Accesiune. Hotărâre din 04-08-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 10137/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.07.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: G. C. M.

GREFIER: D. O. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât D. D., în contradictoriu cu pârâții M. București - Prin Primarul General, S. L. de Fond Funciar Sector 4, C. M. București Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R., C. N., M. F., M. I., D. C., C. A. și C. N. - decedată având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul-pârât prin avocat, pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R. personal și asistata de avocat, lipsind ceilalți pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Avocatul reclamantului-pârât face dovada achitării parțiale a taxei judiciare de timbru pusă în vedere de instanța.

Instanța acorda părților cuvântul pe excepțiile invocate de pârâta-reclamantă pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R., respectiv excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât.

Avocatul pârâtei-reclamante M. (fostă C.) D. R. pune concluzii de admitere a excepții lor invocate. Consideră că acțiunea este inadmisibilă având în vedere că reclamantul-pârât a formulat prezenta cerere la data de 28.01.2013 înainte de a intra in vigoare noul cod de procedură civilă, astfel sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod. Afirma ca a fost încălcat principiul unanimității, acțiunea fiind introdusă doar de unul dintre coproprietari, respectiv de D. D., nu și de B. Tatian, cel de-al doilea proprietar astfel cum rezultă din certificatul de rol fiscal emis de DGITL Sector 4. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active apreciază că reclamantul-pârât pe tot parcursul judecății nu a dovedit a avea un drept de proprietate asupra terenului ci doar un drept de folosință a 100 mp, iar de la DGITL in mod greșit s-a înregistrat acest drept de folosință.

Avocatul reclamantului-pârât având cuvântul pe excepțiile invocate de pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R., pune concluzii de respingere a excepțiilor și depune la dosar note scrise.

Constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.

Avocatul reclamantului-pârât pune concluzii de admitere a cererii, să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii proprietatea asupra terenului în suprafață de 250 mp. Depune la dosar concluzii scrise.

Avocatul pârâtei-reclamante M. (fostă C.) D. R., pune concluzii de respingere a cererii, obligarea reclamantului-pârât la demolarea construcției, proprietatea acestuia, obligarea reclamantului-pârât de a lăsa în deplină și liniștită posesie terenul situat în București, ., sector 4, proprietatea pârâtei-reclamante; obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului și la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANȚA

Pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 14.07.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.07.2015.

Președinte, Grefier,

G. C. M. D. O. M.

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 14.07.2015

INSTANȚA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 21.07.2015.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. C. M. D. O. M.

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 21.07.2015

INSTANȚA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 28.07.2015.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.07.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. C. M. D. O. M.

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 28.07.2015

INSTANȚA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 04.08.2015.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.07.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. C. M. D. O. M.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.08.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: G. C. M.

GREFIER: D. O. M.

Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 06.07.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 04.08.2015.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 28.01.2013, și precizată și modificată la data de 27.06.2013 (f. 59 vol. I), reclamantul-pârât D. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. (fostă C.) D. R.; C. N. și C. N., S. Locală de Fond Funciar sector 4; C. M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, următoarele:

să se constate simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3665/01.06.1984 la notariatul de Stat al sectorului 4 București, în privința cumpărătorilor prin interpunere de persoane, încheiat pe numele pârâtei-reclamante M. (fostă C.) D. R., adevărații cumpărători fiind pârâții C. N. și C. N., întrucât prețul bunului ce face obiectul actului simulat a fost achitat în întregime numai de acesta cu bani proprii;
să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/21.11.1995 eliberat de Prefectura M. București și Județului I., cu privire la terenul în suprafață de 250 mp situat în București, . sector 4, eliberat pe numele pârâtei-reclamante M., deoarece a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale;
să fie obligate pârâtele S. Locală de Fond Funciar sector 4 și C. M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită în favoarea reclamantului-pârât titlul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 250 mp din București, . sector 3, în temeiul art. 36 pct. 5 din legea 18/1991;
să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea cu privire la imobilul din București, ., sector 4 între reclamant și pârâții C. N. și C. N.
să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp din București, . prin uzucapiune.

În motivarea cererii, reclamantul-pârât a arătat, în esență, că a stăpânit imobilul din București, . sector 3, compus din teren în suprafață de 250 mp și construcții edificate pe acest teren, respectiv două magazii de 4 m lungime și o boxă pentru animale. A mai arătat reclamantul-pârât că a dobândit acest imobil încă din anul 1990 de la pârâtul C. N., împreună cu B. Tatian, încheind cu acesta un înscris sub semnătură privată în prezența mai multor martori pentru suma de 24.000 lei.

Mai arată reclamantul-pârât că a încheiat și cu fiica pârâtului C. N. o chitanță de mână despre care aceasta afirmă că este falsă și că terenul a aparținut numitei H. Sevastia în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 2615/194/04.05.1957 de fostul Notariat al Raionului N. B., iar aceasta a vândut locuința către pârâta-reclamantă Mosianu (fostă C.) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3665/01.06.1984, terenul intrând în proprietatea statului conform legii 58/1974, sens în care a fost emisă Decizia nr. 835/30.10.1984.

Susține reclamantul-pârât că după ce a cumpărat acest imobil a plătit impozitul și taxele aferente până în prezent și a edificat o construcție casa de locuit; ulterior B. Tatian i-a vândut partea sa din imobil.

Afirmă reclamantul-pârât că este simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3665/01.06.1984 în privința cumpărătorilor, prin interpunere de persoane, deoarece adevărații cumpărători au fost soții C. având în vedere că prețul imobilului a fost achitat în întregime de aceștia, iar motivul a fost că mai dețineau în proprietate un alt imobil, astfel că s-ar fi ajuns la încălcarea dispozițiilor legii 4/1973.

Apreciază că certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/21.11.1995 este lovit de nulitate absolută deoarece a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale – respectiv art. 36 alin 3 din legea 18/1991, și că, în consecință, el este cel care îndeplinește condițiile pentru eliberarea titlului de proprietate.

Arată reclamantul-pârât că, în subsidiar, solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare deoarece a achitat pârâților suma de 24.000 lei, iar aceștia refuză întocmirea actelor în formă autentică.

În subsidiar, mai solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, deoarece a stăpânit terenul neîntrerupt și netulburat timp de 20 de ani.

În drept, reclamantul-pârât a invocat dispozițiile art. 1890 C civ, art. 489 și art. 1175 C civ, legea 18/1991, legea 169/1997.

În dovedirea cererii, reclamantul-pârât a atașat la dosar contract de vânzare cumpărare 3665/1.06.1984, decizia din 30.10.1984, chitanța datată 25.05.1990, certificat de atestare a edificării construcției.

Pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R. a depus întâmpinare și cerere reconvențională ()f.44 vol. I), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât, excepția netimbrării.

Pe cale reconvențională pârâta-reclamantă a solicitat:

obligarea reclamantului-pârât la demolarea construcției edificate pe teren,
obligarea reclamantului-pârât de a-i lăsa în deplină și liniștită posesie terenul situat în București, ., sector 4,
obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta-reclamantă arată, în esență, că reclamantul-pârât nu are terenul în folosință, ci ea este proprietar, în temeiul titlului de proprietate obținut.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susținere, pârâta-reclamantă a depus la dosar, în copie, extras HCGMB, certificat de atestare a dreptului de proprietate, buletin de identitate, carte de identitate, certificat de căsătorie, certificat emis de Primăria sector 4 București.

Pârâta S. Locală de Fond Funciar sector 4 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Subcomisiei și excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect reconstituirea titlului de proprietate.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 din Ncpc, legea 18/1991, legea 165/2013.

În dovedire, pârâta a depus la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate_/4/1995, precum și dosarul administrativ alcătuit în vederea emiterii acestuia.

Prin încheierea din 07.04.2014 (f. 46 vol. I) instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Subcomisie și a admis excepția tardivității invocată de aceasta.

Prin aceeași încheiere, instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active invocată de reclamantă.

Prin încheierea din 19.05.2014 (f. 235 vol. I) instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei cu expertiză tehnică topografică, expertiza tehnică în construcții, interogatorii reciproce, proba testimonială cu câte doi martori.

Raportul de expertiză tehnică în construcții a fost efectuat de expert tehnic S. F. și depus la dosar - filele 25-57 – vol. II; raportul de expertiză tehnică topografică a fost efectuat de expert tehnic P. R. C. și depus la dosarul cauzei – filele 60-70 – vol. II ; raportul de expertiză contabilă a fost efectuat de expert contabil A. A. și a fost depus la dosarul cauzei – filele 109-122 – vol. II.

Răspunsurile părților la interogatoriu au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei – filele 152-164 – vol. II.

Declarațiile martorilor audiați au fost consemnate la filele 62-64 vol. III din dosar.

Cu titlu preliminar, instanța reține potrivit art. 6 din Noul Cod Civil: (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Din interpretarea textului legal mai sus menționat, legea aplicabilă actelor juridice încheiate sub imperiul legii vechi se supun acesteia, respectiv cele încheiate după, se supun legii noi.

Ne aflăm, așadar, din punctul de vedere al legii aplicabile, în situația în care, raporturilor juridice dintre părți date spre dezlegare instanței în acest litigiu le sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod Civil.

Iinstanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel:

Cu privire la excepția netimbrării invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a luat act că pârâta-reclamantă a renunțat la o mai susține la data de 31.03.2014, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată – f. 215 vol I dosar.

Prin încheierea de ședință din 07.04.2014 ()f. 46 vol. I), instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța reține că referitor la dreptul de dispoziție ca atribut esențial al dreptului de proprietate, în situația coproprietarilor, aceștia ar avea calitate procesuală activă numai dacă introduc împreună cererea de chemare în judecată.

Având în vedere cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, se constată că prin aceasta reclamantul-pârât din cauză tinde la obținerea și recunoașterea proprietății imobilului din ., format din teren și construcții. Ori, o astfel de acțiune, care prin efectele sale tinde la consolidarea/recunoașterea dreptului de proprietate este un act de conservare; date fiind efectele sale, ca urmare, ea ar putea fi formulată și de un singur coproprietar.

În particular, referitor strict la capetele de cerere având ca obiect uzucapiune și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța mai reține și existența înscrisului sub semnătură privată (f. 81 vol I dosar) din 30.03.2012 prin care B. Tatian în calitate de vânzător a transmis reclamantului-pârât din prezenta cauză cota de ½ din imobilul situat în ..

Așadar, pentru aceste motive, excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale active, instanța reține că pârâta-reclamantă nu a făcut referire în mod particular la un anumit capăt de cerere formulat de reclamant în cererea sa de chemare în judecată, ci, a invocat, pe fond, faptul că la data presupusei încheieri a unui înscris sub semnătură privată cu reclamantul-pârât, aceasta nu avea calitatea de proprietar a imobilului teren, astfel că nu îi putea transmite mai departe proprietatea terenului în cauză.

Cum argumentele invocate de pârâtă privesc și apărări de fond pentru capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, iar excepția invocată se referă la cererea de chemare în judecată în integralitatea sa, instanța urmează să respingă această excepție ca neîntemeiată pentru argumentele ce vor fi expuse la analiza în detaliu a temeiniciei petitelor.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3665/1.06.1984, H. Sevastița vinde și C. D.-R., prin C. N. și C. N. în calitate de procuratori de fonduri, cumpără locuința construită din paiantă cu învelitoare de carton asfaltat compusă din vestibul, două camere și magazie, situată în București, ., sector 4 (f. 3).

Urmare încheierii acestui contract, prin decizia nr. 835/30.10.1984 a Consiliului Popular sector 4 Comitetul Executiv terenul în suprafață de 250 mp situat în București, ., sector 4 a trecut în proprietatea statului (f.4), lăsându-i-se 100 mp în folosința proprietarului.

Conform adresei din 21.12.1989 emisă de Consiliul popular al sectorului 4 București, imobilul a fost demolat din cauza degradării avansate (f. 69 vol I dosar).

Astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, între C. N. și reclamant ar fi existat o înțelegere, concretizată în mai multe înscrisuri sub semnătură privată, referitoare la imobilul din ., în sensul că pârâtul ar fi vândut reclamantului-pârât și numitului B. Tatian, în anul 1990, întreg terenul în suprafață de 250 mp situat în . precum și construcțiile aflate pe acesta.

Potrivit declarațiilor martorilor audiați, reclamantul-pârât a fost cel care a dezafectat terenul respectiv, acesta edificând ulterior o altă construcție, ceea ce duce la concluzia că la data nivelul anului 1990 reclamantul-pârât a preluat un teren afectat de construcții.

Prin certificatul nr._/4/21.11.1995 eliberat de Prefectura M. București se atestă că pârâta-reclamantă M. a dobândit proprietatea imobilului teren în suprafață de 250 mp situat în ., în baza ordinului prefectului nr._95.

Printr-un înscris sub semnătură privată din 30.03.2012 B. Tatian în calitate de vânzător a transmis reclamantului-pârât din prezenta cauză cota de ½ din imobilul situat în ..

Potrivit certificatului emis la 17.07.2012 de către Primăria sectorului 4 București la cererea reclamantului-pârât, la imobilul din . există o construcție parter cu suprafața construită la sol de 93,50 mp, edificată fără autorizație de construcție, înainte de anul 2000, construcție edificată de reclamant.

Din evidențele fiscale rezultă că reclamantul-pârât a figurat înregistrat pentru impunere din 15.05.1990 (f.78 vol. II) cu teren și construcții până la 10.12.2013 când pârâta-reclamantă a formulat cerere în temeiul unui certificat de proprietate și figurează astfel în evidențele fiscale ale imobilului.

Terenul a fost identificat de expertul tehnic topografic, ca suprafață și vecinătăți, fiind întocmită schița-plan scara 1:500 (f.65 vol. II), fiind avizat de către OCPI astfel cum rezultă din procesul verbal de recepție nr. 944/2014 (f. 140-150 vol. II).

Construcția ce a fost edificată pe terenul astfel identificat a fost evaluată la 64.799 lei, și potrivit expertului tehnic în specialitatea construcții aceasta a fost edificată de către reclamant înainte de anul 2000, fără autorizație de construire, are suprafața la sol de 93,50 mp, suprafața utilă de 81,05 mp și o anexă în suprafață utilă de 45,40 mp (f. 39 vol. II).

Instanța va analiza, pe rând capetele de cerere din cererea principală precum și cele din cererea reconvențională, raportându-se la situația de fapt descrisă mai sus.

constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3665/01.06.1984 la Notariatul de Stat al sectorului 4 București, în privința cumpărătorilor prin interpunere de persoane, încheiat pe numele pârâtei-reclamante M. (fostă C.) D. R., adevărații cumpărători fiind pârâții C. N. și C. N., întrucât prețul bunului ce face obiectul actului simulat a fost achitat în întregime numai de acesta cu bani proprii

În ceea ce privește simulația, aceasta constituie o excepție de la opozabilitatea față de terți a contractului și reprezintă operațiunea juridică unitară ce constă în încheierea concomitentă a unui act public, denumit și simulat, prin care părțile deghizează în tot sau în parte adevăratele raporturi juridice dintre ele, și a unui act secret, care corespunde voinței reale a părților și care anihilează, în tot sau în parte, efectele actului public.

O formă a simulației o reprezintă interpunerea de persoane, contractul aparent încheindu-se între anumite persoane, fiind însoțit totodată de un contract secret prin care se precizează că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în contractul public.

În privința sarcinii probei se aplică principiul general din art. 1169 C civ, iar în scopul dovedirii simulației în ansamblul ei, reclamantul-pârât ar fi trebuit să dovedească actul public, actul secret și acordul simulatoriu.

Interpunerea de persoane presupune așadar existența unui act juridic public, ale cărui părți, împreună cu o a treia persoană – ce rămâne anonimă – încheie actul secret care prevede că efectele actului public se produc în realitate față de acest din urmă participant la actul ocult, adevăratul beneficiar al dreptului transmis sau constituit prin actul aparent.

În urma administrării probelor, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui contra-înscris secret care să stabilească alte înțelegeri între părțile contractului de vânzare-cumpărare nr. 3665/01.06.1984, ori între una dintre acestea și o altă persoană pentru a ne afla în prezența simulației.

Mai mult decât atât, chiar în cuprinsul actului părțile prevăd că pârâta-reclamantă M. (la data încheierii purtând numele de C.) a achiziționat imobilul construcție în calitate de cumpărătoare, iar părinții acesteia – C. N. și C. N. - i-au donat suma de bani necesară achiziționării și figurează în calitate de „procuratori de fonduri” în contract.

După cum se observă, contractul menționat conține, în fapt, două acte juridice, respectiv un contract de donație, încheiat între părinții pârâtei-reclamante M. și aceasta cu privire la o sumă de bani, și un al doilea, contract de vânzare cumpărare, în care pârâta-reclamantă, cu fondurile primite prin donație de la părinții săi, cumpără imobilul, ambele acte fiind încheiate prin același înscris, în același moment, în fața unui notar.

Cum aspectele învederate de reclamant referitoare la contractul de vânzare-cumpărare nr. 3665/01.06.1984 nu sunt susținute de nici o probă și nu sunt de natură să răstoarne sarcina probei stabilită potrivit art. 1169 C. Civ., conform căruia cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța constată că acest capăt de cerere este neîntemeiat.

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/21.11.1995 eliberat de Prefectura M. București și Județului I., cu privire la terenul în suprafață de 250 mp situat în București, . sector 4, eliberat pe numele pârâtei-reclamante M., deoarece a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale

Potrivit acestui certificat, acesta a fost eliberat în baza art. 35 alin 3 din legea 18/1991 privind fondul funciar.

Conform art. 35. – alin 3 din legea 18/1991 în forma în vigoare la data emiterii ordinului prefectului nr. 211/16.11.1995 - Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

Potrivit martorilor audiați în cauză, reclamantul-pârât este cel care a dezafectat terenul respectiv, declarații ce se coroborează cu înseși afirmațiile reclamantului-pârât din cererea de chemare în judecată, conform cărora din anul 1990 a intrat în stăpânirea unui imobil compus din teren și construcții constând în două magazii și boxă pentru animale, el fiind cel care l-a dezafectat de resturile materialelor de construcție ce proveneau de la fosta casă de locuit ca urmare a degradării avansate a acesteia.

În condițiile art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.

Potrivit acestui text de lege, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Atribuirea în proprietate a acestor terenuri se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Astfel, potrivit art. 35 alin.3 și 5 din Legea nr. 18/1991, republicată în anul 1998, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 169/1997, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Interpretarea momentului la care se raportează sintagma „actualii titulari ai dreptului de folosință” nu poate fi raportată decât la momentul introducerii cererii de atribuire a dreptului de proprietate, de către persoana care în acel moment are calitatea de titular al construcției, iar nu la momentul emiterii titlului de proprietate.

Momentul emiterii titlului de proprietate nu poate constitui un reper concludent, întrucât are caracter aleatoriu, ca urmare a duratei variabile a procedurilor administrative de aplicare a legilor fondului funciar, fiind de notorietate că în multe cazuri emiterea titlurilor de proprietate a avut loc la mulți ani de la formularea cererii.

Dacă s-ar accepta teza contrară, s-ar ajunge la concluzia inechitabilă și contrară spiritului și literei legii, potrivit căreia în situația pieirii fortuite a construcției (spre exemplu, ca urmare a unui cutremur, vechimii construcției ori altor cauze similare), titularul dreptului de proprietate asupra construcției, și al dreptului de folosință asupra terenului nu ar mai avea niciun drept asupra întregului imobil, văzându-se lipsit concomitent atât de dreptul de proprietate asupra construcției (stins ca urmare a dispariției obiectului material al dreptului) cât și de dreptul de folosință asupra terenului.

O astfel de interpretare, pe care instanța o apreciază contrară dreptului intern, ar pune probleme și pe tărâmul articolului 1 din protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind incontestabil că titularul celor 2 drepturi menționate are un „bun”, respectiv o valoare economică cu caracter complex, alcătuită din proprietatea asupra construcției și creanța (legitimă și recunoscută de dreptul intern) de a deveni proprietarul terenului aferent acesteia.

În cauză, este evident că prin demolarea construcției de către un terț, în anul 1990, reclamanta nu a urmărit niciun moment să se lipsească prin acțiunea voluntară a terțului de îndreptățirea de a obține dreptul de proprietate asupra terenului, scopul demolării construcției vechi fiind utilizarea rațională a terenului, iar nu pierderea oricărui drept asupra acestuia.

Titlul de proprietate a fost așadar legal emis, cu respectarea dispozițiilor art. 35 alin.3 și 5 din Legea nr. 18/1991, întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, pârâta-reclamantă M. era proprietara construcției, ceea ce i-a conferit o veritabilă vocație de a obține atribuirea terenului în proprietate.

Instanța mai reține că legea 18/1991 este o lege reparatorie, care tinde la neutralizarea efectelor legislației anterioare anului 1990, inclusiv a actelor abuzive de expropriere, categorie din care făcea parte și decizia nr. 835/30.10.1984 a Consiliului Popular sector 4 Comitetul Executiv, iar reclamanta a avut calitatea de proprietar a unei locuințe aflată pe terenul menționat.

Cum reclamantul-pârât nu a invocat și alte cauze de nulitate a actului juridic, instanța urmează să respingă

obligarea pârâtelor S. Locală de Fond Funciar sector 4 și C. M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită în favoarea reclamantului-pârât titlul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 250 mp din București, . sector 3, în temeiul art. 36 pct. 5 din legea 18/1991.

Acest capăt de cerere va fi respins ca tardiv, ca urmare a admiterii excepției tardivității invocate de pârâta-reclamantă S. Locală de Fond Funciar sector 4 București, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din 7.04.204 – f. 216 vol I dosar.

să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea cu privire la imobilul din București, ., sector 4 între reclamant și pârâții C. N. și C. N.

În drept, instanța reține că în lumina principiului executării în natură a obligațiilor se poate pronunța în temeiul art. 1073 și art. 1077 C.Civ. 1864 o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, care ar avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când rămâne definitivă.

Astfel, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un antecontract de vânzare – cumpărare valabil încheiat; pârâții – vânzători să fie proprietarii imobilului ce face obiectul antecontractului, iar pârâții să nu își respectat obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare – cumpărare.

Referitor la prima condiție, instanța reține că reclamantul-pârât a invocat în fața instanței mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin care acesta ar fi obținut imobilul din . de la pârâta-reclamantă M. sau de la tatăl acesteia, C. N..

Astfel cum s-a reținut mai sus, instanța constată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3665/1.06.1984, H. Sevastița vinde și C. D.-R., prin C. N. și C. N. în calitate de procuratori de fonduri, cumpără locuința construită din paiantă cu învelitoare de carton asfaltat compusă din vestibul, două camere și magazie, situată în București, ., sector 4 (f. 3).

Urmare încheierii acestui contract, prin decizia nr. 835/30.10.1984 a Consiliului Popular sector 4 Comitetul Executiv terenul în suprafață de 250 mp situat în București, ., sector 4 a trecut în proprietatea statului (f.4), lăsându-i-se 100 mp în folosința proprietarului

Legat de aceste înscrisuri sub semnătură privată, reclamantul-pârât invocă o chitanță de mână încheiată cu pârâta-reclamantă M. (fostă C.) la 15.05.1990, înscris împotriva căruia pârâta-reclamantă s-a înscris în fals, iar reclamantul-pârât nu a prezentat instanței originalul acestuia. Cum instanța nu poate stabili veridicitatea înscrisului fără a avea originalul acestuia, și cum reclamantul-pârât nu l-a putut prezenta, instanța nu va ține seama de el.

Așadar, pe de-o parte, reclamantul-pârât nu a făcut dovada încheierii vreunui act sub semnătură privată prin care proprietara imobilului – construcție din . i-ar fi făcut promisiunea transmiterii proprietății imobilului construcție, pe de altă parte, înscrisul intitulat chitanță prezentat în original instanței – f. 165 vol. II dosar – este încheiat de reclamant cu tatăl pârâtei-reclamante M. care nu deținea calitatea de proprietar pentru a o transmite mai departe.

Chiar dacă între părți ar fi existat o înțelegere valabilă care să valoreze promisiune bilaterală de vânzare cumpărare pentru imobilul din ., instanța reține că, la data încheierii presupusului antecontract, respectiv anul 1990, pârâta-reclamantă M. nu era proprietara terenului în suprafață de 250 mp, având numai în folosință 100 mp, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3665/1.06.1984 și decizia nr. 835/30.10.1984 a Consiliului Popular sector 4 Comitetul Executiv, iar construcția fusese demolată, astfel cum rezultă din adresa din 21.12.1989 a Consiliului Popular al sectorului 4 București.

În temeiul art. 1169 C.civ. 1864, potrivit principiului actori incumbit probatio, instanța retine că cel care formulează o pretenție în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească. Așadar, cel căruia îi revenea obligația de a proba îndeplinirea tuturor condițiilor cerute pentru introducerea în mod valabil a cererii de chemare în judecată este reclamantul-pârât.

Ori, cum nu există dovada existenței unei convenții valabile prin care pârâta-reclamantă M. să fi promis reclamantului-pârât transmiterea dreptului de proprietate a construcției a cărei proprietară era, pe de-o parte, precum și, pe de altă parte, reținând că la data încheierii unei presupuse convenții statul era proprietarul terenului, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca instanța să poată pronunța în favoarea reclamantului-pârâto hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul compus din teren și construcție din ..

să se constate că reclamantul-pârât a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp din București, . prin uzucapiune.

În drept, instanța reține că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Condițiile uzucapiunii de 20 de ani invocată de reclamant sunt: posesia să se întemeieze pe un just titlu (art. 1895 C civ), posesia să fie de bună-credință.

Un titlu nul – adică lovit de nulitate absolută – nu poate servi ca bază a uzucapiunii de 10-20 ani.

Reclamantul-pârât invocă faptul că a stăpânit, sub nume de proprietar, din anul 1990, terenul din . în baza unui just titlu, respectiv convenția încheiată cu C. N..

Înscrisul invocat de către reclamant nu constituie just titlu, în raport de nerespectarea formei autentice ad validitatem și de prevederile art. 1897 alin.2 C.civ.

Astfel, potrivit legii în vigoare la data întocmirii înscrisului sub semnătură privată Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainarile si impartelile terenurilor cu sau fara constructii, în vigoare de la 29 martie 1958 până la 06 august 1991, fiind abrogat și înlocuit prin Lege 50/1991 - art. „Instrainarea sau imparteala, prin acte intre vii, a terenurilor cu sau fara constructii, proprietate particulara, de pe teritoriul oraselor, comunelor resedinte de raioane, localitatilor balneoclimatice si a comunelor declarate centre muncitoresti, precum si a comunelor in care se vor dezvolta statiuni balneoclimatice si centre muncitoresti, se vor putea face numai cu autorizatia prealabila data, in conditiunile prezentului Decret, de catre comitetele executive ale sfaturilor populare. Actele de instrainare sau imparteala terenurilor de mai sus se vor face numai in forma autentica.

Instrainarile sau impartelile terenurilor prevazute in acest articol, facute fara respectarea cerintelor prezentului decret, sint nule de drept. Nulitatea poate fi invocata de Procuratura, de comitetele executive ale sfaturilor populare si de orice persoana interesata.”

Prin urmare, instanța reține că reclamantul-pârât nu are just titlu pentru a invoca dobândirea imobilului prin uzucapiunea de 20 de ani, astfel că va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere, nefiind necesar a se mai analiza îndeplinirea cele de a doua condiții, referitoare la posesia de bună credință.

obligarea reclamantului-pârât de a-i lăsa pârâtei-reclamante în deplină și liniștită posesie terenul situat în București, ., sector 4

În drept, acțiunea în revendicare reprezintă unul dintre mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate, întemeiată pe dreptul de proprietate, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Potrivit art. 480 cod civil ’’ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege’’.

Art. 481 Cod civil prevede ’’Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă despăgubire’’.

Acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil este imprescriptibilă și reprezintă mijlocul prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.

Art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea 30/1994 modificată, prevede că ’’orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional’’

Titlul de proprietate prezentat de pârâta-reclamantă constă în certificatul nr._/4/21.11.1995 eliberat de Prefectura M. București și ordinul prefectului nr. nr. 211/16.11.1995.

Reclamantul-pârât nu a prezentat vreun titlu de proprietate asupra imobilului.

Potrivit regulii înscrise în art. 1169 C civ cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească – pârâta-reclamantă este cea care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că ea este titulara dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Având în vedere că pârâta-reclamantă a prezentat titlul de proprietate – respectiv certificatul nr._/4/21.11.1995 eliberat de Prefectura M. București și ordinul prefectului nr. nr. 211/16.11.1995 – iar pârâtul-reclamant nu a prezentat nici un titlu de proprietate, instanța va admite acțiunea în revendicare și va obliga reclamantul-pârât pârât să lase în deplină proprietate și posesie pârâtei-reclamante imobilul situat în București, ..

obligarea reclamantului-pârât la demolarea construcției edificate pe teren

Art. 58 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevede că „În toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.” astfel că legea aplicabilă în cauză este vechiul cod civil, având în vedere faptul că lucrările au fost începute și terminate sub imperiul acesteia.

Potrivit art. 494 alin. (1) cod civil „Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.”, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol „Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții.”

Articolul 494 C civ distinge între situația constructorului de rea-credință și situația constructorului de bună credință.

Constructorul de rea-credință este acea persoană care construiește pe un teren despre care știe sar ar fi trebuit să știe că nu îi aparține.

Constructorul de bună-credință este acea persoană care construiește pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparține, în baza unui titlu de proprietate ale cărui vicii nu le cunoaște, astfel un titlu putativ, deci chiar lovit de nulitate absolută este un element pe care se întemeiază buna-credință.

În cazul constructorului de bună credință, proprietarul terenului nu mai poate cere și obține obligarea constructorului la desființarea lucrării, ci va opera accesiunea imobiliară artificială, proprietarul construcției urmând a-l dezdăuna pe constructor.

Cum reclamantul-pârât în mod vădit a avut convingerea că este proprietarul terenului, edificând cu bună-credință construcția edificată pe acesta, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de pârâta-reclamantă reclamantă.

obligarea reclamantului-pârât la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, cu cheltuieli de judecată

Prin urmare, în calitate de titulară exclusivă a dreptului de proprietate, din anul 1995 (data eliberării titlului de proprietate asupra terenului pentru reclamantă), asupra acestui bun imobil, pârâta-reclamantă avea dreptul de a exercita în mod exclusiv prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui imobil, conferite de dispozițiile art. 480 C.civil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 480 C.civil, ,, Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”.

Unul dintre atributele dreptului de proprietate asupra bunului este și atributul folosinței, reprezentând facultatea oferită titularului dreptului de proprietate de a pune acest lucru în valoare, în propriul său interes, dobândind în proprietate fructele pe care le poate obține din acesta. Dobândirea fructelor poate fi rezultatul atât al exploatării directe și nemijlocite a lucrului, cât și al cedării folosinței lucrului către o altă persoană, în schimbul unei sume de bani.

Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, de la data introducerii acțiunii reclamantului-pârât până la zi, instanța urmează să îl oblige pe acesta să plătească reclamantei suma de 5.162,96 euro în echivalent lei la cursul euro/leu comunicat de BNR la data de 8.12.2014 reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 28.01.2013 – 08.12.2014, precum și în continuare, lunar, suma de 223,44 euro în echivalent lei la cursul euro/leu comunicat de BNR la data plății, până la data eliberării imobilului – astfel cum a fost calculată de expertul contabil (f. 114 vol. II).

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C., instanța constată că pârâta-reclamantă a efectuat cheltuieli în valoare totală de 5.000 lei, astfel că va obliga reclamantul-pârât să plătească acesteia această sumă, reprezentând onorarii de experți și onorariu avocațial, așa cum rezultă din înscrisurile doveditoare de la dosar, filele 212,213, 231 și 232 vol. I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta-reclamantă.

Respinge, ca tardiv, capătul III al cererii principale având ca obiect obligarea pârâtelor S. Locală de Fond Funciar Sector 4 și C. M. București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor.

Respinge, în rest, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul-pârât D. D. domiciliat în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 291-293, sector 6, S. L. DE FOND FUNCIAR SECTOR 4 cu sediul în București, .. 6-16, sector 4, C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr. 1 corp B, sector 1, pârâta-reclamantă M. (fostă C.) D. R. domiciliată în București, ., ., ., sector 4, C. N. domiciliat în București, ., ., sector 4, M. F. domiciliat în București .. 70, ., .>sector 3, M. I. domiciliat în București, ., ., ., D. C. domiciliată în București, ., ., ., sector 6, C. A. domiciliată în București, ., sector 4, și C. N. – decedată.

Admite, în parte, cererea reconvențională.

Obligă reclamantul-pârât să lase pârâtei-reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-teren în suprafață de 250 mp situat în București, . sector 4, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert ing. P. R. C..

Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante reclamante suma de 5.162,96 euro în echivalent lei la cursul euro/leu comunicat de BNR la data de 8.12.2014 reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 28.01.2013 – 08.12.2014, precum și în continuare, lunar, suma de 223,44 euro în echivalent lei la cursul euro/leu comunicat de BNR la data plății, până la data eliberării imobilului.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect demolarea construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 250 mp situat în București, . sector 4.

Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 5.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.08.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. C. M. D. O. M.

← Întoarcere executare. Sentința nr. 98/2015. Judecătoria...		Pretenţii. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4... →

Accesiune. Hotărâre din 04-08-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Accesiune. Hotărâre din 04-08-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI