Contestaţie la executare. Sentința nr. 4184/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4184/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4184/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 4184
Ședința publică de la data de 06 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimații G. A., G. N., I. M., L. A., M. V., H. L., H. A. A., S. D. H. și cu terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite și întoarcere executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 23.03.2015, 30.03.2015 și la data de 06.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 18.02.2015, sub dosar nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimații G. A., G. N., I. M., L. A., M. V., H. L., H. A. A., S. D. H., și cu terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 403, alin.1 C.proc.civ., anularea actelor de executare efectuate de B. P. C. în dosarul de executare nr. 551/2012, constând în adresa de înființare a popririi înregistrată la AAAS sub nr.3797/09.02.2015, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2014, procesul-verbal de actualizare a creanței din data de 28.07.2014,rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, precum și întoarcerea executării silite.
Pe cale de excepție a fost invocată excepția autorității de lucru judecat ca urmare a pronunțării Sentinței Civile nr. 3960/08.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._/4/2013, prin care a fost admisă în parte contestația la executare formulată de AAAS, instanța dispunând anularea actelor de executare efectuate de AAAS în dosarul nr. 551/2012, fiind întrunite elementele autorității de lucru judecat.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza dispozițiilor art. 405 C.proc.civilă, față de aspectul că termenul de prescripție curge de la data rămânerii definitive a Deciziei Penale nr. 2098/2009, și anume data de 04.06.2009, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 04.06.2012, cererea de executare silită nu poate avea efect întreruptiv al termenului de prescripție, creditorii nemaiavând dreptul de a cere executarea silită.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 403, alin. 1 C.proc.civ., aceasta fiind grav prejudiciată, întrucât veniturile obținute de AAAS cu titlu de venituri din procesul de privatizare se varsă la bugetul de stat, este prejudiciată, deoarece sunt solicitate sume foarte mari, așadar, prin executarea acesteia se va produce un prejudiciu mare și greu recuperabil AAAS, în același sens, există riscul de a se proceda la distribuirea sumei mai sus menționate până la soluționarea contestației la executare, fapt care i-ar prejudicia, creditorii sunt persoane fizice de drept privat, iar solvabilitatea acestora în viitor nu poate fi garantată, ceea ce ar îngreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor care au constituit obiectul procedurii de executare silită.
S-a învederat instanței faptul că începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală, deoarece poprirea efectuată în acest dosar încalcă prevederile OG nr. 22/2002, care prevede un regim special și derogatoriu de la dreptul comun.
Conform art.1 al acestui act normativ, ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Conform art.2, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Având în vedere că Legea nr. 113/2013 a fost adoptată la data de 23.04.2013, termenul de 6 luni acordat de legiuitor ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii începe să curgă de la data preluării drepturilor și obligațiilor CNVM de către AAAS.
De asemenea, prin art. 3 din OG nr. 22/2002 se prevede că ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Legiuitorul, prin dispoziții legale cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS de la urmărirea silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
Prin aceasta, patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind stabilită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
Prin prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani care le revin voluntar, într-un termen de 6 luni de la data la care au primit somația de plată comunicată de creditor.
D. în măsura în care instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea trece conform art. 3 din OG nr. 22/2002 la executarea silită potrivit Codului de procedură civilă sau potrivit dispozițiile legale aplicabile în materie.
Este evident faptul că instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute în bugetul propriu de venituri și cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului și care face parte din bugetul de stat. Așadar, termenul de 6 luni este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările necesare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare plății titlurilor executorii.
De asemenea, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”.
Pe cale de consecință, AAAS, în calitate de ordonator principal de credite, este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori, Biroul Executorului judecătoresc nu poate în această fază procesuală să înfăptuiască nici un act de executare silită.
În ceea ce privește natura juridică a termenului de 6 luni, reglementată de art. 2 din OG nr. 22/2002, acesta este un veritabil termen de grație acordat de lege debitorului instituție publică, prin care executarea creanțelor stabilite prin titlurile executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului.
Prin urmare, contestatoarea apreciază că, creditorul trebuia să se adreseze direct AAAS, în vederea executării silite, și nu să treacă la executarea silită, ignorând dispozițiile imperative ale art. 3 din OG nr. 22/2002.
În consecință, se poate constata că au fost încălcate dispozițiile imperative ale OG nr. 22/2002, și toate actele de executare din acest dosar de executare sunt lovite de nulitate.
S-a solicitat anularea procesului-verbal de calcul al cheltuielilor de executare și actualizare din data de 28.07.2014, deoarece sunt nelegale, executorul judecătoresc a stabilit în mod nelegal suma de_, 97 de lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare privind somația de plată, a considerat în mod nelegal faptul că somația de plată face parte din dosarul de executare, și a solicitat ca suma cuvenită creditorilor să fie plătită către el și nu a calculat onorariul executorului judecătoresc la prețul unei notificări.
Debitorul are dreptul să plătească de bunăvoie, în interiorul termenului de 6 luni, dar executorul judecătoresc calculează și pretinde onorarii fără a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de Procedură Civilă.
S-au stabilit în sarcina AAAS sume de plată foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, fără a lua în considerare că în termenul de 6 luni, plata debitului poate fi făcută de bunăvoie.
S-a arătat că onorariul de executare a fost în mod nelegal stabilit, deoarece încalcă și dispozițiile art. 39, alin.1, ale Legii nr. 188/01.10.2000.
Dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
Referitor la acest aspect, atunci când a intenționat ca la onorariul maximal să se adauge și contravaloarea taxei pe valoare adăugată, legiuitorul a stipulat expres în conținutul actului normativ.
Trebuie respectat și principiul de drept ,,in dubio pro debitori” respectiv nu se poate interpreta actul normativ decât în favoarea debitorului, respectiv că suma datorată drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 10% din valoarea creanței care face obiectul executării silite.
P. onorariul de avocat pretins creditorul trebuia să obțină un titlu executoriu separat, pe calea unei acțiuni în pretenții. Acestea reprezintă de fapt cheltuieli de judecată, iar nu cheltuieli de executare, astfel încât acestea nu pot fi pretinse pe calea executării silite prin includerea lor în cheltuielile de executare deoarece au un caracter juridic distinct. Mai mult, creditorul trebuia să facă dovada achitării acestui onorariu.
Onorariul de avocat nu poate fi încasat de la debitor, deoarece acestea nu a fost parte în contractul de asistență juridică, nefiindu-i deci opozabil, creditorii trebuiau să facă dovada achitării acestor onorarii, raportat la munca depusă de avocat în faza executării silite și la dispozițiile art. 274, alin.3 C.proc.civilă, acesta nu poate fi pus în sarcina debitorului urmărit. Astfel, conform actelor de executare, singura activitate întreprinsă de avocat este depunerea cererii de executare silită, avocatul neasistând la niciunul dintre actele de executare întreprinse de executorul judecătoresc. Mai mult, această sumă este exagerat de mare și nu se justifică.
A mai fost contestată valoarea despăgubirii stabilite, având în vedere faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și de stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia Penală nr. 164 A, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, astfel cum a impus Curtea de Apel.
Instanța de apel a statuat în mod clar că valoarea despăgubirii urmează a se calcula la valoarea efectiv investită la data achiziționării, iar nu la data de 24.05.2000, și această valoare a sumei efectiv investite urmează să se actualizeze cu rata inflației începând cu data de 24.05.2000.
Nu se poate verifica dacă executorul judecătoresc a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
În mod clar, creditorii au arătat că nu dețin și alte înscrisuri doveditoare ale achiziționării unităților de fond, astfel încât întocmirea actelor de executare având la bază numai certificatul de investitor încalcă dispozițiile Deciziei Penale nr. 164.
Prin Decizia Penală nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus ,,înlăturarea dispozițiilor privind numărul unităților de fond menționate în dispozitivul sentinței penale apelate cu referire expresă la fiecare parte civilă. Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, alte acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI”.
În luarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere faptul că s-a preluat haotic baza de date de către Tribunal, că în dispozitiv au fost trecute nume, prenume și unități de fond greșite, că se impune stabilirea unor criterii ferme, care urmează a fi avute în vedere la despăgubirea acestora și nu stabilirea unor sume de bani sau un număr de unități de fond cu privire la care nu există garanții că sunt și cele corecte. Valoarea unităților de fond va fi raportată la momentul achiziționării acestora, despăgubirile fiind corespunzătoare sumelor inițial investite.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 387, 411, 399 și urm., 403, alin.1, 453, 404, C.proc.civ., art. 452 și urm. C.proc.civilă, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ..
Contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri din dosarul de executare.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.03.2015, instanța de judecată a unit excepția autorității de lucru judecat cu fondul cauzei și a calificat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită ca fiind o apărare de fond.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 551/2012.
În baza art. 137, alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatoare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 C.civ., ,,Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate”.
Instanța reține că, pentru a exista autoritatea de lucru judecat, trebuie să existe în mod cumulativ tripla identitate, de părți, de obiect și de cauză.
Instanța reține că, deși există identitate de părți, nu există identitate de obiect și de cauză juridică, prin prezenta cerere fiind contestate procesul-verbal de actualizare a debitului din data de 28.07.2014, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2014, și adresele de înființare a popririi din data de 22.01.2015, emise de B. P. C., în dosarul de executare nr. 551/2012, în timp ce prin cauza care a făcut obiectul dosarului nr._/4/2013 au fost contestate adresele de înființare a popririi din data de 09.09.2013, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 10.10.2012 și procesul verbal de actualizare a debitului din data de 10.10.2012.
Sentința Civilă nr.3960 din data de 08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, irevocabilă prin nerecurare beneficiază de putere de lucru judecat.
P. considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
La data de 23.07.2012, creditorii au formulat cerere de executare silită adresată B. P. C., fiind format dosarul de executare nr. 551/2012.
În cauză au fost întocmite rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară de către expertul contabil H. A. N..
Prin încheierea din data de 20.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, împotriva debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la cererea creditorilor.
La data de 10.10.2012, a fost întocmit procesul-verbal de actualizare a debitului, prin care a fost stabilit un debit actualizat în valoare de 32.574, 83 RON.
La data de 10.10.2012, a fost întocmit procesul-verbal de cheltuieli de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 228.431 RON.
La data de 11.03.2013, a fost emisă somația, prin care s-a pus în vedere debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S., să achite creditorilor suma de 261.006, 08 RON, compusă din suma de 228.431 RON, reprezentând debit, și suma de 32.574, 83 RON, reprezentând cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 11.03.2013.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 09.09.2013, a fost dispusă înființarea popririi asupra conturilor debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S., deschise la terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică și Banca Comercială Română, până la concurența creanței totale de 261.006, 08 RON, compusă din suma de 228.431 RON, reprezentând debit, și suma de 32.574, 83 RON, reprezentând cheltuieli de executare.
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terților popriți la data de 19.11.2013, iar contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului a fost înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 19.11.2013.
La data de 28.07.2014, a fost întocmit procesul-verbal de actualizare a debitului, prin care a fost stabilit un debit actualizat în valoare de 246.522, 74 RON.
La data de 28.07.2014, a fost întocmit procesul-verbal de cheltuieli de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 32.620, 97 RON.
La data de 28.07.2014, a fost emisă somația, prin care s-a pus în vedere debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S., să achite creditorilor suma de 246.522, 74 RON, reprezentând debit, și suma de 32.620, 97 RON, reprezentând cheltuieli de executare.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 22.01.2015, a fost dispusă înființarea popririi asupra conturilor debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S., deschise la terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică și SIF3 TRANSILVANIA, până la concurența creanței totale de 279.143, 71 RON, compusă din suma de 246.522, 74 RON, reprezentând debit, și suma de 32.620, 97 RON, reprezentând cheltuieli de executare.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind incidența prescripției dreptului de a solicita executarea silită, aceasta este fondată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 405 C.proc.civilă, ,, Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Potrivit art. 4052 C.proc.civilă ,, Cursul prescripției se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege.
După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Instanța reține că dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a născut la data de 04.06.2009, data pronunțării Deciziei Penale nr. 2098/04.06.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, prin care a fost soluționat în mod irevocabil litigiul, iar termenul de prescripție de 3 ani urma a se împlini la data de 04.06.2012.
Este adevărat că prescripția a fost întreruptă prin în conformitate cu dispozițiile art. 4052, litera a C.proc.civilă ca urmare a recunoașterii de către debitoare a creanței, întrucât prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2011 la data de 14.02.2011, reclamanta Comisia Națională a Valorilor Imobiliare a chemat în judecată toate părțile civile menționate în dispozitivul sentinței penale nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 24._, în dispozitivul deciziei penale nr. 164 A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 24._ și în dispozitivul deciziei penale nr. 2098/04.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, în dosarul nr. 24._ și a solicitat: acordarea unui termen de gratie de 2 ani pentru îndeplinirea obligațiilor de plată prevăzute în sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Municipiului București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 24._, în decizia penală nr. 164 A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 24._ și în decizia penală nr. 2098/04.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 24._ ; - suspendarea începerii și continuării executării silite a hotărârilor menționate mai sus, până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație pentru plata sumelor datorate, solicitat prin primul capăt de cerere, inclusiv prin deblocarea contului nr. RO 35 TREZ 700 5025_ 000 280 deschis la A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București; - anularea tuturor formelor de executare întocmite în vederea executării silite a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. 24._ al Tribunalului Municipiului București.
De la data de 14.02.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție.
La data de 23.07.2012 a fost formulată cererea de executare silită, fiind efectuate între timp acte de executare constând în procesul-verbal de actualizare a debitului, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 10.10.2012, somația și adresa de înființare a popririi din data de 09.09.2013.
Cu toate acestea, prin Sentința Civilă nr. 3960 din data de 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, irevocabilă prin nerecurare, instanța a anulat adresa de înființare a popririi din data de 09.09.2013, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 10.10.2012 și procesul verbal de actualizare a debitului din data de 10.10.2012.
Totodată, instanța a constatat nulitatea absolută a somației. Prin aceeași sentință civilă, instanța a constatat că ,, Potrivit art. 389 al. 1 V.C.pr.civ., „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data de îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
În raport de aceste prevederi legale instanța apreciază că acest motiv de nulitate al actelor de executare este unul absolut (în raport de interesul de ordine publică ocrotit), necondiționat de existența unei vătămări (în raport de formularea textului de lege care indică expres sancțiunea ce intervine de drept), astfel că poate fi analizat din oficiu de instanță.
Astfel, în cauza de față instanța constată faptul că în dosarul de executare silită ce face obiectul prezentei contestației termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 10.10.2012, când s-au încheiat procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și procesul-verbal de actualizare debit, iar în următoarele 6 luni nu a mai fost efectuat de către executorul judecătoresc niciun act de executare silită valabil și nici creditorii nu au formulat cerere de stăruință în executare”.
Potrivit art. 4052 C.proc.civilă ,,Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Or, întrucât actele de executare silită constând în somația din data de 11.03.2013, adresa de înființare a popririi din data de 09.09.2013, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 10.10.2012 și procesul verbal de actualizare a debitului din data de 10.10.2012 au fost anulate prin Sentința Civilă nr. 3960 din data de 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, irevocabilă prin nerecurare, și s-a constatat și perimarea executării silite, constatări care se impun cu putere de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești irevocabile, rezultă că aceste acte de executare silită nu pot avea efect întreruptiv al termenului de prescripție al executării silite.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prin urmare, prin efectuarea acestor acte de executare silită nu a fost întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar acesta a curs neîntrerupt în intervalul de timp 14.02.2011-data recunoașterii de către debitoare a creanței și 14.02.2014.
Față de constatările de mai sus, rezultă că actele de executare contestate în prezenta cauză, constând în procesul-verbal de actualizare a debitului din data de 28.07.2014, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2014, și adresele de înființare a popririi din data de 22.01.2015 au fost efectuate ulterior împlinirii termenului de prescripție al executării silite.
Or, potrivit art. 405 C.proc.civilă, ,,Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Potrivit art. 399 C.proc.civilă ,,Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Prin urmare, instanța va admite contestația la executare, urmând a anula procesul-verbal de actualizare a debitului din data de 28.07.2014, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2014, și adresele de înființare a popririi din data de 22.01.2015, emise de B. P. C., în dosarul de executare nr. 551/2012.
Față de considerentele expuse mai sus cu privire la incidența prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța nu va mai analiza celelalte motive ale contestației la executare.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării în dosarul de executare nr. 551/2012, potrivit art. 404, ind.1, alin.1 și art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 404, ind.1, alin.1 C.proc,civ., ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, iar potrivit dispozițiilor art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., ,,În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, iar sumele care au făcut obiectul actelor de executare anulate să fi fost în mod efectiv virate și distribuite creditorilor.
P. aceste considerente, instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București. . Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații G. A., G. N., I. M., L. A., M. V., H. L., H. A. A., S. D. H., toți cu domiciliul ales la cab. av. Iofciulescu E. M., din Ploiești, ., ., jud. Prahova, și cu terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6-8, sector 4.
Anulează procesul-verbal de actualizare a debitului din data de 28.07.2014, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2014, și adresele de înființare a popririi din data de 22.01.2015, emise de B. P. C., în dosarul de executare nr. 551/2012.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. RoxanaNagy A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 12 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7379/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria... → |
|---|
