A. B. L. O. C., cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 179, ., Sector 3, având codul de identificare fiscală RO_, și cu terțul poprit I. B. N.V. AMSTERDAM - SUCURSALA ROMÂNIA, cu sediul în . MG, Amsterdam, Olanda, prin sucursala din România - I. B. N.V. AMSTERDAM - Sucursala București, cu sediul social în București, ., nr. 48, Sector 1.
Anulează în parte încheierea emisă la data de 16.05.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., în sensul reducerii cheltuielilor de executare de la suma de 11.706 lei, la suma de 5.855 lei.
Dispune îndreptarea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 142/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., în sensul că executarea silită are ca obiect suma totală de 38.425,46 lei, reprezentând debit actualizat și cheltuieli de executare silită aferente, în loc de suma de 44.276,46 lei.
Respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 5.851 lei, reprezentând diferența de cheltuieli de executare executată în plus.
Obligă intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.197,55 lei, din care 2.500 lei reprezintă onorariul de avocat redus în raport de admiterea în parte a cererii, 300 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru întoarcerea executării silite, iar 397,55 lei taxă judiciară de timbru achitată și acordată proporțional în raport de pretențiile cu privire la care s-a admis cererea.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariul de avocat redus în raport de respingerea parțială a contestației la executare.
Compensează cheltuielile de judecată acordate părților până la concurența sumei de 2.000 lei și în consecință dispune obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 1.197,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4184/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 634/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
